ASTAZI 4 DECEMBRIE 2009, ESTE ZI DE EMBARGO !

DACA TINETI LA SANATATEA VOASTRA MENTALA, OCOLITI PROGRAMELE IMBECILIZATOARE SI PROFUND DAUNATOARE DIFUZATE NON-STOP, DE POSTURILE  DE TELEVIZIUNE iREALITATEA TV SI ANTENA 3. NU LASATI MANIPULAREA LUI VINTU & PATRICIU & VOICULESCU, SA VA INFLUENTEZE ALEGERILE PREZIDENTIALE DE DUMINICA 6 DECEMBRIE 2009. STOP DEMENTEI REVARSATE PE ACESTE IMUNDE CANALE MEDIA ! VOTATI PENTRU COPIII SI  NEPOTII NOSTRI, NU PENTRU JAFUL PUS LA CALE DE CLICA ILIESCIANA ANTIBASESCU! OPRITI PROSTOVANUL DIN  CALEA SA CATRE POZITIA DE SEF AL UNUI STAT MAFIOTIZAT PINA LA LIMITA INSUPORTABILULUI!

moartea lui AHASVERUS

PAR LAGERKVIST

“Se spune ca suferinta si moartea Sa sunt cele mai importante evenimente care s-au petrecut vreodata in lume si cele mai semnificative. Poate; se poate sa fie si asa. Dar citi nu suferisera fara ca suferinta lor sa aiba vreo semnificatie ?” Grea intrebare! La care se pot oferi o multitudine de raspunsuri. Toate adevatate sau toate false. Sau macar incomplete. Si fara putinta de a ajunge la un ADEVAR universal ! La aceasta foarte grea intrebare, incearca sa raspunda si laureatul Pemiului Nobel Pentru Literatura din 1951 ( pentru romanul Barabbas – roman care a fost ecranizat in 1962 cu Anthony Quinn in rolul principal), suedezul Par Lagerkvist, intr-o carte mai degraba modesta, “Moartea lui Ahasverus” / Colectiile Cotidianul / Editura Univers. “ Moartea lui Ahasverus” e un roman in care intrebarile despre bine si rau isi gasesc raspuns in gesturile mici pe care un strain – Ahasverus – le citeste in comportamentul unor pelerini aflati in drum spre Tara Sfinta. Un han, un strain si credinciosii (crestini) de toate culorile devin in romanul suedezului filtre pentru analiza subtila in drumul spre Tara Sfinta a indemnurilor legiuite se Scriptura” – scrie Alina Purcaru. Hanul, devenit punct de convergenta al pelerinilor , inainte de imbarcarea finala in drumul spre Tara Sfinta, este populat si de diversi aventurieri, hoti la drumul mare, prostituate, oameni cu destine sfarimate, care-si cauta in diverse moduri, izbavirea. Salvarea. Strainul, – Ahasverus – sosit la han pe o noapte vifioroasa, devine receptorul unei stranii povesti de dragoste impletita cu ura, dintre un fost soldat si o femeie a padurii, o solitara care-si cauta linistea departe de ororile razboiului. Credinciosii, mai saraci sau mai bogati, sunt un personaj colectiv, subtil evidentiat in diversitatea sa de bogatul care in drumul sau spre izbavire nu poate renunta la multimea de slugi care ii fac viata mai usoara, de saracii care indura privatiunile cu care sunt prea bine obisnuiti, de o tinara care-si vinde cui o vrea, inocenta pentru a-si aduna banii pentru calatoria la capatul careia spera sa-si obtina iertarea pacatelor, etcetera. Hangita, o femeie care mai intii a slujit aici ca servitoare, ajunge in final la batrinete sa fie stapina locului si pazitoarea linistii pelerinilor macar aici, in ultima halta inainte de imbarcare. Pentru ca odata iesiti din adapostul hanului, toti sunt supusi primejdiilor. Bogatul va fi tilharit si ucis, padureanca va plati cu viata incercarea de a-l proteja pe fostul sau iubit soldatul, chiar si Ahasverus isi va gasi moartea. In singuratate. Gasind un raspuns personal la intrebarile pe care si le pune despre destin : izbavirea nu poate veni decit prin moarte, asa cum izbavirea de suferinte a lui Hristos, a venit odata cu moartea Sa, pe cruce. “Atit de multi fusesera crucificati pe acea Golgota, acel mic deal catre care toti mergeau in pelerinaj. Da, pe aceeasi cruce la fel ca pe El … multi altii fusesera torturati … Dar doar El a ajuns sa conteze; restul nu insemnau nimic… Toti suferisera la fel ca El, dar suferinta lor nu avusese nici-un scop, asa ca a fost uitata. Numai suferinta Lui avusese un inteles“.

