Feeds:
Articole
Comentarii

text şi foto de brindusafrunza

Octombrie cald, cu ploaia–n hlamida mestecenilor in desfrunzire, ma cuibareste in fotoliu, alaturi de sufletul blanos birmanez si o carte aburinda al incantatorului Sergiu , Radu Sergiu Ruba : « O vara ce nu mai apune ».

Imi pregatesc un ceai de iasomie si –mi caut zaharul cubic. Prin cutiuta de sticla aramie matisata, lumina strabate arhitectura ciudata a cuburilor ce –mi induc reveria alba a oraselului andaluz, uimire ce mi s-a aratat, la inceput de toamna, in drumul meu spre Cadiz, stralucind pe un deal la marginea raului Barbate : Vejer, Vejer de la Frontera.
Cufundat in istorie, după ce a fost ridicat ca oras -fortareata de fenicieni, folosit mai apoi in acelasi scop de catre romani, traind apoi cinci secole de dominatie maura, dupa care a fost capturat de regele Ferdinand de Castilia in anul 1248, Vejer a devenit un oras de granita a Spaniei recucerite de regii crestini ,”de la Frontera”fiind adaugat numelui sau .
Amprentele de gotic-Mudejar, renascentist și baroc sunt prezente pe cladirile civile și religioase, biserici, palate si creneluri.In fiecare colt merita sa te opresti, sa te intorci si sa admiri pentru ca totul pare a fi creat pentru a intruchipa o ilustrata alba ca o perpetua pecete andaluza .
Ce-s amintirile frumoase ? « O vara ce nu mai apune » !

Vejer1

Vejer2

Vejer3

Vejer6

Vejer8

Vejer9

Vejer10

Vejer12

Vejer15

Vejer18

Vejer21

Vejer22

Vejer25

Vejer27

text şi foto de brindusafrunza

Artă si istorie!
Imi place sa imi imaginez , pentru o clipa, ca in acest spatiu au fost mai degraba artisti și artizani la lucru decat invingatori și invinși, pentru a daltui istoria Palatului Regal din Sevilia.
Inițial un fort pentru guvernatorii mauri cordobani din sec al X lea , palatul a fost extins sau reconstruit de mai multe ori. Conducatorii mauri almohazi au adaugat in sec al XII lea un nou palat ce se regaseste in prezent in Patio del Crucero. Cand a cucerit Sevila in sec al XII lea, Regele Ferdinand al III lea s-a mutat în Alcázar,palatul fiind folosit ca resedinta principala a multor monarhi creștini.
Alfonso cel Intelept a înlocuit o mare parte din palatul vechi cu unul singur gotic. Între 1364 și 1366, Pedro a creat bijuteria coroanei Alcázar, un somptuos Palat tributar stilului Mudéjar .La realizarea acestei opere maiestre au participat zidari mauri muncind cot la cot cu artizani din Sevilia şi maeştri din Toledo.
Curtea interioară a palatului este împărţită în două alei, aleea numită Las Doncellas -destinată vieţii publice şi aleea denumită Las Muñecas- destinata vieţii celor ce locuiau în palat.
Gradinile Alcazarului se impletesc frumos aranjate în terase, cu vegetație luxuriantă, cu fântâni și pavilioane în jurul carora respiră prospețime si liniște in Jardin de La Danza, Jardin de Troya, Jardin de la Galera, Jardin de las Flores, Jardin del Principe, Jardin de las Damas, Jardin del Laberinto Viejo, Jardin de la Alcoba, Jardin de les Poetas fiind impresurate cu palmieri, lămai de Cernoda, portocali, magnolie si iasomie si ape si fantani care mai pastreaza in memoria marmurei versetele regelui poet Al Mutamid și a nuntii regale ale lui Carol I cu Isabella de Portugalia.

a1

a2

a3

a4

a5
a6

a7

a8

a9

a10

a11

a12

a13

Text şi foto de brindusafrunza
“Peste ochiul de fântână
mi se legăna țiganca.
Părul verde, verde fața,
cu ochi de argint, ca ghiața.
Peste apă ea atârnă
de un țurțure de lună.”
(Romanta Somnanbula – Federico García Lorca)

Mergand teleleu pe strazile Granadei, in dupa amiaza tarzie, descopar un indicator care-mi starneste curiozitate : « Cuevas del Sacromonte » !
Stiam cate ceva despre Abatia Sacromonte, dar despre grotele din Sacromonte, nicio amintire !
Urc pe stradute pe o panta destul de abrupta si in fata mea se descopera in alb satinat , un intreg cartier pitoresc:smochini , agave si cactusi , acorduri de flamenco, case pesteri, obiecte de ceramica si alama traditionala . Usor, usor ma dumiresc !

