alta fila ( II ) – ascensiuni la cer

Pare ca vrabiutele mele s-au cam saturat de piine. Daca in primele zile raminea locul curat ca in palma, acum au inceput sa ramina pe jos, cocoloase din ce in ce mai mari . Sa le fie de bine! Eu de dat, tot o sa le mai dau. In spatele meu este o nisa cu rafturi  in care sunt asezate frumos citeva icoane, doua vaze de cristal, iar pe raftul cel mai de sus, o ministatueta aurie ( bronz ? ) care reprezinta o femeie in lupta cu inertiile vietii. Are un trup frumos arcuit, cu rotunjimi generoase si cosite balai. Trupul acesta al superbului nud, pare sa certifice triumful vietii asupra mortii. In spatele tabloului din care ( ma ) priveste “patronul” , un ingeras de marmura poarta pe crestet un urcior cu care pare ca vrea sa ude florile aflate intr-o glastra alaturata. Nu cred ca stie ca florile acelea sint imortele, dar oricum nu conteaza, ca nici el nu are apa in urciorasul sau. Intreg ansamblul, ( tablou, ingeras, vaza cu flori ) este discret parfumat cu aroma ce emana din niste figurine din  lemn de santal, ce se odihnesc linistite linga tablou, intr-o cupa delicata de ceramica. Desi eu ma multumesc numai cu linistea lecturii ( nu am nevoie de televizor, internet, iar uneori imi vine sa ostracizez si telefonul ), fix la ora 11,55 un radio portabil aflat in spatele meu asezat cumintel intre vaze si icoane, porneste din senin. Nu stiu de ce. Poate ca obisnuia sa-i aminteasca domnului Stoica ceva. Dar cum mie imi prisoseste, intind alene mina si opresc revarsarea sonora a unor slagare de prea multa vreme ramase in voga, parca sfidind timpul. Dar daca tot m-am intrerupt, iau si  eu o gustare frugala, un mizilic amagitor, pe post de prinz bicisnic. Reiau lectura la “Ascensiuni la cer in mistica evreiasca’ / Moshe Idel. p77 : ‘O forma mixta de psihanodie ( inaltarea sufletului la cer ) si nousanodie ( ascensiunea intelectului si a nous-ului ) gasim intr-o scriere cabalistica anonima : >>sufletul celui drept se va inalta – inca din timpul vietii – tot mai sus si mai sus […] Iar voi, ce v-ati lipit de Dumnezeul vostru sinteti vii pina in ziua de azi.”<<  Este de meditat la lucrurile acestea ! Ce frumos spunea inteleptul acela : ‘de dragul unui singur om drept este facut universul, si se sustine’! Exceptional! Deci binele ca valoare absoluta invinge raul chiar daca este hiper-minoritar. Sau cum zicea Noica : “daca salvezi un singur tinar, salvezi intreaga lume”! Probabil ca pe aici pe undeva se gaseste explicatia ca lumea inca nu a sucombat definitiv in urma nesfirsitelor atacuri ale cohortelor de raufacatori ( ai lumii ) din toate timpurile si de pretutindeni. p82 “Frecventa ascensiunii la cer este intr-adevar remarcabila : noapte de noapte Rabbi Luria vizita una dintre academiile celeste, iar dupa aceea le transmitea invataturile studentilor sai. Aceasta perceptie a lui Rabbi Luria sta fara indoiala in strinsa legatura cu imensa cantitate de material cabalistic provenit de la el si care a produs pe deasupra, literatura lurianica in extenso” 

Aproape ca s-a scurs si ziua aceasta in care iar nu s-a intimplat nimic. Nimic in afara de un flecustet : pentru ca nu se mai gaseste cheia de la camera unde sint contoarele de gaz, apa si electricitate, facturile vor fi alcatuite estimativ. Unde ai pus cheile “patroane” ? intreb retoric. Dar domnul Stoica, ma priveste sugubat si tace. O sa rezolvam noi si problema asta, cumva-cumva.

 Cartea asta a lui Moshe desi este scrisa extrem de accesibil imi da batai de cap. Sint prea multi termeni ai culturii iudaice cu care nu sint familiarizat si lucrul acesta ma intirzie foarte tare la lectura. Dar este o carte fabuloasa. Si care imi ofera o groaza de chei pentru lecturile anterioare, la care simteam ca imi scapa ceva. Cred ca in paralel, trebuie sa reiau “Ceea ce ne uneste” cartea-interviu a lui Sorin Antohi in compania lui Moshe Idel.