EMBARGO

ASTAZI 3 DECEMBRIE 2009, ESTE ZI DE EMBARGO !

DACA TINETI LA SANATATEA VOASTRA MENTALA, OCOLITI PROGRAMELE IMBECILIZATOARE SI PROFUND DAUNATOARE DIFUZATE NON-STOP, DE POSTURILE  DE TELEVIZIUNE iREALITATEA TV SI ANTENA 3. CHIAR SI CONFRUNTAREA DINTRE PRESEDINTELE BASESCU SI OPONENTUL SAU MIRCEA GEOANA, ESTE DE PREFERAT A FI URMARITA PE ORICARE ALT POST O VA TRANSMITE. NU LASATI MANIPULAREA LUI VINTU & PATRICIU & VOICULESCU, SA VA INFLUENTEZE ALEGERILE PREZIDENTIALE DE DUMINICA 6 DECEMBRIE 2009. STOP DEMENTEI REVARSATE PE ACESTE IMUNDE CANALE MEDIA ! VOTATI PENTRU COPIII SI  NEPOTII NOSTRI, NU PENTRU JAFUL PUS LA CALE DE CLICA ILIESCIANA ANTIBASESCU! OPRITI PROSTOVANUL DIN  CALEA SA CATRE POZITIA DE SEF AL UNUI STAT MAFIOTIZAT PINA LA LIMITA INSUPORTABILULUI!