Ma aflu in cartierul tiganesc al Granadei, patria flamenco-ului si a celebrei zambra (Ce este zambra ? Povestea si dansul interzis al tiganilor din Sacromonte de catre regii catolici pana in secolul al XX-lea ) simboluri inconfundabile ale folclorului andaluz.. Printre grote, unele fiind pana astazi locuite, am gasit cateva care au fost transformate in baruri sau sali de spectacole pentru flamenco. Am remarcat si o scoala de flamenco, avand drept scop pastrarea unicitatii și autenticitatii genului muzical andalus aflat in pericol de a-si pierde originile si identitatea. La inceputul anilor 90, cartierul devine celebru si pentru muzeul dedicat culturii tiganesti spaniole.Aflat pe varful dealului Albaicin , muzeul este interesant, amintandu-mi oarecum de casele trogoditilor din Tunisia. Iti trebuie oarecare conditie fizica sa ajungi, dar merita. In primul rand pentru imensa surpriza oferita de imaginea splendida a rubinului intre smaraldul pinilor – fortareata- palat Alhambra.

Granada -Sacromonte -alhambra preview

Granada -Sacromonte -cuevas

Granada -Sacromonte -cuevas1

Granada -Sacromonte -cuevas 3

Granada -Sacromonte -cuevas 5

Granada -Sacromonte -cuevas 6

Granada -Sacromonte -muzeu 1

Granada -Sacromonte -muzeu 4

Granada -Sacromonte -muzeu 6

Granada -Sacromonte -muzeu 9

Granada -Sacromonte -muzeu 10

Granada -Sacromonte -ved catedrala

Granada -Sacromonte -vedere alhambra

Granada -Sacromonte -vedere cartier1

Granada -Sacromonte -vedere cartier2

text şi foto de brindusafrunza

Iubitor de turcoaz, norii imi aduc starea  magica a visului, punte intre vechi si nou, cautari prin tesutul alb al departarii de mare in drum serpuit spre munte. Suflet cautator  de tihna si ambrozie a cuvantului rotund, rotund precum un vis topit  pe platosa pietrei savarsita de ape si vremuri ,Ronda e spatiul in care se strabate legenda  prin munti, prin furtunile sufletului cautatorului in cuvant  Rainer Maria Rilke, adus de soarta in acest loc, sedus si « infrant » pentru  scurta vreme de  magia soldurilor abisale ale defileului Tajo,  legatura juramant intre trecut , prezent si campia de maslini, unita prin Podul Nou – de orasul vechi”Ciudad”  pe strazile  cu aroma de dafin si caligrafie a fierului imblanzit prin forjare, Ronda mi-a implinit intelegerea : Aici Omul si Forta Bruta  (taurul de Lidia) se pot intalni coborand de pe Cal, in Lupta Sacra fascinanta,  care nu pierde nimic din maretia divina. Poate am ajuns sa-l inteleg pe  Rilke? Dacă este așa,  asemanarea stranie a ființei poetice si  definitia rotundului loc dintre muntii Serrania Ronda,   numai el putea sa o numeasca : în orașul Ronda elegiile ating divinitatea

Picture 701 (1)

Picture 703

Picture 707

Picture 710

Picture 719

rilke

Ronda -Plazza del Tores

Ronda -Plazza del Tores-iNTRARE Muzeu

Ronda -Plazza del Tores-Ringbul1

Ronda -Plazza del Tores-Ringbull 4

Ronda -Plazza del Tores-Statuia

Sevilia -Toreador La Maestranza

text şi foto de brindusafrunza

Taurul si omul iberic au strabatut impreuna istoria.

