Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 13 octombrie 2009

INCOTRO DUCE ISTORIA ROMANIEI (I)

La Bookfest 2008 am participat printre altele si la o lansare pe care o asteptam de mult. Anume, lansarea cartii lui TRU, “Incotro duce istoria Romaniei”. Dupa ce a fost prezentat de catre domnul Liiceanu daca nu ma insel, care a spus despre TRU ca este o constiinta lucida, a vorbit si domnul Traian Ungureanu. Vizibil emotionat, si-a incheiat discursul relativ repede. Cind mi-a venit rindul la autograf, fata i s-a luminat cind a aflat ca-l citesc si in “Idei in dialog” si mi-a scris cu amabilitate pe aceasta carte : „Pentru Tiberiu , o carte despre necazuri vechi si sperante noi”. Semnat si pus data 08.06.2008. Nu cred ca este necesara o prezentare a domniei sale. Numai cine nu a vrut,  nu a auzit de domnia sa. Merita cred amintit, ca in afara de faptul ca este un analist politic de mare profunzime, este si un redutabil cronicar sportiv. Si mai merita cred eu spus faptul, ca pe cind era jurnalist la BBC, atit de acid, a criticat guvernul Nastase, ca pina la urma Nastase insusi a facut presiuni la Londra (prin amici politici) pina cind TRU a fost azvirlit afara din BBC. In mod democratic, desigur. Zilele astea mi-am propus o re-lectura a cartii. Mai ales in lumina evenimetelor din aceste zile, cind iar este in plina desfasurare o noua tentativa de lovitura de stat, a celor 322. Deci. Cartea a aparut la Humanitas in seriile de autor, ingrijita de Radu Paraschivescu.

“Intelegem tot mai putin istoria Romaniei. Nu ne sint straine doar datele si figurile trecutului. Insesi motivele pentru care ar trebui sa fim impreuna ne sint neclare […] Degradarea impusa de comunism continua”. 

Asta am inceput sa constientizam si noi, pentru ca simtim pe pielea noastra aceasta dezarticulare isterica. Cartea incepe cu un cuvint inainte, contine trei capitole – trecut, prezent si sperante de viitor – si se termina cu o scurta incheiere : o pagina. Citez din cuvint inainte.

Traim despartiti de trecut. Istoria nu ne mai intereseaza. Prezentul e covirsitor. Aceasta forma frenetica de viata, e bineinteles o iluzie. Nu ne putem sustrage logicii istorice. Traind exclusiv in prezent, fondam, deja, o istorie precara, istoria pe care o vom lasa sau, mai degraba o vom lepada asupra celor de dupa noi. Ii obligam astfel, pe cei ce ne vor urma, la superficialitate, deruta si esec. Lucram harnic si pe nesimtite la transformarea viitorului intr-o istorie catastrofala.”.

Pare ca totul e spus aici. Diagnosticul este dureros si exact. Nu vrem sa stim de trecut. Nici de trecutul apropiat in care criminalii de la revolutie ne sfideaza din spatele butoanelor puterii, protejati de purcoaiele de bani murdari obtinuti prin rapt din jefuirea a tot ce era cit de cit functional in tara, nu vrem sa stim nici de trecutul nu prea indepartat,  in care parintii si bunicii nostri au murit pe la canal, pe la Aiud, pe la Pitesti sau cine mai stie pe unde. Tortionarul Plesita a murit linistit, ingrijit impecabil pe un pat de spital performant, beneficiind pina in ultima clipa a vietii, de o pensie uriasa si de impunitate. Victimele sale, cele care au mai scapat cu viata, pot sa crape de nevoi si de mizerie. Pe cine mai intereseaza asta ? Pe cei in puterea carora ar putea, sa indrepte aceasta stare de lucruri, in nici-un caz. Acestia s-au constituit scut, buncar si zid de aparare al ticalosilor mai vechi sau mai noi. De o buna bucata de timp, circul exclusiv cu mijloacele de transport in comun. De ani buni, tot sper sa aud oamenii vorbind despre ce se intimpla in jurul nostru, despre ce se intimpla cu viata noastra. Ei as! Nimeni nu spune nimic. Vorbesc despre fotbal, despre ce vrei si ce nu vrei, dar nimic despre politica. Functioneaza inca impecabil mecanismul de auto/cenzura auto/impus de comunisti. Oamenii tac pentru ca se tem. Fiecare isi vede cum poate de propria sa viata, fara sa fie interesat citusi de putin de viata noastra a tuturor, ca neam, ca patrie, ca popor. Vorbe mari ? Poate. Imi aduc aminte foarte bine cit de tare m-am chinuit in perioada suspendarii presedintelui sa provoc (in tren) niste discutii la tema. Nici vorba sa primesc raspuns. Oamenii scrisneau din masele si taceau. Cam asa cum fac si acum. Scrisnesc, dar tac. Nu sint superstitios, dar pixul meu si-a epuizat pasta, exact cind scriam cuvintul ACUM. Hm. De mai multa vreme mi-am impus ca la birou sa nu am nici televizor, nici internet, nici radio. Astazi, pentru ca este in discutie soarta guvernarii, am dat telefon la celalat sediu al firmei, unde lucreaza 15 oameni plus managerul. Ei bine, NICI MACAR UNUL nu era interesat de acest subiect. Nici macar unul,  nu urmarea la radio, internet sau la televizor, dezbaterea motiunii de cenzura. Cum sa fie atenti cind pentru sectorul  bugetar, sindicatele negociaza salariu minim, mai mare decit pentru sectorul privat, direct productiv ? Deci ? Ce soarta poate avea Romania ?

