Astazi, 8 Noiembrie 2009, ar fi trebuit sa aniversam 93 de ani de la nasterea lui Alexandru Dragomir. Nu putem face acest lucru pentru ca vom comemora peste citeva zile (mai exact pe 13 Noiembrie), sapte ani de la moartea sa. Cred ca se cuvine sa nu lasam aceasta zi sa treaca, fara sa ne delectam cu una dintre prelegerile sale foarte scurte; mai mult o comunicare. Mai ales ca (mi se pare mie), se potriveste vremurilor pe care le traim.
Primul lucru de care ne izbim atunci cind vorbim despre libertate este ca, de fapt, noi nu stim ce este ea. Este un dat ? Sintem “liberi de la natura”? Si ce anume inseamna asta ? Sau, factual vorbind, a fi liber inseamna a nu avea program, a nu avea “agenda“? Stim, in schimb, foarte bine ce inseamna supusenia, de vreme ce, asa zicind ne nastem in ea si traim in ea. De mici copii traim intr-un perpetuu regim totalitar : ni se spune ce sa facem in privinta fiecarui lucru mai important. Primii sapte ani, de la tarc si pina la primul an de scoala, sint anii supuseniei primare. Ne supunem cu strictete programului pe care ni-l fac parintii acasa, educatoarele la gradinita etc. De la 7 ani si pina la terminarea facultatii stam in banci si profesorii ne vorbesc de la catedra, care e intotdeauna, intr-un spatiu fizic si simbolic, sus. Dumnezeu ii vorbeste lui Moise, care asculta “cu sfintenie”. In sfirsit, o data cu terminarea facultatii incepe alegerea slujbei care este un fel de “aleg cui ma supun”. Rezulta, din schitarea acestui parcurs, ca pina la pensie sunt supus, sint ne-liber. Trei concluzii se pot trage de aici. 1. Toata viata sintem supusi si sintem cu un asemenea firesc incit nici nu mai stim cit de multa supusenie este in noi. 2. Asa stind lucrurile, noi nu gindim libertatea in sine, ci in relatiile cu supusenia, ceea ce inseamna insa ca noi gindim nu libertatea, ci eliberarea. Nazuinta noatra este catre eliberare, nu catre libertate. 3. Libertatea nu este un dat metafizic fundamental, ci mai degraba un sentiment, “sentimentul libertatii”, unul pe care il dobindesti la capatul eliberarii si care se bazeaza pe confuzia libertatii cu eliberarea.
Ar fi insa gresit sa se inteleaga din descrierea fazelor supuseniei ca ele sint ceva negativ si ca, intr-o lume mai buna sau ideala, ele nu vor mai exista. Aceste faze sint firescul insusi al vietii omenesti si in economia vietii pamintesti nu ai cum altfel sa procedezi. E bine insa sa stim acest lucru si sa stim ca supusenia isi are justificari depline atit pe plan individual, cit si pe plan social. E bine de asemenea sa stim ca pe linga aceasta supusenie ne-voita, exista si supusenia voita, asumata : intrarea intr-un partid, francmasoneria, convertirea la o credinta religioasa, recunoasterea legilor, ascultarea unui maestru. Iar in toate aceste cazuri e vorba mai degraba de o supusenie spirituala, si nu de o supusenie, de o supusenie venita dinlauntrul meu si pe care am ales-o in mod liber. Din toate cite au fost spuse pina acum reiese un singur lucru : confuzia dintre libertate si eliberare. Noi credem ca atunci cind ne-am eliberat suntem, ipso facto, si liberi. Or, noi raminem de fapt in negativul eliberarii, in dobindirea unei stari care a aparut prin negarea supuseniei, fara sa stim, in chip pozitiv, ce inseamna sa fii liber. Este oare libertatea o proprietate miraculoasa innascuta, pe care apoi se aseaza, precum caramizile pe o temelie, constringerile supuseniei? Cert este ca port in mine sentimentul de libertate, legat ferm de eliberare si ca, gindind tot timpul dinauntrul supuseniei in care traim, noi gindim eliberarea laolalta cu sentimentul libertatii. Cum sa facem atunci ca libertatea sa fie altceva decit un sentiment care insoteste eliberarea, cum sa facem ca ea sa devina o stare in care sa ne instalam si din care sa iasa in permanenta ceva ? Pentru majoritatea oamenilor libertatea este eliberare, urmata indeobste de lene si de “fac ce vreau”. Poate libertatea sa devina un bun, atita vreme cit, traind intr-o lume, omul traieste in supusenie si aspira, cel mult, la eliberare ?
