INCOTRO DUCE ISTORIA ROMANIEI (II)
“ E Romania intr-adevar, o tara de neinteles ?Asa se zice. […] Ideea dupa care Romania nu poate fi descifrata e un bun egal impartit de >>gura lumii<< si de opinia educata.. […] Asa e Romania : fara sens si fara leac. Exemplele vin unul dupa altul. Iata de pilda, studiile docte care masoara datele si evolutiile politico-economico- electorale ale tarii. Aproape toate reclama declinul, scandalul si contradictiile unei lumi pe care nu indraznesc sa o explice.. […] De aproape 20 de ani, comentariile de presa si opiniile comentatorilor tv acuza regulat si martial : instabilitate politica, scandalul politic asurzitor, lipsa de preocupare pentru problemele ‘reale’ si convergenta tuturor partidelor si politicienilor, care sint ‘o apa si un pamint’. […] …la inceputul lui 2007, aceasta enorma supozitie pesimista a fost pusa in dubiude ipoteza si de speranta (ca) […] Romania urma sa fie admisa in UE (si ) […] ce nu s-a putut cu mijloace interne, se va putea desigur cu mijloacele din afara, neromanesti, insa primul nostru an european, aceasta forma de speranta superstitioasa a cazut. […] si tocmai acest lucru demonstreaza ca Romania e asa cum e : o tara ciudata si in cele din urma de neinteles. […] Romania e unica prin caracterul ei special. […] latinitatea intr-o mare slava. Sintem damnati dar speciali. […] Sintem pierduti si in acelasi timp daruiti. Defecti si fascinanti. […] Asa sa fie ? se intreaba T. Ungureanu.Chiar nu avem corespondent in istoria altor popoare ? TRU spune ca lucrurile nu stau chia asa. Recurge in primul rind la istoria Angliei secolului al XVII-lea, timp in care in luptele dintre monarhie si parlament, a rezultat “ marea Britanie, asa cum o cunoastem astazi : monarhie parlamentara.” Actori, Carol I , Cromwell, carol al II-lea si in sfirsit Wilhelm de Orania “care apare din Olanda, preia tronul si stabileste cadrele inca in vigoare ale monarhiei britanice” … […] “Cazul englez ajuta […] la cercetarea istorica a statelor cu probleme de […] identitate constitutionala. […] Romania e un exemplu tipic. […] Punctul cheie e bineinteles revolutia din 1989. (unii)vorbesc despre o revolutie integrala, (altii) de o farsa cospirativa. […] Plasmuita sau spontana, revoluita din decembrie a venit prea tirziu. Drama avusese loc. […] Revolutia nu a afectat, ci a preluat, in mod fundamental, rezultatele unui dezastru uman si social, desavirsit in 50 de ani de comunism.” Lucrurile incep sa se clarifice. Si ce traim noi astazi si de ce jurnalisti de calibrul lui TRU nu sint invitati aproape niciodata la televiziuni, iar daca sint chemati, are grija ‘moderatorul’ sa-i ‘modereze’ pina la anihilare totala. Nu prin argumente ci prin dese intreruperi si schimbari ale subiectului pina la alocarea unui timp de exprimare pur si simplu redus pina la radical din minim. Natia trebuie sa doarma in continuare linistita, nu trebuie zgiltiita din somnul letargic in care au cufundat-o si o mentin structurile cripto-comuniste. “ Rezultatul celor 50 de ani de comunism romanesc a fost […] decisiv. La capatul lor, societatea romaneasca a asimilat complet un instinct anti-social, o incapacitate de solidaritate si initiativa care explica bine, (dar nu in totalitate ) deruta prelungita a momentului.” TRU extinde analiza comparativa si la alte state. Italia de exemplu. “ Si Italia si Romania au dezvoltat societati cu probleme mai mult decit asemanatoare. Coruptia de stat e o realitate vizibila si rezistenta in ambele state. […] Coruptia sociala e din nou, comparabila si compatibila. Tendinta de sindicalizare, etatismul persistent, mentalitatile de asistat sunt valori sociale comune. O casta conducatoare privilegiata si intangibila troneaza la vedere, in ambele tari”. […] O intrebare rostita cu mult curaj de N. Djuvara ( ce e cu adevarat romanesc?) a pus in dificultate toate mecanismele nationale de autocunoastere si autoestimare. Intrebarea, formulata implicit in cartea “Thocomerius Negru Voda. Un voievod cuman la inceputurile Tarii Romanesti.” / Humanitas – a fost inteleasa gresit si nici nu putea fi inteleasa altfel, intr-un spatiu istoric in care problema materialitatii romanesti e confundata constant cu dogma romanismului integral […] A ramas parerea dupa care Djuvara nu crede in latinitatea originilor noastre, ci e convins ca suntem cumani. Djuvara n-a sustinut o asemenea prostie, nimeni nu a reusit sa produca pasajele inciminatoare si evident, nici nu le-a cautat”.
Adica mai pe sleau spus, criticii lui Djuvara nu au trecut de titlul cartii pe care l-au rastalmacit cu rea-vointa, dupa aceeasi formula in care Patapievici era acuzat ca are o parere execrabila despre Eminescu. Se pare ca spiritul lui Adrian Marino, lucreaza, lucreaza …
tibi,
justa si trista analiza facuta de TRU, bolile astea cronicizate, cu radacini istorice, sunt un fel de „karma” din pacate… 😉
prezentarea facuta de tine, insa, e deosebit de bunam esentializata pe chestiunile de fond.
Asa e Romania : fara sens si fara leac
Si eu sint de multe ori suparata pe noi,NU pe tara!Dar NU cred ca Romania este fara sens.Cred mai degraba ca are un sens necunoscut;atit noua cit si celor care se „uita” la noi.
Si in unele momente in care se pare ca ne-am gasit sensul,
NU dupa putina vreme il pierdem din nou.
Poate ca aici sintem fara leac;dar sint convinsa ca orice boala pina la urma isi gaseste tratamentul.