Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 30 noiembrie 2009

„Si povestile mai deocheate ale lui Neagu Djuvara au o … poveste a lor. Intr-o zi, venit la editura sa discute sumarul unei viitoare carti despre boierimea romana, autorul a lasat si un manuscris pe a carui prima fila era scris (cu rosu!) pentru dupa moartea mea. Imposibil de trecut peste o asemenea hotarire! Si totusi, cum sa le intirzii cititorilor bucuria de a se intilni cu un povestitor atit de plin de har cum e Neagu Djuvara!” – scrie doamna Lidia Bodea, redactor al acestei carti, aparuta la editura Humanitas (doua editii pina acum). Ei Cum! Departe de a fi o problema insolubila, era o simpla dovada de bun simt, a unui om cu maniere ireprosabile, de moda veche. Era o sarada cu raspuns dat chiar de catre MOS NEAGU, asa cum ii place sa se autodenumeasca bonom : „daca credeti de cuviinta sa le publicati, nu va voi face proces” (de intentie – nm, tibi). De fapt, acest volum aduna la un loc cinci povesti publicate dea lungul vremii, intr-o revista pentru adulti, fondata de Poetul – Portofel. Departe de a avea un continut provocator, aceste istorii sint oricum, numai deocheate, nu. Sunt povertiri spuse ca la gura sobei, in care MosNeagu evoca diverse episoade din tumultuoasa viata a domniei sale. Sunt evocate momente de bucurie, de cumpana, de restriste, clipe nu intotdeauna hazlii, care au condimentat viata sa si a unei parti dintre rudele si prietenii domniei sale, apartinatori ai unei lumi probabil idealizata, o lume definitiv distrusa de comunism : lumea manierelor elegante, lumea stratificarii pe ierarhii in care averea avea un cuvint greu de spus, dar o lume in care regula de fier era „omul potrivit la locul potrivit„. Istoricul N. Djuvara este bineinteles la datorie, si printre diversele intimplari sint evocate si complicatele relatii de rudenie si/sau prietenie ale domniei sale, cu familii celebre ale epocii : Ghiculestii, Cantacuzinii, Buzestii, Darvari si cite altele. Cu o autoironie fina, de care sunt capabili numai cei mai inteligenti oameni, MosNeagu nu insista pudic, aproape deloc! pe reusitele sale in dragoste. Povesteste bonom, mai cu seama esecurile, rateurile datorate nu atit timiditatii, cit mai cu seama unei bune-cresteri poate dusa un pic prea departe. Povesteste in schimb, ‘reusitele’ altora, prieteni, rude, sau simple cunostinte. Nu se menajeaza deloc, atunci si atunci cind este vorba despre modul in care a fost ‘tradus’ chiar si de catre sotia sa, de care este despartit, dar nedivortat de zeci de ani. „Imi da aparatul de fotografiat sa-l iau in poza cu nevasta-mea, tare frumoasa. Pe cind eu ma chinuiam sa ochesc cum trebuie in obiectiv, el, pe la spate, pipaia rotunjimile nevesti-mii„. Cartea este intesata de momente de un umor nebun. „Proprietarul nostru … era turc, nevasta-sa nemtoaica, fiul, Garabet, roman get-beget„. „Mi-a spus intre altele, ca-si cumparase doua fetiscane de fo 15 ani. Ii zic : – Doua ? De ce doua ? Zice : – Ca sa nu se plictiseasca! Stateau de trancaneala toata ziulica„. Dar sunt evocate si momente cumplite, momente in care descrie tratamentele inumane, torturile si bataile – mergind pina la exterminare – la care era supusa floarea elitelor romanesti in temnitele comuniste.O carte despre care eu cred, ca ar fi pacat sa o ratati. Chiar nu are nimic deochiat cartea aceasta ? Hm! Are! Citeva lucrusoare care pe un copil de vreo 10 ani, l-ar face sa rida in hohote. O sa dau un exemplu : „Cunoasteti definitia flirtului ? o spun pe englezezte : Hand in hand; hand in it; it in hand; but never it in it. Cum stiti toti englezeste, n-am nevoie sa traduc„.

Read Full Post »