Fragment din volumul “Crase banalitati metafizice” / A. Dragomir / Humanitas .
tibi, salut! Interesanta postare, desi, dupa ce am citit toate episoadele cu Misterioasa flacără a Reginei Luna, ma gandeam ca e gre de trecut la cea noua! 🙂
… Cred ca de la eliberare la libertate e un drum lung plin de primejdii si de neprevazut! Şi cum vedem pe la noi, multi „eliberati” nu-s deloc liberi! Ba parca dimpotriva 😉
Noapte buna, tibi!
Ne mai citim si maine 🙂
E destul de greu nora de trecut de la o postare la alta. Asa E !
Dar nu e imposibil. Cumva se leaga intre ele ! 🙂
Probabil ca m-am grabit si nu am lasat postarea conclusiva „Flacara din care suntem facuti” sa spuna tot ce are de spus…
Sigur ca ne mai citim si miine ! 🙂
Noapte buna !
Cred ca se cuvine sa spun tuturor celor care au vizitat astazi cele trei teme, multumesc ! dar ma vad nevoit sa va urez NOAPTE BUNA ! tuturor ! 🙂 Pe miine !
Buna ziua si buna sa va fie inima!
😆
Lacrimi – pentru maestrul Gheorghe Dinica 😦
Doamne,Doamne sa-l odihneasca in pace!
Numai un om LIBER stie ce este SUPUSENIA
ziua buna draga maya 🙂
„Numai un om LIBER stie ce este SUPUSENIA”
Cita dreptate AI !
ps. Acum am aflat si eu cumplita veste !
Sa-l odihneasca bunul Dumnezeu, pe maestrul Dinica !
tibi
😆
Servus!
servus maya
🙂
tibi
🙂
Libertatea este o stare interioara;o ai sau NU o ai!
tibi
Libertatea este o stare interioara;o ai sau NU o ai
In momentul in care stii/constientizezi si iti „fructifici” libertatea interioara, atunci si numai atunci poti
sa iti „pleci capul” in fata libertatii (interioare) a celuilalt!
Cu alte cuvinte,ATUNCI treci la actul de supusenie,care pina la urma include si presupune si sentimentul de RESPECT!
Asa este maya !
De-asta am si postat articolul. Ar cam fi cazul sa facem in sfirsit diferenta dintre libertate si eliberare… 🙂 Putem ?
maya
Dragomir face o neta separare-diferenta intre supusenie idioata si respect pentru ierarhiile veridice si legitime.
Asta este problema! 🙂 Parerea mea ! 🙂
Si am o postare noua, pe subiect vechi, dar actual. 🙂
tibi
😆
Iti fac o marturisire; 😆
Sper sa NU te superi pe mine! 😦
Ceea ce am scris la comenturile mele a fost „reactia primara” la titlul frumosului tau material!
Numai dupa ce m-am „eliberat” 🙂 am citit materialul!
Care este super! Felicitari!
tibi
🙂
Ar cam fi cazul sa facem in sfirsit diferenta dintre libertate si eliberare… 🙂 Putem ?
Sigur ca este o diferenta intre libertate si eliberare!Sint doua stari interioare total diferite si totusi interdependente.
tibi
🙂
supusenia – idioata NU este egala cu LIBERTATEA interioara si NU are nici o legatura cu RESPECTUL valorilor legitime!
maya
Stii si tu ca vina recunoscuta, este cel mai scurt drum catre eliberare ! 😆
tks ! pentru aprecieri, dar repet placa : eu nu am decit meritul de a selecta materiale scrise de altii ! Eventual, ma pot lauda ca le selectez in mod adecvat! 🙂
Spun : depinde numai de noi, daca si in cit timp, vom intelege lucruri elementare care ne-au fost ocultate, atit de multa vreme; si care, ne sunt ocultate, chiar si acum, dupa 20 de ani … 😦
tibi
🙂
Cum sa facem atunci ca libertatea sa fie altceva decit un sentiment care insoteste eliberarea, cum sa facem ca ea sa devina o stare in care sa ne instalam si din care sa iasa in permanenta ceva ?
Grea intrebare!
„Ma risc” un raspuns”: incercarea/straduinta de a pastra in limitele onestitatii si integritatii, „jocul” permanent dintre libertatea interioara si constringerile pe care societatea ti le pretinde!
