Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 26 noiembrie 2009

Pe scurt, despre capitolul XI din „Portretul lui Dorian Gray” / Oscar Wilde

       ” – Îmi pare rău, (că am întîrziat) Henry, dar să ştii că este numai vina ta. Cartea pe care mi-ai trimis-o m-a fascinat atît de tare, încît am uitat cît este ceasul. – Mi-am închipuit că o să-ţi placă. – N-am spus că mi-a plăcut, Harry. Am spus că m-a fascinat. Există o mare diferenţă. – Dacă ai descoperit asta, atunci este foarte bine, murmură lordul Henry cu zîmbetul său curios. Este foarte tîrziu  şi mă tem că şampania va fi prea rece„.

       ŞAMPANIA VA FI PREA RECE.  Ăsta DA! dezastru. În schimb, este FOARTE BINE, că Dorian a descoperit diferenţa dintre fascinaţie şi plăcere. Foarte bine. Se ştie că răul are puterea de a fascina. De foarte multe ori, răul are şi însuşirea de a produce plăcere. Unor „aleşi”.

       De scurtăa vreme, Dorian tocmai se scuturase de remuşscarea produsăa de moartea actriţtei, sub înrîurirea aceluiaşi lord Harry. „Mulţi ani, Dorian Gray nu s-a putut elibera de amintirea acestei cărţi„. De fapt, nici nu încercase vreodată. „Întreaga carte îi părea a conţine istoria proprei sale vieţi scrisă înainte ca el s-o fi trăit „. Numai că spre deosebire de eroul acelei cărţi, el îşi va păstra înfăţişarea de tînăr frumos şi virtuos. Înfăţişare care descuraja întotdeuna bîrfele pe seama sa. Chiar adevărate, escapadele sale incognito în locurile de pierzanie erau bine mascate.

       Deseori, „el îşi deschidea minunata casă şi invita cei mai renumiţi muzicieni ai vremii, ca să-i încînte oaspeţii„. Seratele sale se desfăşurau sub auspiciile unui bun gust desăvîrşit. Dorian, îndrumat de lordul Henry se desăvîrşeste în ornamentarea mesei, a habitatului şi mai ales, a simţurilor. Devine adeptul unui „hedonism care să recreeze viaţa, să o salveze de puritanismul aspru şi hidos” care revine sîcîitor în societate. Despre el, zvonurile se înteţesc. Dar el, „nu a căzut în greşeala de a-şi bloca dezvoltarea intelectuală prin acceptarea formala a unui sistem„. El învaţă tot timpul lucruri noi. Şi plăcute. Arta parfumurilor exotice, muzica inedită produsă de instrumente insolite, arta bijutierilor, fascinaţia şi puterea pietrelor preţioase, toate îl atrag şi le experimentează. „Diamantul îl face pe om invizibil, agatul stimulează elocinţa, cornalina stîrneşte mînia, hiacintul provoacă somn, granatul ţine demonii la distanţă„. Etcetera. Fiecărei pietre preţioase, îi sunt ataşate poveşti cu oameni celebri din veacuri. „După aceea şi-a întors atenţia către broderiile şi tapiţeriile care ţineau loc de fresce”. Capătă „o pasiune specială pentru veşminte ecleziastice„. 

       Toate aceste lucruri, îl ţin departe de obsesia tabloului fer(m)ecat în camera sa de copil, „portret care îi arăta adevărata degradare a vieţii sale„. Şi totuşi, fascinaţia răului devenise prea puternică. Deseori „se furişa afară din casă pentru a se duce în locurile acelea mizerabile şi stătea acolo zile întregi pînă era izgonit„. Reîntors din acele escapade, priveşte tabloul. Tabloul acela care nu se revela în toată hidoşenia sa, decît ochilor săi.

       Zvonurile pe seama sa se înteţesc. Nu mai este primit în unele cluburi, sau atunci cînd intră într-o încăpere, unii dintre cei prezenţi o părăsesc ostentativ. „Lordul Henry era singurul care îi rămăsese loial„. Iar Dorian Gray înţelege pînă la urmă că moştenise „frumuseţea şi patima pentru frumuseţea altora„, de la mama sa – păcătoasa care-şi abandonase îndatoririle rangului, pentru a se refugia în braţele unei iubiri vinovate. Înţelege întregi capitole din acea carte şi chiar din istorie, par a fi capitole din viaţa sa. Înţelege că patima poate ucide şi istoria este plină de amanţi şi de amante ucise în numele iubirii. Dacă „Filippo, Duce al Milanului, şi-a asasinat soţia şi i-a pictat gura cu otravă roşie pentru ca iubitul ei să soarbă moartea de pe buzele ei îndrăgite. […] el, Dorian Gray fusese otrăvit printr-o carte. Erau momente în care el vedea răul doar ca un simplu mod prin care să poată realiza concepţia sa despre frumos”. 

Read Full Post »