SACHA GUITRY

MEMORIILE UNUI TRISOR

La Kilipirim -Bucuresti 2009 – am descoperit incintat o carte publicata la editura Pandora M in 2006. “Memoriile unui trisor“- singurul roman al lui Sacha Guitry. “Opera lui Sacha Guitry este colosala. Gloria si succesul de care acesta s-a bucurat pe parcursul vietii au fost pe masura talentului sau. Autor, dramaturg, scenarist si actor, Sacha Guitry a scris in 55 de ani de viata artistica 124 piese de teatru si a realizat 36 de filme“- scrie editorul cartii, Ion Marculescu. Cartea, este scrisa sub imperiul unui geniu al comediei, pentru ca “te poti preface sa esti serios, dar nu si ca ai simtul umorului” – dupa cum spune insusi S. Guitry. Scrisa la persoana intii, este cea mai impersonala carte pe care am citit-o eu : eroul principal, pur si simplu nu are nume. Parca ar fi cumva subinteles – jucatorul – (J). Venit pe lume intr-o familie numeroasa de burghezi care tineau o bacanie, J avea sa afle de cind era mititel, ca totul in viata sta sub semnul neprevazutului. Ca destinele unora dintre noi, probabil majoritatea, sunt conduse de catre Zeul Hazard. Prins ca sterpelise opt gologani ca sa-si cumpere niste bile, este pedepsit : nu avea sa capete la masa, delicatesa principala, ciuperci. Pedeapsa care va face sa scape cu viata. Singurul din cei 12 care sedeau zilnic la masa : mama, tata, frati si surori, bunici, unchi. Descoperit cu stupoare, este interogat daca nu ii este rau. Naiv, spune adevarul. Iar gura lumii il condamna : “- Stiti de ce n-a murit ala micu’ ? Pentru ca a furat! Da, eram in viata pentru ca furasem. Si de aici,. pina la concluzia ca ceilalti murisera pentru ca erau cinstiti …” Incaput pe mina unui var hapsin, care ii confisca mostenirea – 18 mii de franci – pretextind ca i-o va inapoia la majorat, este facut insistent sa inteleaga ca nu este bine venit in casa aceea, el fiind un hot patentat; si ca ar fi mai bine sa isi ia lumea in cap. Ceea ce pina la urma, si face. Ajunge sa slugareasca pe ici pe colo, contra casa si masa. Devine comisionar. Ia contact inevitabil cu oameni bogati. Si intelege o lectie esentiala : “a fi bogat nu inseamna sa ai bani, ci sa-i cheltui. Moneda in sine este lipsita de orice valoare. Valoarea sa consta in bucuriile pe care ti le poate prilejui : masini, bijuterii, calatorii, cadouri. Este angajat ulterior ca groom intr-un hotel. Invata tertipuri, face comisioane, detine secrete ale locatarilor din hotel : amoruri clandestine, intrigi, afla chiar si de un complot. Invitat sa participe la un asasinat politic, ii denunta pe ceilalti printr-o scrisoare anonima. Trece din oras in oras. Se indragosteste de Paris, ehei, Parisul … iar in final ajunge la Monaco, unde bineinteles, devine crupier. Aici incepe marirea iar ulterior decaderea sa. La inceput, este un angajat constiincios care lucreaza in mod corect, duce o viata cumpatata, invata toate trucurile meseriei si ii dispretuieste din tot sufletul sau pe jucatorii impatimiti. Intelege ce drama traiesc acesti nefericiti. Asta pina cind Zeul Hazard il ia in primire si pe el. La masa de ruleta unde oficiaza, se aseaza din ce in ce mai des o femeie. Aceasta il fixeaza insistent incercind sa-i transmita telepatic faptul ca este disperata, ca are mare nevoie sa cistige. El se concentreaza si minune! reuseste sa o faca pe acea femeie sa cistige. Sume moderate, ca sa nu bata la ochi. Apoi, face greseala vietii sale. Ii propune acelei femei, un parteneriat, ca sa poata cistiga amindoi. Numai ca o data incheiat acest aranjament printr-o casatorie de forma, Zeul Hazard ii ride sardonic in nas. Nu mai reuseste sa o faca pe acea femeie sa cistige ci sa piarda, dar ii imbogateste pe ceilalti jucatori, care  pina la urma sparg banca. Este bineinteles dat afara. Ce-i ramine de facut ? Sa devina trisor ! Dispretuitor la adresa jocului, a jucatorilor si a patronilor de cazinouri, incepe sa cistige mari sume. Devine milionar. Totul parea sa mearga de minune, dar Zeul Hazard, iar isi baga nasul in treburile lui J. Ajunge la un moment dat sa il aiba ca adversar de joc, pe un camarad de razboi, care culmea! il salvase pe el, dar pierduse un brat cu aceasta ocazie. Acesta, era jucator, dar un jucator patimas, care culmea! cistiga fara sa triseze!Are un acces de constiinta, intrerupe jocul si la o cafea devin tovarasi de joc. El marele trisor, devine un jucator cinstit si patimas. Bineinteles pierde tot. Dar devine un soi de filosof : “Se spune ca jocul este un viciu. Posibil. Eu, insa, nu prea ma incred in asertiunile care nu au devenit proverbe. Ca orice exces este un defect, sunt cu totul de acord. Dar, daca orice exces este un defect, atunci si refuzul de a juca va fi un defect, de vreme ce este excesiv“. O carte lejera, spumoasa, plina de umor, care se citeste pe nerasuflate.

Da! sintem sfidatori pentru ca am furat ! par sa spuna imbogatitii nostri. Nemernicii acestia nu se lasa la mina Zeului Hazard. Ei merg la fix : mulg bugetul de stat.  Iar voi daca sinteti cinstiti, puteti sa si muriti! Asa sa fie ? Pina cind ?