Asumarea acestui „joc” deloc usor, aduce eliberarea!
maya
Nici-o intrebare pusa de „Sanduc” nu este usoara ! 🙂
El, a declarat ca filosofia sa, este centrata pe ‘des-incifrarea firescului’ ! S-a axat pe demonstrarea faptului ca ‘lucrul banal’ este mult mai adinc decit suntem pregatiti sa recunoastem. Fiecare dintre noi, in parte.
Si cred ca ai pus punctul pe I ! Asta este : ONESTITATE SI INTEGRITATE ! Asumarea intre – si cu – aceste doua ‘constringeri’ , este calea ! care duce prin eliberare, catre libertate; atit interioara, cit si asumata catre relatia ‘exterioara’ , catre ceilalati, catre asumarea deplina a alteritatii. 🙂
Nota Bene 🙂
L-am auzit astazi, pe Floriiin Calinescu, la b1tv, rostind acest cuvint : „supusenie” ! 🙂
Cuvint destul de rar folosit in ultima perioada.
As spune chiar DELOC!
Probabil ca este o coincidentza, nu cred eu ca citeste el bloaga mea; dar orisicit … 🙂
tibi
😆
Si eu l-am auzit! 😆
Vorba cintecului:nimic nu este intimplator!
Si sa nu uitam – vorbele si gindurile MARI – „ZBOARA” – singure si se „lipesc” acolo unde este REZONANTA! 🙂
Din pacate si RAUL actioneaza la fel! 😦
Intre aceste doua rezonante trebuie sa actionam cu ONESTITATE si INTEGRITATE!
Sigur,sintem oameni si NU ingeri;dar atunci cind constientizam gresala sintem pe drumul eliberarii si daca reusim sa o si indreptam sintem „salvati”! Adica liberi!
maya
🙂
Am stabilit – si noi – ca nimic nu este intimplator ! 🙂
Din pacate, pe mine ma cam incearca o raceala; cred ca va trebui sa ma cam bag in scutece! 😦
Multumesc tare mult draga maya, ca mi-ai tinut companie ! 🙂 Mai vb. Bine ? 🙂
ps. Te-am vazut si pe alte bloguri; imi place tare mult ceea ce spui! 🙂 N-am puterea sa intervin, 😦 desi tare mi-ar placea ! Asta E !
O seara placuta in continuare, TUTUROR ! 🙂
tibi
😆
Na, nu-i nici un bai! Tu sa fii sanatos!
Sa ai grija de tine si ingersii sa te aiba in paza! 🙂
Sa auzim numai de bine!
Noapte buna! 🙂
Ps:multumesc!
Rasfoiesc si rasfoiesc, am grija la degete sa nu mi le prind. Macar gandurile ne raman libere, sau poate nu?
Ieri am gasit o statistica interesanta: Romania cea mai religioasa tara din EU, atei suntem doar 1%. Religia este tot supusenie?Sau este frica, neputinta, necunoastere?
Ramane sa mai cumpar ceva carti, dar poate mai facem si un schimb de carti.
Sa ne citim cu bine!
Gindurile pot fi incorsetate numai in conditiile in care nu au fost educate din frageda pruncie sa zboare liber.
Romania este mai mult in stadiul „declarativ” religioasa. Oricine merge duminica intr-o biserica si ii numara pe cei prezenti la slujba, contrazice orice statistica posibila.
Religia este sau ar trebuui sa fie, dincolo de a crede intr-o putere transcedenta puterii de intelegere umane, un sistem liber acceptat de valori in care respectul pentru alteritate sa fie pe un plan superior. Nici vorba de frica sau de supusenie. Religia inseamna in primul rind iubire si este absurd sa te temi sau sa te supui neconditionat. Relatia sau este biunivoca, sau este falsa.
Bună seara! Cum astăzi ,în sfârșit , sunt liberă am descoperit această postare.
Poate o să ți se pară ciudat dar eu , în general, n-am fost supusă. Nu pot să fiu supusă decât liber consimțit și nu impus.
Din păcate, suntem mult mai „supuşi” decît ne place să credem. Educaţia primită în primii şapte ani este supuşenie faţă de părinţi, la şcoală practicăm supuşenia faţă de profesori, la masturitate practicăm supuşenia faţă de şefi, etc. Rareori suntem cu adevărat proprii noştri stăpîni.