Spectacolul coridelor, amestec de ritualuri precrestine, dans solemn de umbre si penumbre ale muletei (pelerina rosie folosita de toreador) intre viata si frica,
intre curajul omului si bravura impetuosului animal, se desfasoara in Plaza de Torros sau ‘La Maestranza’.
Vis-à-vis de arena, cu zidurile sale de un alb estompat de vremuri cuceritoare , Carmen ( personajul creat de Bizet ) priveste tulburator si aproape prinde contur pasul sau semet in intampinarea adulatului Don José.
Cladirea ,cu fațada în stil baroc specifica celei de-a doua parti a sec al XVIII-lea, are o acustica de antichitate elena. Intrarea principală se numeste Puerta del Principe (Poarta Printului), cu ancadramente de fier create de artistul fierar Pedro Roldan (secolul al XVI-lea) luate de la o manastire. Edificiul unic in lume, din punct de vedere al conceptiei arhitecturale, este compus din trei ovoide care cuprind arena, muzeul patronat de Coroana Spaniei , o capela dedicata Fecioarei Maria a Caritatii –spatiu in care luptătorii se rugau inainte de intrarea in arena , grajdurile cailor si taurilor si o infirmerie.
Nu am participat la Corida, dar Iubirea, Răul şi Moartea, cele trei muze spaniole, cum le numeşte celebrul diplomat,istoric si scriitor spaniol Salvador de Madariaga y Rojo (prieten si companion in pelegrinarile spaniole ale americanului Hemingway, prieten marturisit si devoalat in romanul document “ Moartea de dupa amiaza”), imi amintesc de Toremahia excelentul tratat de dragoste al andaluzului Jose Delgada,toreador spaniol cunoscut drept Pepe Xinlong, celebru in sec al optusprezecelea ( cel care l-a inspirat pe Velasguez sa aduca tribut artei prin pictura sa « Moartea lui Pepe Xinlong) un veritabil cod de etica si de maiestrie al toreadorului.
Două secole mai târziu, o editură care intentiona sa reediteze lucrarea celebrului Delgado, l-a rugat pe pictorul andaluz Pablo Picasso,un pasionat al coridelor,sa ilustreze grafic noua aparitie. Si astfel s-a implinit o noua creatie « La Tauromaquia » cele douazeci si șase gravuri magistrale- excelente stilizari ale fortei brute ale profanului pamantesc in lupta sa spre sacralitate.De ce Plaza de Toros? In arena omul si animalul se confrunta inr-o lupta aparent inegala, dar care urmeaza un set de reguli ale ONOAREI, pe cand in afara zidurilor convietuirea omului cu semenii sai si cu celelalte vietuitoare nu mai respecta,deseori, niciun cod de coexistenta!

Sevilia - La Maestranza
Sevilia -Toreador La Maestranza5

Sevilia-Muzeu toreador12

Sevilia-Muzeu toreador14

Sevilia-Muzeu toreador15

Sevilia-Ringbull

Sevilia-Ringbull4

Sevilia-Ringbull3

carmen

Sevilia -Toreador La Maestranza

Cordoba

Şi a fost aşa: trezire matinală, duş, mic dejun, bla bla, la drum. Deocamdată, dis de dimineaţă, cerul este senin. După ce-i culegem pe toţi muşterii acestei excursii în autocar ne îndreptăm spre ultima destinaţie a acestui mic voiaj din Andaluzia, Cordoba. După mai puţin de o oră facem un mic popas pentru „reglaje” matinale🙂 Cerul începe să se întunece dar, chiar nu-mi (mai) pasă. Chiar şi dacă bunul Dumnezeu ne va strica această zi cu ploile Sale, impresia generală rămîne: a fost o excursie de vis!

Ghidul se numeşte Giorgio iar şoferul Juan. Doi profesionişti. Dacă este să le dau note ghizilor care ne-au condus în diversele locuri vizitate, cel mai prost se situează Polina, iar cel mai bine, Giorgio. Bun ghidul de la Tanger dar nu mai ştiu cum se numeşte; bun şi Andres. Restul au fost buni fără să strălucească şi îi includ aici şi pe ghizii locali. Desigur, o menţiune specială pentru Alina, cea care a avut grijă pe tot parcursul să nu ne lipsească pe cît posibil, nimic. Mulţumim frumos dragă Alina, şi sper că n-ai uitat ce ţi-am spus la aeroport: să ne chemi la nunta băieţelului tău, încă nenăscut🙂 Big HUG!

