Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 25 noiembrie 2009

Daca pina aici din carte se desprinde o tristete grea, de acum incolo lucrurile capata accente tragice. Senzatia ca „povestea” se transforma incet dar sigur in necrolog, se instaleaza hotarit. Pentru ca „O lume se destrama”. Moare. O lume cindva vie, devine amintire. In ritm accelerat. Daca la inceput, religia omului alb fusese privita cu neincredere, acum incepea ca capete adepti; inclusiv printre oamenii de frunte ai clanului. Barbati altadata falnici, acum isi lepadau fara pic de remuscare insemnele titlurilor pe care le cistigasera cu greu. ” Omul alb e foarte abil. A venit linistit si pasnic cu religia lui. Noi am ris de prostia lui si l-am lasat sa ramina. Acum i-a cistigat de partea lui pe fratii nostri, si clanul s-a dezbinat. A taiat cu cutitul firele care ne uneau si lumea noastra s-a destramat„. Sigur ca omul alb a venit cu scoli, cu magazine, cu spitale. Sigur ca o parte dintre  oamenii clanului vedeau si avantaje. Dar barbatia celor mai buni dintre ei, se frinsese. Locul in care Spiritele Batrinilor imparteau dreptatea, ramasese gol. Omul alb venise si cu tribunalele sale. Si cu ostasi, care impuneau dreptatea sa. „Okonkwo era foarte mihnit. Si nu doar pentru soarta lui. Deplingea soarta clanului, pe care il vazuse dezbinindu-se si destramindu-se, deplingea soarta barbatilor din Umuofia, care, in mod inexplicabil, devenisera fricosi ca niste femei„. In lipsa sa, locul sau fusese luat printre egwugwu de alt barbat. Care nu mai propovaduia razboiul, ci impacarea cu omul alb. Capitularea. Pentru ca ” Binecuvintat cel ce lasa pe tatal si pe mama sa ca sa-mi urmeze. Cei ce asculta cuvintele Mele sunt tatal Meu si mama Mea.[…] Okonkwo fusese poreclit „Focul Tunator„.  […] Cum a putut sa zamisleasca un fiu ca Nwoye, degenerat si lipsit de barbatie ? […] Ofta adinc, si parca in chip de intelegere, busteanul, care ardea mocnit, ofta si el. In acea clipa lui Okonkwo i se deschisera ochii si vazu clar intreaga situatie. Focul viu naste cenusa rece si neputincioasa. Ofta inca o data, din toate puterile”. Cutuma. Fusese bine ca il ucisese pe Ikemefuna ? Nu era Okonkwo omul care sa se resemneze. Incearca sa-i adune pe cei din clan si sa ii insufleteasca. Incearca sa ii indemne la razboi. Nu il mai urmeaza aproape nimeni. Este arestat impreuna cu alte citeva capetenii, batut, umilit. Clanul plateste rascumpararea. Dar Okonkwo nu intelege sa traiasca in robie. El nu era un sclav. El era un barbat brav. Aduna clanul la vechiul loc de adunare. Un barbat vorbea : ” – Zeii nostri pling cu totii. […] Stramosii nostri pling din cauza sacrilegiului rusinos pe care l-au suferit, si din cauza ticalosiilor pe care le-am vazut cu totii cu proprii nostri ochi. […] Trebuie sa scoatem raul din radacina. […] Si trebuie sa actionam acum. Trebuie sa trecem apa acum, cind apa e doar la glezne. […] Nimeni nu observase venirea celor cinci mesageri judecatoresti. […] Vraja fu rupta de capetenia mesagerilor – Lasati-ma sa trec! ordona el.  – De ce-ai venit aici ? – Omul alb, a carui putere o cunoasteti foarte bine, a ordonat ca intilnirea aceasta sa inceteze. […] Intr-o clipita Okonkwo isi scoase maceta din teaca. […] Maceta lui Okonkwo lovi de doua ori si capul mesagerului se rostogoli linga omul in uniforma. Okonkwo ramase in picioare, uitindu-se la victima. Stia ca Umuofia nu avea de gind sa porneasca razboi. […] Isi sterse maceta de singe in nisip si se indeparta. […] Cind guvernatorul de district intra in curtea lui Okonkwo, gasi aici o mica adunare de oameni, care stateau istoviti. Le-a ordonat sa iasa si ei se supusera fara sa cricneasca. – Care dintre voi poarta numele de Okonkwo ? […] – Te vom duce la el. […] Cind ajunsera in fata copacului de care atirna corpul lui Okonkwo se oprira inmarmuriti. – De ce nu-l dati jos ? – Obiceiurile noastre nu ne permit acest lucru. Cine isi ia viata singur se face vinovat. E o ocara adusa Pamintului, iar omul care a comis acest pacat nu poate fi ingropat in mijlocul neamurilor lui. […] – Va fi inmormintat cum se cuvine ? […] – Barbatul acesta a fost unul dintre cei mai de seama barbati din Umuofia. L-ati impins la sinucidere, si acum va fi inmormintat ca un ciine„. Cutuma. Okonkwo va fi abandonat in Padurea Blestemata. Adica acolo unde clanul le oferise misionarilor pamint, ca sa-si ridice biserica.  In timp ce se intorcea spre tribunal, guvernatorul gindi la cele intimplate. Va scrie o carte consistenta, in care povestea acestui barbat, va ocupa un paragraf important. Cartea se va numi ” Pacificarea triburilor primitive din bazinul de jos al Nigerului„. Nu stiu daca aceasta carte a fost scrisa si publicata. Dar.

Cartea lui Achebe vorbeste despre lucruri petrecute in urma cu mai bine de doua sute de ani. Nigeria a fost pacificata. Crestinismul a fost imbratisat de 20% protestanti si 9 % catolici din populatie. Vechile cutume nu au disparut complet – animism – 28%.  Iar 43 % sunt adepti ai islamului. (Cifre din 2002). A progresat Nigeria sub presiunea Omului Alb ?

Putem privi la lumi aproape exterminate si aici, mai aproape, acasa la noi. Numai ca aici lumile acelea au apus sub cizma si tancurile Omului Rosu. A carei religie, a fost imbratisata atit de strins de unii dintre compatriotii nostri, ca ne sufoca si azi. Aici, nu au trecut decit 60 de ani de ciuma rosie. Dintre care ultimii 20, intr-o democratie originala, marca Kaghebusa. Care ne innabusa definitiv daca nu o stirpim acum, cind apa nu a trecut inca de… Chiar, pina unde sintem bagati in apa asta rosie de singe ???

Read Full Post »