1 DECEMBRIE 2009

Astazi este ziua nationala a Romaniei. Ar trebui sa fie o zi de sarbatoare. Cum sarbatorim aceasta zi ? Cu o parada militara unde presedintele Basescu va trece in revista trupele care vor defila. Parada la care primarul care este, si il numesc aici pe Marean Vanghelie,  pregateste actiuni de protest la adresa presedintelui, cu ajutorul unor haite de haidamaci. Si mai sarbatorim cu un miting organizat de fiul unui general securist, si il numesc aici pe Mircea Geoana, un miting prin care va incerca sa-i convinga pe cetatenii din Timisoara, sa uite de victimele din decembrie ’89 si sa-l voteze pe el, fiul acelor criminali. Presedintele in exercitiu, candideaza pentru un nou mandat. A condamnat comunismul ca fiind ilegitim si criminal. A pus la dispozitia CNSAS milioane de dosare ale turnatorilor. Incearca sa reformeze societatea romaneasca. I se pregatesc huiduieli. Si Mircea Geoana este si el pretendent la demnitatea de  sef al statului. Isi proiecteaza un triumf in locul in care a inceput Revolutia Romana, orasul martir Timisoara, revolutie confiscata ulterior de pucistii lui Iliescu. Din gasca caruia prostanacul este partea papusata. Este ziua Nationala a Romaniei. Bucura-te daca mai poti, natie romana. Dintre aceste doua personaje trebuie sa-ti alegi presedintele. Voteaza ! Si merita-ti soarta.

UP DATE .  Timisoara demonstreaza inca o data, ca merita intregul RESPECT  al Romaniei !  Clanul complotistilor pesedo-penelisti, este HUIDUIT copios, asa cum merita ! TIMISOARA  A VOTAT ! Azi in Timisoara, dumninica 6 decembrie 2009,  IN TOATA  TARA  !

UP DATE 2. Miting de solidaritate cu Timisoara, in Piata Universitatii- Bucuresti. E limpede ? ASTAZI !  este ziua inceputului-sfirsitului manipularii mogulistice. Si  inceputul victoriei pe care o vom consfinti pe 6 decembrie 2009. Basescu a cistigat alegerile ! Si noi, impreuna cu el. LA MULTI ANI ROMANIA ! Este ziua ta !