Colegii mei sint la fel de nepasatori ca vrabiutele mele. Daca au ce sa ciuguleasca. Sa ii invidiez ?

Read Full Post »

Guvernul a cazut

De ce ne mai miram ? Au trecut peste 60 de ani de cind aceasta tara a intrat pe mina infractorilor. Si asta socotind numai din ’47-’48 pina acum. Cei tineri paote ca n-au de unde sa stie dar, pina in’90 eram invatati cu staruinta ca “ilegalistii” au fost cei mai buni patrioti, ilegalistii au suferit nedreptati, ilegalistii erau singurii in stare sa scoata tara din impilarea la care era sistematic supusa de burjui si mosieri. “Ilegalistii” fiind, bine-inteles, ei, comunistii. Atunci macar recunosteau cu seninatate ca erau vorba lui Tutea, ‘niste infractori’ si atita tot. Nu ma mai refer la perioada de dinainte de ’90. Asa au cazut cartile la jocul de poker al istoriei. La Ialta, un paralitic si un betiv, s-au lasat prostiti in fata si sedusi de aburii de votca emanati de un criminal la scara planetara, au trasat noile granite ale mapamondului, pe un servetel de hirtie. Romania a picat prost : in sfera de influenta a ciumei rosii. Am zis ca ce s-a intimplat atunci, din ’45 pina in ’90, a fost o fatalitate istorica. Destin tragic al unui popor chinuit. In ’89 a inceput sa reincolteasca speranta. Rind pe rind, bastioanele bolsevismului plantate cu cinism in Europa de Est, au inceput sa se prabuseasca. Mai rapid decit isi putea inchipui cineva. Ilegalistii au evoluat ( vorba vine – de fapt s-au smecherit ), s-au transformat in in comunisti, socialisti iar acum s-au vopsit ( tot cu rosu strident, ca orice cocota de pe centura), in social-democrati. Dupa lovitura de stat din ’89, ilegalistii marginalizati de clica ceausista, s-au orientat ( he, he, ce cuvint! ) rapid si au pus mina pe putere, la adapostul rinjetului perfid al celui care “cu voia dumneavoastra, s-a pus ultimul pe lista”. De atunci si pina acum, Romania evolueaza din lovilutie in lovilutie. De cite ori societatea civila a incercat sa se organizeze cit de cit pe baze democratice, a primit lovituri de bita in cap. Un lung sir de mineriade a  zdruncinat din temelii, principiile statului de drept. Ultima, cea din ’99 de care nimeni nu mai aminteste nimic, risca sa se transforme chiar in razboi civil. Conventia democratica formata in jurul liderului regional, care s-a recunoscut invins de catre structuri, s-a spart in farime. Si acea mineriada a reusit; in 2000, natia romana a fost pusa in fata unei dileme : alege sa fie condusa ori de incrincenarea unui extremist fanfaron, sau se mai increde o data, in zimbetul kaghebusei. Asa s-au mai pierdut patru ani. Dar ce mai conteaza patru ani in lungul sir de secole triste, presarate peste locul in care nu se intimpla niciodata nimic, pentru ca mamaliga nu explodeaza ? Apoi, la capatul acestor ani, a reincoltit speranta. In sfirsit, in fruntea statului a venit un om hotarit sa o rupa cu trecutul. A denuntat raspicat comunismul, ca fiind ilegitim si criminal. Cuvintul fatidic i-a scos din minti pe ilegalisti; a urmat firesc, o alta tentativa de lovitura de stat : suspendarea, in locul bitei mineresti. Natia a avut o tresarire de constiinta si a zis  NU! De la suspendare si pina acum, ilegalistii au declansat iadul ; un lung sir de scandaluri politice, greu de imaginat de un om cit de cit normal. Sir de scandaluri care va culmina cu o noua tentativa de lovitura de stat. Dupa caderea guvernului, ileagalistii vor forta suspendarea presedintei Camrei Deputatilor, si vor incerca sa impuna presedintelui un PM agreat de ei. Daca vor reusi, presedintele Basescu, chiar reales se va trezi inconjurat si izolat de un parlament ostil, de un guvern de praduiala si se va vedea redus la tacere. Vom mai pierde citiva ani, necesari ca mare parte dintre ilegalisti sa fie pusa la adapost de asprimea legilor, prin prescrierea faptelor abominabile comise.

De ce ne mai miram ? Nu ne mai miram, pentru ca UITAM !

Read Full Post »