Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 24 octombrie 2009

Revenind la carte, gasesc un pasaj admirabil al admirabilului Papa Ioan Paul al II-lea :

 p 42. “Regasim aici preocuparea pentru afirmarea unei prezente crestine pe scena publica, la diferite niveluri – local, national si international – intr-o societate ca tinde sa privilegieze obiectivele materiale si reusitele tehnice”. Asta E! insasi esenta postmodernismului care s-a nascut din prea lungul desert al secularizarii inceputa cu revolutia din 1789 din Franta, revolutie prevestita deja dupa devastatorul cutremur din 1739 parca, de la Lisabona, cutremur care a dus la clatinarea credintei in Dumnezeu, abil speculata de Voltaire, Rousseau si altii. Chiar s-a afirmat ca “Dumnezeu e mort”! Eu cred ca afirmatia a fost brutal rastalmacita. Corect ar fi trebuit sa se afirme cel mult, “Dumnezeu este absent”. Chiar si asta e o blasfemie, dar cealalta afirmatie este imposibil de acceptat. Cred mai degraba ca bunul Dumnezeu pedepseste trufia omeneasca, trufie care a inceput sa-i sadeasca omului in suflet, credinta ca el OMUL, a devenit centrul Universului si ca deci, i se cuvine tot, stapineste tot, isi este siesi auto-suficient si nu mai are nevoie de nimic altceva. Nici macar de Dumnezeu! p 75. J.F.Lambert intreaba la rindul sau : “Daca omul este de aceeasi natura ca si celelalte fiinte, de cde ar pretui mai mult decit ele? Si ce baza se poate atribui drepturilor pe care le revendica ?  Daca nu suntem buni sau rai, inteligenti sau prosti, ci bine sau rau programati”, nu avem nici o responsabilitate fata de noi insine sau fata de semenii nostri. Etica e inutila. Daca nu exista subiect, nu exista nici un sens si totul este absurd. Voltaire – da, da, Voltaire a scris in >>Dictionarul filosofic<< : “Morala, ca si lumina, nu poate veni decit de la Dumnezeu”. Daca pina si Francoise Marie d’Arouet – zis – Voltaire a zis asa ceva … Totusi, exact prin negarea naturii Divine a umanitatii create de Dumnezeu s-a putut ajunge la infernala relativizare a binelui si a raului, a eticii si in general a bunului simt. – Care e problema ? – auzi stupefiat in foarte multe ocazii. – Si in definitiv ce este domne’ pina la urma bunul simt ? Ce poti sa raspunzi ? Ca “bunul simt” este un truism si deci nu se preteaza la o definitie exhaustiva ? Sper totusi ca cine pune astfel de intrebari, le pune din pur teribilism adolescentin, fie si intirziat. Si apropo de atotputernicia omului, iata ce spunea astrofizicianul Andre Brahic : p 77. “ Deocamdata, mai bine de 90 % din massa Universului le este necunoscuta astronomilor … si inca nu suntem capabili sa spunem daca Universul este inchis sau deschis … Daca ne gindim la ce conceptie aveam despre Univers u o suta de ani in urma, ar treebui sa ne simtim indemnati sa dam dovada de foarte multa modestie”. Mda. Modestie. Si parca vad ca iarasi vine un teribilist si intreaba : – Si pina la urma ce inseamna domne’ modestie ?Ce sa-i raspunzi celui hranit din belsug, cu ideea egocentrica prin care modestia este similara cu prostia ? p 79. “Pozitivismul de la inceputul secolului XX a adoptat punctul de vedere al lui Laplace : >>intr-o zi stiinta va explica totul, pentru ca totul este determinat de legi pe care omul trebuie sa le descopere si sa le enunte<<. Astazi, afirmatiile nu mai sunt atit de categorice […] Fiecare descoperire duce la alte lucruri necunoscute. Cu cit stim mai mult, cu atit stim ca nu stim”.

Inapoi la Socrate, deci. Si asta dupa 2400 de ani. Si mai sintem inclinati sa credem ca omul este asa si pe dincolo si ca religia este numai un drog al popoarelor. Somn usor pozitivistilor.. Cale batuta  egocentristilor. Adio relativistilor. Pa! sofistilor. Afundati-va in pragmatism pina dincolo de urechi. Si sper sa va fie de bine!

Read Full Post »