AMINTIRI SI POVESTI mai deocheate

“Si povestile mai deocheate ale lui Neagu Djuvara au o … poveste a lor. Intr-o zi, venit la editura sa discute sumarul unei viitoare carti despre boierimea romana, autorul a lasat si un manuscris pe a carui prima fila era scris (cu rosu!) pentru dupa moartea mea. Imposibil de trecut peste o asemenea hotarire! Si totusi, cum sa le intirzii cititorilor bucuria de a se intilni cu un povestitor atit de plin de har cum e Neagu Djuvara!” – scrie doamna Lidia Bodea, redactor al acestei carti, aparuta la editura Humanitas (doua editii pina acum). Ei Cum! Departe de a fi o problema insolubila, era o simpla dovada de bun simt, a unui om cu maniere ireprosabile, de moda veche. Era o sarada cu raspuns dat chiar de catre MOS NEAGU, asa cum ii place sa se autodenumeasca bonom : “daca credeti de cuviinta sa le publicati, nu va voi face proces” (de intentie – nm, tibi). De fapt, acest volum aduna la un loc cinci povesti publicate dea lungul vremii, intr-o revista pentru adulti, fondata de Poetul – Portofel. Departe de a avea un continut provocator, aceste istorii sint oricum, numai deocheate, nu. Sunt povertiri spuse ca la gura sobei, in care MosNeagu evoca diverse episoade din tumultuoasa viata a domniei sale. Sunt evocate momente de bucurie, de cumpana, de restriste, clipe nu intotdeauna hazlii, care au condimentat viata sa si a unei parti dintre rudele si prietenii domniei sale, apartinatori ai unei lumi probabil idealizata, o lume definitiv distrusa de comunism : lumea manierelor elegante, lumea stratificarii pe ierarhii in care averea avea un cuvint greu de spus, dar o lume in care regula de fier era “omul potrivit la locul potrivit“. Istoricul N. Djuvara este bineinteles la datorie, si printre diversele intimplari sint evocate si complicatele relatii de rudenie si/sau prietenie ale domniei sale, cu familii celebre ale epocii : Ghiculestii, Cantacuzinii, Buzestii, Darvari si cite altele. Cu o autoironie fina, de care sunt capabili numai cei mai inteligenti oameni, MosNeagu nu insista pudic, aproape deloc! pe reusitele sale in dragoste. Povesteste bonom, mai cu seama esecurile, rateurile datorate nu atit timiditatii, cit mai cu seama unei bune-cresteri poate dusa un pic prea departe. Povesteste in schimb, ‘reusitele’ altora, prieteni, rude, sau simple cunostinte. Nu se menajeaza deloc, atunci si atunci cind este vorba despre modul in care a fost ‘tradus’ chiar si de catre sotia sa, de care este despartit, dar nedivortat de zeci de ani. “Imi da aparatul de fotografiat sa-l iau in poza cu nevasta-mea, tare frumoasa. Pe cind eu ma chinuiam sa ochesc cum trebuie in obiectiv, el, pe la spate, pipaia rotunjimile nevesti-mii“. Cartea este intesata de momente de un umor nebun. “Proprietarul nostru … era turc, nevasta-sa nemtoaica, fiul, Garabet, roman get-beget“. “Mi-a spus intre altele, ca-si cumparase doua fetiscane de fo 15 ani. Ii zic : – Doua ? De ce doua ? Zice : – Ca sa nu se plictiseasca! Stateau de trancaneala toata ziulica“. Dar sunt evocate si momente cumplite, momente in care descrie tratamentele inumane, torturile si bataile – mergind pina la exterminare – la care era supusa floarea elitelor romanesti in temnitele comuniste.O carte despre care eu cred, ca ar fi pacat sa o ratati. Chiar nu are nimic deochiat cartea aceasta ? Hm! Are! Citeva lucrusoare care pe un copil de vreo 10 ani, l-ar face sa rida in hohote. O sa dau un exemplu : “Cunoasteti definitia flirtului ? o spun pe englezezte : Hand in hand; hand in it; it in hand; but never it in it. Cum stiti toti englezeste, n-am nevoie sa traduc“.

SABOTAJUL DE OPINIE

Este scandalos faptul ca presedintele in exercitiu, nu are acces la televiziunea nationala ? NUUUUUU ! spune directorul pesedist al institutiei. Trebuie aprobare de la Parlament.

Este scandalos faptul ca pe televiziunile tonomatizate, in plina campanie electorala, in loc sa se discute problemele cu care se confrunta tara, presedintele este demonizat la foc automat ? NUUUUUUUUU ! spun redactorii acelor televiziuni. Politica editoriala le apartine in totalitate.

Este scandalos faptul ca toate “sondajele de opinie” sunt prezentate fie deformat, fie sunt tinute sub tacere ? NUUUUUUU ! spun “haznalistii”. Sint cercetari sociologice de interes strict profesional. Sociologic.

Este scandalos faptul ca pina si presa internationala, se cruceste la ce razboi mediatic, este supus presedintele in propria sa tara, de catre cei care il acuza de dictatura ? NUUUUUU ! Spun la unison tonomatele. Libertatea de presa primeaza.

Este scandalos faptul ca stafful de campanie al contracandidatului Geoana evita sistematic, o confruntare cu presedintele ? NUUUUUUU ! Spune purtatorul de cuvint. Strategia de campanie nu se supune unor solicitari exterioare. Nici in interesul electoratului, care ar trebui sa voteze in cunostinta de cauza ? NICI ! samd.

Ce vom alege duminica 6 decembrie, vom vedea : fie un presedinte care doreste cu tot dinadinsul normalizarea, adica Basescu, fie un presedinte captiv al unor retele mafiote transpartinice, adica Geoana.  ALEGETI !