N-am mai pozat pe drum, nimic. Nici nu prea mai avem ce: aceleaşi peisaje stîncoase, aceleaşi păduri de măslin, aceeaşi reţea de autostrăzi întretăiate de pasaje supra şi sub terane, inclusiv la intrarea în Cordoba, aşa cum a fost şi la intrarea în toate oraşele vizitate. Oraşul nou nu mă impresionează cu nimic. Şosea, copaci, blocuri, hoteluri, bla bla. La o intersecţie autocarul face la dreapta şi nu după multă vreme oprim. Jos cu voi, că pînă aici aţi plătit🙂 Bon. De aici începem să facem turul oraşului.

20151014_105119

Plaza de la Coregidor

20151014_105618

20151014_105639

20151014_105959

delicatese…

20151014_110139

case, străzi, balcoane

20151014_110550

20151014_110748

20151014_110958

un patio

20151014_111518

Plaza del Potro (cal) menţionată de Cervantes în Don Quijote

20151014_111548

20151014_111714

20151014_112032

din npo la drum…

20151014_112525

20151014_112636

cel mai mare specialist în omletă, domnul Santos

20151014_113625

magazinul de pielărie

20151014_114105

20151014_114219

20151014_114431

cartierul evreiesc

20151014_120006

20151014_120255

În sfîrşit, ajungem la intrarea în Mezquita de Cordoba.

20151014_120714

O descriere profesionistă a locului, o puteţi citi aici http://politeia.org.ro/magazin-istoric/civilizatii-spania-maura-2/23822/

Giorgio ne arată unde putem merge la toilet „gratis”🙂 şi ne dă întîlnire peste 10 minute. Între timp, el va cumpăra biletele de intrare la obiectiv (opt euro / persoană) incluse în preţul acestei ecursii (67 de euro, transport dus întors, + ghid).  Mai întîi intrăm în grădina apărată pe trei laturi de zidurile masive.

20151014_130511

Umbră deasă provenită de la palmieri. Un lanţ uman – zeci de metri – aşteaptă răbdător să pătrundă în incintă. Aici nu durează prea mult: 15 – 20 minute. La Sagrada Familia am stat aproape o oră, iar la Vatican aproape două. Dar, a meritat!

În sfîrşit, intrăm. Imediat lîngă intrare, alt prilej de buluceală: pliantele gratuite oferite în spaniolă, germană, engleză, arabă. Cele în franceză ori s-au terminat, ori nici n-au existat. Bon. Încerc să mă familiarizez cu interiorul. O vastă incintă pătrăţoasă, nu prea înaltă, al cărei tavan se sprijină pe o pădure de coloane. 400? 500? Mai multe? Mai puţine? Contează?

Prima impresie este de copleşitor. În partea pe unde se intră, domneşte un clar-obscur tulburător. În lumina zgîrcită disting pe toate laturile diferite capele.

20151014_123631

20151014_123652

20151014_123810

Pe versantul opus intrării sînt amenajate vitrine de sticlă cu vestigii istorice.

20151014_124947

20151014_125013

În timp ce fotografiez, începe să se audă timid, orga. Scot imediat aparatul de filmat şi dau roată, imortalizînd catedrala în sunet discret de orgă.

Încep să mă apropii de sursa muzicii divine şi descopăr într-o baie de lumină altarul principal, stranele corale şi cele două orgi. Sunetul se amplifică din ce în ce mai mult, cred că se cîntă pe cîteva registre simultan, şi deşi credeam că nimic nu mă mai poate impresiona după ce-am văzut atîtea splendori pe lumea aceasta, încep să înţeleg că mare şi adevărat e Dumnezeu. Pe măsură ce sunetul orgii se amplifică, valuri de emoţie mă inundă, mă cuprinde un uşor tremur, şi cînd fixez în sfîrşit orga, sînt copleşit de măreţia momentului. (ulterior, Alina care a văzut acest clip mi-a spus că am fost cum nu se poate mai norocoşi pentru că aici, orga se aude rar…)

Mulţumesc Doamne pe numele tău adevărat (şi de nerostit) Shem Ha – Mephorash, pentru această minunată redescoperire a frumuseţilor lumii orînduită de Tine!

