Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 21 octombrie 2009

Daca este adevarat ca din orice carte ai ceva de invatat, atunci eu din “Tache de catifea” inteleg ca domnul Agopian este un mare scriitor, dar care in afara de stilistica intortocheata si imagini desprinse dintr-un soi de vis delirant, mare lucru nu prea are de spus. Poate ca pentru criticii de specialitate cartea asta este o bijuterie stilistica si eventual un nou drum in literatura romana si mai stii ? poate chiar din literatura universala, dar eu tare curios as fi, sa aflu cam cite exemplare a reusit sa si vinda domnul Agopian cu al sau ‘dom Tache’. Ca daca scriitura asta nu reuseste decit sa entuziasmeze citiva critici, fie ei si mari specialisti, atunci chestia asta nu e decit scriitura moarta. O carte fara cititori, e  care va sa zica inexistenta. . Totusi, cartea asta daca o incepi, nu trebuie frunzarita. Trebuie citita cu rabdare pina la capat. Altfel, iti scapa printre degete asa cum mi-a scapat mie de exemplu, “Tobit”. Proba de verbiaj inutil “De ce problemele solide nu pot fi construite fara sectiunile comice si de ce problemele mai compuse nu pot fi construite fara alte linii mai compuse ?”  Filosofie matematica mai adinca decit abisul din haul cel mai afund, in care te poti scufunda iremediabil in Groapa Marianelor. Eventual fara batiscaf. Pina la urma, parerea mea nu are valoare decit pentru mine. Mircea Mihaies : “ Agopian nu deschide usi; el le darima ori si mai exact, construieste noi, surprinzatoare porti in zidurile literaturii” Dan C. Mihailescu : “Cartile publicate de Agopian au impus definitiv scriitura originala fermecatoare si profunda, a acestui scriitor exceptional.”  Intrucit acestia doi se bucura de mare trecere in ochii mei, consimt. Ce spune Eugen Negrici, nu ma intereseaza. Dar cum tot m-am declarat turist impatimit si calator cu totul nesatul de zari din ce in ce mai noi, nu ma pot impiedica sa citez o figura de stil, pe care n-am mai intilnit-o niciodata : “Mi-a ramas in picioare un rest de umblatura … !!!”  Exceptional. Mult succes in continuare, domnule Agopian.

 Astazi iara venira “baietii” sa mai ia cite ceva din depozit. De data asta, Ilie, Gigi si la urma tot asa, mai pe furis, Costica. Ilie, bine inchegat, cu capul sau rotund virit parca la adapost intre umeri, te priveste cu doi ochi mari si intrebatori, plasati pe fata sa rotunda ca o luna acoperita cu un ten ceva mai smead.

– Ce zici directore, asta e tigan ? ma intrebase dom patron, dupa circa o saptamina de la angajarea lui Ilie.

– Nu prea cred patroane! i-am raspuns eu sincer incredintat de spusele mele.

Pentru ‘patron’ cuvintul ‘tigan’ era oarecum sinonim cu ‘baiat rau’ desi domnul Stoica nu era deloc rasist. Folosea acest cuvint mai mult asa, cu simpatie vag peiorativa. Se va dovedi in timp ca nu ma inselasem desi nu de parerea mea avusese nevoie“patronul”, el  fiind un lider innascut si deci un psiholog subtil Fusese mai mult un test pentru mine, decit o cerere de confirmare. Gigi, vesnic nemultumit de toti si de toate, dar gospodar desavirsit, nici scund dar nici prea inalt, rotund insa ca Falstaff, harnic, punctual si corect.

– Acu’ ca domnu’ Stoica s-a dus, de ce nu ne mareste domnu’ Mihai salariile ? Ca inainte asa zicea, ca nu-l lasa dom patron! – bombane.

– Pai Gigi, in locul domnului Stoica, acum asociata cu Mihai nu este Liliana, fata lu’ dom’ patron ? Abandoneaza tema si-si reia litania pe care o ingina de ani si ani.

– Gata ! Plec! M-am saturat!

– Si unde te duci Gigele, intreb mustacind.

– La dracu’ ma duc domnu’ Tibi! la dracu’! Cine te mai angajeaza acum, la virsta si la studiile mele ?

– Ce sa facem Gigele, raspund. E bine ca avem si locurile astea de munca, la vremurile astea, pline de criza si nevoi.

– Asta cam asa e …

Si pleaca in treaba lor. Costica mai suparat, ca tocmai aflase ca iar! ii dejucase Ilie o tentativa de cucerire. Glume de oameni necajiti, Dar onesti si muncitori.

Read Full Post »