EMBARGOU ANTI-BASESCU

Umbla pe bloguri zvonuri care afirma ca Geoana are intre 5 si 8 procente in fata lui Basescu. De unde se informeaza blogherii respectivi ? Mister! Nimeni nu poate sa dea un raspuns credibil. “Surse Primare”. Cum a reusit Geoana  sa creasca in sondaje cu mai bine de 20 de procente ? Alt mister! De fapt, au fost lansate zvonuri care incearca sa acopere lasitatea lui Geoana. Acesta fuge de o confruntare barbateasca unu la unu cu Basescu. Pe bloguri  se ingina la unison : Basescu e infrint, Baescu e infrint, ura geoana mea Basescu e infrint. Infrint pe naiba ! Nimeni nu poate sa stie ce coace presedintele Basescu. De unde il demoniza in cele mai inimaginabile moduri, presa a trecut la un embargou total. Basescu parca nici nu mai exista. A disparut. A ajuns lumea sa priveasca la Zero TEVE, pentru ca este singurul post care il mai da pe Basescu la mitingurile electorale. Manipularea mogulistica a atins noi recorduri. Dar nu si apogeul. Acesta va fi atins, de-abia saptamina viitoare. Saptamina decisiva pentru alegerile de Duminica, 6 decembrie 2009. Nu uit ca atit SRI cit si SIE sint in mina dusmanilor presedintelui. Ma astept la manipulari venite din absolut toate partile. Mai cu seama, de la “Sursele Primare”. Daca acestea sint infectate, restul este floare la ureche : tin electoratul lui Basescu, acasa. Limpede ?

UPDATE. Daca Basescu nu are voie la televizor, Duvaz are voie sa afirme ca Basescu se teme de mitinguri. Minciuna sfruntata ! Chiar astazi Basescu a participat la mitinguri. Si il scuza pe Geoana ca nu se confrunta cu presedintele.

UP DATE 2

La comentarii, aveti doua linckuri explicative.

BASESCU VA CISTIGA ALEGERILE PREZIDENTIALE

Rezultate finale pentru alegerile prezidentiale turul intii, 2009

 Traian Băsescu (PD-L) – 32,44%
Mircea Geoană (PSD+PC) – 31,15%
Crin Antonescu (PNL) – 20,02%
Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 5,56%
Kelemen Hunor (UDMR) – 3,83%
Sorin Oprescu (independent) – 3,18%
George Becali (PNG-CD) – 1,91%;
Remus Cernea (Partidul Verde) – 0,62%
Constantin Rotaru – (Partidul Alianţa Socialistă) – 0,44%
Eduard Manole (independent) – 0,35%
Ovidiu Iane (Partidul Ecologist Român) – 0,23%
Constantin Ninel Potârcă (independent) – 0,21%

Intra in turul doi

Traian Băsescu (PD-L) – 32,44%
Mircea Geoană (PSD+PC) – 31,15%

Este de presupus, ca de la aceste ‘scoruri’ electorale se va porni.

Cum se vor distribui in turul doi voturile celor iesiti din cursa ?

- Crin Antonescu : 20,02 %

Este de presupus ca votantii liberalilor, sunt ceva mai greu manipulabili. Crin va trebui sa rezolve o problema insolubila : cum se poate transfera simpatia votantilor liberali, inspre Geoana.

- Corneliu Vadim Tudor : 5,56 %

Este pe trend crescator. De la esecul de la parlamentare, a intrat in PE brat la brat cu Becali. Impreuna, au obtinut scorul electoral pe care il avea Vadim inainte de alegerile parlamentare. ( 7,47 % ) Electorat fracturat. Imprevizibil pentru turul doi.

- Kelemen Hunor : 3, 83 %

Scor la jumatate din cel obtinut de UDMR in alegerile din decursul timpului. Vot de bun simt.

- Sorin Oprescu : 3,18 %

Scor electoral catastrofic la nivel national. Electorat sedus la alegerile pentru PG din Bucuresti, dar nesemnificativ la nivel national. Elocvent.

Ceilalti candidati, au obtinut in total impreuna, 1,90 % . Electorat sentimental. Si atita tot.

Pina aici, au fost cifre. De aici, incerc o previziune.

Electoratul lui Crin, va vota in proportie de 2/3 in favoarea presedintelui Basescu.

Electoratul lui Vadim + Becali, va vota impartit egal, intre primii doi clasati. Ca si electoratul celorlalti fosti candidati la presedintie.

