Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 octombrie 2009

Nu cred ca guvernul Croitoru va fi investit.Domnul Croitoru este prea bine calificat pentru functia de PM ca sa fie pe gustul si deci acceptat de coalitia ostila presedintelui. Ma intreb daca acesti politicieni isi dau seama ca ostilitatea la adresa presedintelui a alunecat de mult, inspre ostilitate la adresa tarii. “Nu te mai miri ca romanii […] par sa-si duca viata , fiecare in universuri diferite, atunci cind constati ca de pilda, In Romania de dupa 1989, jurnalistii si politicienii succesivelor majoritati guvernamentale si ai diverselor opozitii lasa impresia ca nu apartin aceleiasi tari, intr-atit de diferite intre ele sunt, nu doar interpretarile pe care ei le dau evenimentelor, dar chiar descrierile insele ale evenimentelor, ori pina si cifrele statistice”. Asta scria Andrei Cornea in volumul “Turnirul Kazar impotriva relativismului contemporan” publicat in 1997!! si reeditat in  2003. Cit de actuala este acea afirmatie! Unde au zburat 12 ani ? Cum ? Si cu ce rezultat? In plan politic intern zero barat! “Nu stie in ce se baga domnul Croitoru – afirma nonsalant liderii psdpnlpcudmr – ii face jocurile lui Basescu’. Deduc in acest caz, ca Johannis stie in ce se baga, cind face jocul neconstitutional al celor 254. … H.R.- Patapievici a scris aceste fraze uluitoare : “ Viitorul e sumbru. Comunismul a facut doar inceputul, a cintat uvertura. Adevaratul loc de nastere al ororilor care vor veni este o combinatie intre China colectivista si America ideologiilor extremiste, care sunt cuprinse in agenda vizibila ori ascunsa a corectitudinii politice.”. ( HRP – Omul recent / Humanitas / 2002 !). Ce mai este de spus aici ? Atita tot ca de atunci si pina acum, Occidentul a cautionat China incredintindu-i JO in dauna Marii Britanii, iar in America presedinte a de-venit Obama. Cu ce soi de politica a venit Obama, se vede si se simte : Rusia a prins aripi. Iar. De unde si radicalizarea extrema a unor forte politice interne de la noi. Astazi sunt programate intilniri intre candidatul desemnat pentru functia de prim ministru si partidele din arcul ostil presedintelui. Sint sigur ca nimeni nu va asculta de ratiune, de programul pentru guvernare, ci ele, partidele vor impinge jocul nervilor pina la maxim. Se vor crampona in continuare ca au majoritate si vor incerca sa il impuna neconstitutional pe K. Johannis ca PM. Sigur ca Basescu va rezista si se va ajunge la votul de investitura a cabinetului Croitoru. Si sint sigur ca votul va fi negativ. Cine cistiga din treaba asta ? Printre altii, speculatorii de valuta. Stie B.Olteanu cum. Si de ce. Ar fi posibil sa iesim din criza asta artificial impusa ? Ar fi, daca politicienii vor constientiza ca: “intreaga noastra demnitate consta in gindire. Iata de unde trebuie sa ne ridicam. […] Sa ne silim deci a gindi bine”. B. Pascal – Pensees. Vor gindi politicienii bine ? Ma indoiesc. “Cum este posibil sa existe pentru un timp considerabil o societate dreapta si stabila de cetateni liberi si egali, care ramin profund divizati de doctrine religioase, filosofice si morale, toate rezonabile ?” J. Rawls – Political Liberalism. Buna intrebare ! Intrebarea contine insa si raspunsul : rezonabile! Cita vreme lucrurile se mentin in registru rezonabil, convietuirea este perfect posibila. Discrepantele apar atunci cind spiritul negativist, relativismul exacerbat si sofismul dus pina la ilogic, intuneca rationalitatea rezonabilitatii. Exact in acest moment si din aceasta cauza apar derapajele; mai intii in forma benigna si cit de cit suportabile. Dar odata pornit, “bulgarele de zapada”, situatia scapa de sub orice control si intra in ecuatia absurdului, sfidind cele mai elementare truisme : bun simt, dreptate, adevar. Exact asta se intimpla pe scena politica romaneasca, atit pe intreaga perioada postdecembrista, dar cu precadere de la condamnarea comunismului si pina acum. Presedintele Basescu le-a aratat atunci, cum arata ei neo-comunistii, cu adevarat : urlatori, grohaitori, innebuniti de furie si stapiniti de lacomie. Si asta nu se poate ierta, mai draga tovarase.

