Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 1 octombrie 2009

HOT LINE Luis Sepulveda

“Maestru indiscutabil al romanului scurt, Luis Sepulveda ne dezvăluie în Hot line faţa întunecată a Chile-ului. Investigarea unor linii erotice il arunca pe detectivul George Washington Caucaman in infernul terorii politice.”

Recunoscut ca fiind cel mai faimos scriitor chilian contemporan, L. Sepulveda , nascut in 1949 “a strabatut inca de tinar teritoriile posibile ale geografiei si utopiei, din selva amazoniana in deserttul Saharei, din Patagonia pina in Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizatiei Greenpeace. Din 1997 trăieste la Gijon, Spania. Din aceasta viata extrem de agitata, a scos la iveala povesti si romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai inzestrati romancieri si nuvelisti sud-americani si nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe cind avea 17 ani. Trei ani mai tirziu ii aparea prima carte de povestiri intitulata Cronicile lui Pedro Nimeni.” Din lunga lista de titluri aparute, citez citeva dintre cele  aparute la Polirom : Batrinul care citea romane de dragoste, Nume de toreador, Jurnalul unui killer sentimental.

“- Detest sa vorbesc ca un batrin intelept, pentru ca batrinii care sint cu adevarat intelepti nu dau sfaturi; ei se multumesc sa observe totul de la inaltimea anilor lor. Numai tu stii ce trebuie sa faci, si singura mea recomandare e sa preiei initiativa, sa dirijezi lucrurile. – Asta vroiam sa aud. Voi proceda ca huinas. – Nu inteleg, baiete. – Pedro Valvidia a venit in Araucania impreuna cu o femeie razboinica, dona Ines de Suarez, care avea drept bagaje doar sabia si doua pisici. Intr-o lupta de linga Angol ea si-a pierdut pisicile, pe care nu le-a mai gasit. Valvidia a murit,dona Ines a murit si ea, conchistadorii au devenit creoli, iar pisicile s-au inmultit libere si salbatice, in munti. Sint niste pisici mici, agile, excelenti vinatori;singurul lucru care le deosebeste de felinele domestice sint ghearele mari – cind le scot, arata ca niste manusi de box. Araucanii le numesc huinas. sint niste animale foarte curajoase. Citeodata, o haita de ciini reuseste sa ingramadeasca o pisica din asta intr-un colt, dar, spre deosebire de pisicile domestice, care in asemenea situatii se zbirlesc de parca ar vrea sa dispara, huinas ataca haita, sigure ca n-o sa cada degeaba, si mor cu un ochi sau cu o bucata din botul unuia dintre ciini in gheare.”

Acest dialog sugestiv, este purtat de catre detectivul araucan, G.W. Caucaman cu fostul sau sef, inaintea bataliei finale pe care araucanul, o da cu mafia politica in ghearele careia tara sa fusese prinsa. Pentru “vina” de a fi prins o banda de hoti si traficanti condusa de fiul unui general, araucanul, avea sa fie detasat in capitala, si pus in bataie de joc sa se ocupe de prostituate, femei agresate de catre soti sau de cine stie mai cine, pe scurt o umilinta greu de indurat pentru un om destoinic, neimpacat luptator pentru dreptate, om al muntilor in mintea caruia, iadul nici nu putea sa aiba alt chip, decit chipul unui oras.

Si inca avusese noroc, pentru ca seful sau care il aprecia, in loc sa “respect dorinta generalului Canteras, sa te exclud din serviciu, sa ma spal pe miini si sa inchid ochii cind ucigasii platiti de el sa se ocupe de tine”, il mutase disciplinar. Sigur ca dorinta de razbunare a generalului si a gastilor de mafioti il urmeaza pe araucan si aici; chiar in prima seara, la prima taverna in care intrase pentru o cina trista, fusese imediat reperat si interpelat : “- asculta bai indian de c…t, sintem prietenii lui Manuel Canteras si o sa te aranjam.”. Numai ca indivizii acestia sint simpla plevusca, pe care araucanul ii pune pe fuga fara pic de efort.

In timp ce isi duce traiul in plicticoasa sa activitate,  la un moment dat este abordat de catre doi fosti actori, care in prezent isi cistigau piinea raspunzind la apelurile pe care doritorii de amor prin telefon le adresau lor prin intermediul hot line. Inspaimintati, acestia ii spun ca un dement ii ameninta prin telefon cu moartea; degeaba isi schimbau numerele de telefon; amenintarile continuau sa ii urmareasca. Detectivul, cere o caseta si merge la o statie de radio locala, unde o prietena a unei prietene identifica vocea respectiva. De fapt, nici nu mai este nevoie, pentru ca generalul, bine informat de fiecare miscare a araucanului, stie exact unde este si ce face si trece la amenintari; atit de sigur este pe sine si pe imensa putere de influenta pe care o are, ca nici nu se mai gindeste sa se protejeze si intra direct in capcana pusa de catre detectiv; acesta il face sa recunoasca in direct, prin intermediul unui telefon, la amintitul post de radio, toate faradelegile faptuite de el si de ciracii sai.

Final fericit. Politia, vine si il aresteaza pe dement. Cartea, este scrisa cu vigoare si cu talent , scenele sint atit de bine descrise ca parca vezi un film. De reflectat totusi la citeva lucruri; parca ne este cunoscuta nonsalanta unor indivizi care ne sfideaza de 20 de ani. In carte nemernicul acela a fost totusi arestat. Fara sa fie foarte bine descrise, legaturile dintre politic, armata, afaceri mai mult ilegale, contrabanda si infractori sint foarte bine conturate. De asemeni, acest soi de lucruri ne-au devenit familiare. De multa vreme. O foarte frumoasa poveste strabate aceasta poveste dura : o poveste de dragoste infiripata intre araucan si o soferita de taxi, care i-a iesit acestuia in cale, chiar in prima sa zi in capitala, trimisa de cine stie ce inger pazitor. Aceasta l-a recunoscut in poza din ziare unde era descris ca un pistolar iresponsabil, dar stiind prea bine cum stau lucrurile de fapt, intuieste adevarul si vede in el, exact ceea ce acesta si este : un  OM adevarat !

Read Full Post »