Concluzia (mea) este limpede : Basescu va cistiga.

GAUDEAMUS

“Cantitatea de respest si de simpatie, pe care un om o primeste antum, este invers proportionala cu respectul simpatia si amintirea care ramin dupa moartea sa. Asa ca am inceput sa nu mai fiu asa de bucuros cind cineva ma lauda. N-as vrea ca dupa ce voi pleca, despre mine sa nu-si mai aduca nimeni aminte, decit ca autor al aceste carti”. Asta a spus Neagu Djuvara la Gaudeamus, cu prilejul lansarii cartii sale, “Amintiri si povesti mai deocheate” – editia a II-a adaugita / Humanitas. Omul acesta vrajeste. Impune. In timp ce vorbea, mi-am facut ochii roata. Asistenta, muta de admiratie il sorbea din ochi. La 93 de ani, se tine falnic si semet. Imbracat cu binecunoscutul sacou bej-maroniu cadrilat ( o avea mai multe ?) cu esarfa nelipsita la git, cu gulerul de la camasa desfacut, dar cu haina inchisa corect la toti nasturii, Neagu Djuvara se declara in final uimit, ca lumea a lasat deoparte forfota ca sa-l asculte pe el citeva minute. Nu este uimit citusi de putin. Se alinta. La sesiunea de autografe, reusesc sa prind un loc privilegiat. Voi fi printre putinii pe volumul caruia, acest boier al intelighentiei romane, avea sa scrie cu o mina mai degraba tremurinda : “Pentru D-l Tiberiu Orasan cu bune ginduri”. Semnat . Si data de azi. Dupa ce obtin autograful, ii urez sanatate. Nu aude, ocupat cu urmatorii doritori de grafie celebra, adunata pe volume poate niciodata citite. Captiv intre cei care il inconjurau, ii privesc. Oameni care se inghesuie la orice. Cartea este numai un prilej. Vor  avea cu ce sa se laude. Ca si mine acum. Regret ca m-am oprit. In definitiv, preferam sa am imaginea lui Neagu Djuvara de la Bookfest. Acolo a fost cu adevarat sclipitor. Acum, pare sa resimta povara partidului care a inceput sa-i incovoaie limpezimea gindirii. Adio Maestre. Nu cred ca ma voi mai opri vreodata in preajma Domniei Tale.

Daca veti dori sa cumparati aceasta carte, luati-va gindul de la scene erotice sau cum spune N.Dj. ‘deocheate’. Nici pomeneala de asa ceva. Sint istorisiri lejere, in care instinctul sau de istoric este dominant, cu patanii ale clasei careia i-a apartinut, axate preponderent pe micute povesti de dragoste, uneori vinovata, alteori licita. Povestiri spuse cu talentul sau greu de egalat. Plec. Ajuns tot la locul de lansare carte / Humanitas , ma opresc putin. Eugenia Voda isi lanseaza o colectie de CD-uri care contin parte din emisiunile domniei sale, in prezenta domnului Liiceanu. Amindoi sint in verva, este o placere sa-i asculti. Dar cind domnul Liiceanu incepe sa spuna ca nu mai trebuie sa spunem, ca in Romania nu prea mai sint oameni, pentru care sa merite sa mai raminem in tara, ma intristez. Si plec. Parca nici nu auzise ca Eugenia Voda tocmai anuntase, ca si ea va pleca pentru o perioada din tara. Ca sa lucreze. Nu stiu unde si nici nu vreau sa stiu pentru cit timp.

Inainte de a ma opri sa-l ascult pe Neagu Djuvara, facusem turul standurilor, fara sa cumpar nimic. Tot imi spuneam ca voi reveni si voi tirgui cite ceva. N-am cumparat decit aceasta carte si inca una a lui Carlos Fuentes. Pentru rest, probabil ca o sa ma duc miine din nou, ca sa ma lupt iar cu valurile de oameni care se uita, tinjesc, uneori cumpara iar din cind in cind cite un indraznet disperat, mai “ciuguleste” cite o carte si pasli!