Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 3 noiembrie 2009

 UMBERTO ECO –  partea I

 „Si pe dumneata cum te cheama? Asteptati putin, imi sta pe  limba”.

 Cum ar fi ca intr-o zi oarecare, sa te trezesti intr-un loc pe care il identifici a fi un spital, sa-ti dai seama ca ai fost bolnav, stii ca in fata ta se afla un medic, stii tabla inmultirii, stii pina si teorema lui Pitagora, dar nu stii de fapt cine esti tu ? Cel mai bine ar fi sa nu fii pus intr-o astfel de situatie, dar asta i s-a intimplat personajului in jurul caruia este construita magistral, aceasta carte; Giambattista Bodoni, in urma unui accident de automobil scapa cu viata, dar sufera o forma de amnezie retrograda severa. Stie la fel de multe ca o enciclopedie ambulanta, dar despre el si despre viata sa, nu stie nimic. Reflexele sale sunt bune, recunoaste diversele lucruri cu care este inconjurat, dar privindu-se in oglinda ‘pare ca aici e o persoana aproape normala – am remarcat – afara de faptul ca poate nu sunt eu’. ‘Foarte spiritual – spuse medicul – si pina si asta e un semn bun’. Sotia sa, Paola, psiholog de profesie, il ajuta sa se reacomodeze cu sine : sint casatoriti de 30 de ani, au doua fete si trei nepoti, el este librar anticar, locuiesc in Milano si au un trai confortabil. Alt prilej de adinca tristete : sa stii totul despre Alexandru cel Mare, dar nimic despre Alessandro cel mititel, nepotelul tau iubit. Si Yambo, caci asa il alinta toata lumea, reincepe procesul de invatare. La fel ca un copil : culori, notiuni primare, etc. Medicul ii da hirtie si creion si il pune sa scrie. Ce ? Orice. Brusc, ii ordona : ‘Si acum, semnati !’ ‘Fara sa stau pe ginduri, i-am tras un G.B. Bodoni’. ‘ Vedeti ? Capul dv. nu stie cine sunteti dar mina stie’. Adica la Yambo functioneaza doar memoria implicita (automatismele), si numai o parte din memoria explicita : cea semantica, raspunzatoare de semnificatia diverselor lucruri (flori, unelte, amintiri enciclopedice, etc). Ce trebuie recuperat, este memoria episodica. Respectiv daca individul pe care-l priveste dimineata in oglinda, este acelasi care in urma cu 35 de ani, se indragostise de Paola. Simplu ? NU! Chiar deloc! Constatind ca dpdv fizic, Yambo se simte mai bine, medicul decide externarea, considerind ca mediul familial il poate ajuta cel mai bine in cautarea eului pierdut. Ajuns acasa intre o parte dintre cartile sale, isi aminteste versuri in diferite limbi. ‘Curios – zice Paola – din patru poeme, trei sunt despre ceata’. ‘Pai stii, ma simt in ceata. Numai ca nu reusesc s-o vad’. ‘Te plingeai ca ceturile din copilaria ta nu mai sunt’. ‘Copilaria mea. E vreun loc unde tin cartile de cind eram copil’ ? ‘Nu aici. Or fi la Solara, in casa de la tara’. Incet, Yambo afla din ce in ce mai multe despre viata sa : parintii, disparuti intr-un accident (tot de automobil !) , bunicii, cel mai bun prieten din copilarie, tabieturi de la restaurant sau de la tarabele stradale – ‘ca de obicei’ – reinvata sa comande lucrurile care ii placeau atunci si care ii plac si acum. Adica incepe sa se simta ca „un Adam care-si descoperea gradina lui din Eden”. „Cred ca viata noastra asa merge, numai daca rechemi in minte trecutul poti sa anticipezi ce va veni”. „Nu-ti face griji, – i-a spus prietenul sau Gianni – stiu mai multe despre viata ta decit tine. O sa ti-o povestesc de-a fir a par”. Tot efortul acesta de a se redescoperi, are si o parte buna : ” cum suna gluma aia despre Alzheimer? Frumusetea e ca in fiecare zi cunosti o multime de oameni noi„. Ajuns in sfirsit si la biroul sau, Yambo o reintilneste pe frumoasa poloneza Sibilla asistenta sa. Constata ca nu-si pierduse indeminarea de a descoperi valoarea si unicitatea cartilor vechi; instinctul de vinatoare al anticarului functiona fara gres. Numai ca nu recunoaste cartile; pur si simplu stie ce sunt acelea. Deocamdata, tot memoria semantica il calauzeste. { Ca in mai toate cartile sale, si aici, veritabilul bibliofil Eco, nu rezista sa nu faca o demonstratie de forta a cunostintelor sale de anticar impatimit.}  Aici, la birou, Sibilla ii arata dosarul in care Yambo adunase peste 150 de fragmente cu si despre ceata, din diversi autori. Dante, D’Annunzio, Dickens, Flaubert, Baudelaire, comori peste comori. Desi medicul Gratarolo constatase ca Yambo incepe sa devina din ce in ce mai autonom, acesta incepe sa resimta frustrari : „Nu numai ca sunt lipsit de memorie, dar probabil ca acum traiesc amintiri fictive”. Ajunge inclusiv la concluzia ca munca il oboseste. In fiecare dimineata se trezeste fredonind melodii vechi; semn bun zice Paola, asa facea si inainte. Pina cind … intr-o buna dimineata se trezeste cintind o melodie veche, „In cautarea ta” . ‘De ce tocmai asta’? …”am simtit inlauntru ceva. Ca un fior. Ca si cum … Stii Flatland, ai citit-o si tu. Ei bine, […] ca si cum cineva ar veni la noi din cea de-a patra dimensiune si ne-ar atinge pe dinauntru, sa zicem pilorul, in mod delicat. Ce simti cind cineva iti atinge pilorul ? Eu as zice o …misterioasa flacara”. […]  Ea, (Paola) spera mereu c-o sa-mi revin. Iar eu poate simteam misterioasa flacara gindindu-ma la Sibilla”.

Read Full Post »