Alhambra

Urcaţi în autocar părăsim oraşul şi începem să urcăm pe o şosea serpentinată. Normal! Alhambra fiind cetate fortificată se află la înălţime. O scurtă descriere a acestui splendid edificiu se găseşte aici https://ro.wikipedia.org/wiki/Alhambra

În principal sînt mai multe zone, accesul la diversele părţi componente se face prin bariere, este o zonă unde accesul este gratuit dar, dacă vrei să vezi splendorile Alhambrei trebuie să scoţi de la 7 pînă la 14 euro din buzunar, depinde ce anume vrei să vizitezi. Deocamdată, Alina ne dă vestea cea bună: avem confirmare pentru Cordoba. Ar fi fost păcat să nu putem vedea Catedrala de acolo pentru că Alhambra şi Catedrala aceea sînt singurele vestigii importante ale artei arabe rămase în Andaluzia. Deocamdată primim de la Alina cîte un dispozitiv care ne va permite să o auzim chiar dacă nu sîntem chiar lîngă ea. Mai aflăm că toate fîntînile din Alhambra sînt alimentate de izvoare naturale. Las pozele să vorbească.

20151013_140327

20151013_140838

20151013_140949

20151013_141000

20151013_141234

20151013_141251

20151013_141514

20151013_141521

20151013_142455

Ce-am văzut pînă acum a fost secţiunea gratuită. Pentru a vedea restul palatelor şi grădina de flori am plătit cîte 14 euro plus tva 10%. A meritat cu prisosinţă!

Mai întîi stăm la o coadă respectabilă pentru că se permite accesul a maximum 300 turişti / oră.

20151013_143214

printr-o grădină cu portocali

20151013_144453

avem acces în palate

20151013_144501

20151013_145502

20151013_145831

20151013_145924

20151013_145951

20151013_150017

20151013_150021

20151013_151120

20151013_151331

20151013_151959

20151013_152109

20151013_153135

20151013_153345

de la ferestre o superbă panoramă

20151013_154408

20151013_154805

20151013_154916

ne îndreptăm spre ieşire

20151013_155046

unde ajungem într-o piaţetă unde sînt magazine de suveniruri; pauză de refrişare.

20151013_160229

20151013_160859

20151013_161028

ultimele imagini de la grădinile Alhambrei

20151013_161940

20151013_162016

20151013_163433

20151013_163438

20151013_164301

20151013_164645

20151013_164720

20151013_165230

20151013_165341

Ora 17 şi un pic; plecăm spre hotel. A fost obositor să ne învîrtim cale de vreo trei ceasuri prin Alhambra dar a fost o experienţă minunată. Este unul dintre acele locuri unde doreşti să revii. Dacă în general îi credităm pe chinezi pentru meşteşugul răbdării, uităm întotdeauna de minunatele arabescuri ale artei islamice. Musulmanii neavînd voie să picteze chipuri, au cizelat pînă la perfecţiune „arabescul” şi cum cultura musulmană presupune oroarea de vid, nu pot să lase spaţii goale pe un perete indiferent cît i-ar costa să-l umple cu acele delicate desene sculptate. Nici nu ne-am urcat bine în autocar, şi a început ploaia. Numai că:

– Am terminat noi ce-am avut de făcut pentru azi?

– Daaaaaa!

– A început ploaia?

– Daaaaaa!

– Foarte bine! Aşa să fie şi mîine J

Mai facem o scurtă oprire la Venta Riofrio. Luăm un sandviş cu porcul acela special. Nimic spectaculos. Apropo: dacă nu ştia Alina ce să ceară, plecam fără să-l gustăm pentru că nu era expus pe nicăieri aşa cum erau expuse dulciurile, de exemplu. Cer şi un pahar de vin roşu local, ca să mă dumiresc. Cald şi nici teribil de bun. Asta e!

Andres, un tip hîtru care cînd era vremea de vreo oprire punea să răsune el ştie de unde un cucurigu repetat🙂 dă drumul la o bandă de magnetofon, cred, de unde răsună pe rînd, imnurile ţărilor din care provin participanţii la excursie. Aşa a fost şi pe lacul Tiberiada. Frumos!

Numai că sîntem cam amorţiţi şi abia aşteptăm să ajungem „acasă” la hotel, să păpăm ceva bun şi să pilim ceva mai de soi. Tocmai am plătit excursia de mîine şi cum plecarea este la 07,10 nu ne putem întinde prea mult. Ne revanşăm noi, mîine🙂