 Nota. Toate citatele folosite au fost extrase din volumul domnului Cornea.

Read Full Post »

Iarăşi plouă ţirîit şi agasant, vrăbiuţele mele se ascund cine ştie pe unde iar acum, citind mai pe îndelete “Tache de catifea”, descopăr un scriitor valoros în persoana domnului Ştefan Agopian; nu prea înţeleg eu de ce nu am priceput “Tobit”. Poate că am avut aşa, o aşteptare, şi am dat peste altceva. Cred că citind mai mult “literatură grea”, m-am dezobişnuit de “literatura literară”. Recunosc faptul că am citit Tobit mai mult pe diagonală; poate că m-a enervat la început scena aceea cu ochiul scos; nu-mi plac scenele cu violenţă; nici cele de la tele, nici cele descrise prin cărţi; mă oripilează. Iar după ce voi încheia daraverile cum ‘dom Tache” , o să stau o vreme departe de scriitura domnului Agopian. O fi dumnealui scriitor valoros, dar nu e chiar visul imaginarului meu de lectură. Personajele mi se par un pic ireale, nu le pot vedea aievea vieţuind, par cumva forţate să încerce să şocheze cititorul şi să-l poarte alandala de colo, colo, aparent fără scop ca şi viaţa însăşi. Cred că Agopian a fost fascinat de Marquez cu “veacul său de singurătate”. Greu gen literar a profesat Marchez. Dens. Copleşitor. Greu de imitat sau de egalat. Unic şi perfect distinct. Cartea asta cu ‘dom Tache’ îmi pare cumva inegală. Cu accente de ficţion la început, în care mortul se substituie autorului deşi recunoaşte că totuşi voinţa autorului e suverană, cu un arbore genealogic al lui ‘dom Tache’ mai mult decît generos dar din care nu ramîi cu mare lucru, cu istorisile succesive ale înaintaşilor lui boier Tache, care nici nu ştie de ce este denumit “de catifea”, cartea plonjează cam abrupt zic eu, în perioada inter-revoluţionară ‘821 – ‘848. Aici, personajele par mai reale, cumva mai bine ancorate în concret deşi, parcă nu întotdeauna motivaţia lor este suficientă. Dom Tache pare a-şi pierde treptat autoritatea în faţa slugilor domniei sale, popa îl sfidează pe faţă, numai frumoasa Flora pare să-i mai confere acestuia, o oază de confort.

 Venira Viorel şi Nicusor să ia cîte ceva din depozit.

– Nu te plictiseşti măi moşule, aicea, singur singurel ? rîde Viorel la mine.

– Nu ma plictisesc Viorele! Cita vreme am ce citi, e bine; zic eu zimbind.

Viorel este fratele lui ‘dom patron’. Spirit de aventurier. A batut Europa in cautarea fericirii, ani buni la rind. N-a gasit-o. A venit acasa, si-a cumparat apartament, s-a insurat, a facut copii, s-a angajat la firma domnului Stoica, apoi s-a suparat pe lume, a vindut tot ce avea in Bucuresti si s-a mutat la tara. Apoi s-a razgindit iar, si acum face naveta. Mare figura. Nicusor. Alt baiat fain. Poti sa-i incredintezi linistit orice. Ce-i dai, aia gasesti. Nici mai mult, ( dar ) nici mai putin! Cinstea intruchipata, asezonata cu un bun simt exemplar. Trasaturi de caracter native.

– Sa traiesti nea Tibi !

– Sa traiesti Nicusoare ! Merge treaba ?

– Hmm… asa si asa.

Mai la urma, se iteste Costica. Tot ferit asa, ca poate scapa de hamalic. Se fofileste ce se fofileste pina-l nimereste Viorel.

– Ma, da’ tu n-auzi ? Treci mai incoa’ s-apuca-te de lada asta. Si ia-o asa, cu fata inainte, ca venim si noi dupa tine… Si ride.

– ‘Traiesti nea Tibi !

– ‘Traiesti Costele !

Mare pisicher. Cind vrea el sa te incurce, incurcatura-ti face. Orice i-ai explica, el tot pe dos se face ca-ntelege. Mucalit. Casatorit cu o fosta cintareata de muzica populara. Doi flacai dintre care unul este la noi, in firma.

‘Baietii iau ce au de luat, si pleaca.

– Salut dom Tibi !

– Salut baieti !

 He, heee ! Vrabiutele au revenit. Si gurese, se cearta pe firimituri. Tare hoate mai sunt!

Read Full Post »