Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for decembrie 2009

24 DECEMBRIE

– 1818 – Franz Gruber a compus melodia de Craciun “ Silent Night” 

 – 1871 – Premiera la Opera din Cairo a operei “Aida” de Verdi

 – 1897 – Octavian Goga a debutat in revista “Tribuna” din Sibiu

 De Ajunul Craciunului

 Elena Farago

 Toata noaptea asta, colo-n ceruri sus,
Stelele lucreaza fara de-ncetare,
Caci le-aduna-n claca steaua sfanta care
A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus.

Torc de zor în noaptea sfantului ajun
Câlti de nea si raze harnicele stele,
Pentru noi, copiii, torc sa faca ele,
Funia cu trepte pentru Mos Craciun.

Lunga cat e drumul din pamant la cer,
Trainica sa-i tina cosului povara,
Vor întinde-o-n noapte, nevazuta,scara
Mosului ce lupta cu-ndarjitul ger,

Ca sa ne aduca iar, de colo sus,
Pe la toti copiii darurile care
Ni le va trimite, iar, la fiecare
Sfânta si duioasa mama-a lui Iisus.

Acum.

VACANŢĂ

 A devenit cum nu se poate mai limpede faptul că toată lumea a început să fie aşa cum este şi firesc, preocupată de Sărbătorile de Iarnă. Spiritul Crăciunului şi apropierea noului an, ne-au acaparat prioritar, pe toţi. Ne pregătim să ne reîntîlnim familiile şi prietenii, ne pregătim de bilanţul activităţilor noastre din acest an, proiectăm pentru noul an deziderate mai accesibile, sau mai dificile.. Unii dintre noi/voi, au plecat sau se pregătesc să plece în vacanţe bine-meritate. Alţii, petrec aceste sărbători acasă, în familie.. Vă mulţumesc vouă, celor care aţi catadicsit să citiţi ce am avut eu de spus. Mulţumesc atît pentru amabilele voastre vorbe bune, mulţumesc şi celor care m-au întîmpinat cu reţinere, mulţumesc şi celor care m-au persiflat mai subtil sau mai direct. Cer iertare celor pe care i-am supărat, cu sau fără voie. Vă iubesc pe toţi! prieteni dragi! Am şi eu nevoie de o mică vacanţă. Nu vă părăsesc. Cum aş putea ? Voi reveni. Pînă atunci, vă urez din tot sufletul meu, cu drag, Sărbători Fericite şi Un An Bun cu Împliniri Depline ! Să fiţi sănătoşi ! LA MULŢI ANI  !  tibi

Read Full Post »

 PRIMA CINTAREATA A LUMII

In fond intorsatura pe care o va lua cariera, la drept vorbind teatrala a Mariei Callas, la sfirsitul anului 1954, corespunde uneia din tendintele majore ale operei de azi ( 1977, anul redactarii acestei carti , nm tibi). Si sub acest aspect Callas din stagiunea 54/55 de la Scala este prima cintareata a lumii moderne„. Daca pina la ea, opera fusese conceputa initial in jurul cintaretului ( Adelina Patti, Caruso), a dirijorului ( Toscanini, Karajan ), „stagiunea care incepe in 1954 va fi a a… Mariei Callas animata de Visconti si Zefirelli. Adica regizori importanti veniti din teatru sau cinema„… „Callas este alaturi de Wieland Wagner, personalitatea care a modificat cel mai mult istoria operei la mijlocul secolului XX„. Legenda Maria Callas, asa cum o cunoastem astazi, este urmare a intilnirii sale cu Visconti, care o va face pe aceasta „sa patrunda in inima si sufletul personajelor pe care le va interpreta„. Reprezentatii dupa reprezentatii. Sala este in delir. Asupra Mariei, se revarsa o ploaie de garoafe. Maria inainteaza maiestuoasa pe proscenium, culege o garoafa rosie si o ofera unui domn distins. Acesta, nu este nimeni altul decit Arturo Toscanini, „inflacarat suporter al Renatei Tebaldi care venise sa vada. Cucerit, tulburat, Toscanini alpauda„. Trio-ul Callas, Bernstein, Visconti redimensioneaza opere uitate : Vestala de Spontini, Somnambula de Belini. Maria mai interpreteaza o superba Traviata sub bagheta lui Carlo Maria Giuliani. „Aceste culmi … nu sunt rodul miracolului sau al geniului. Toti au lucrat pe rupte pina in ziua premierei, la 26 mai 1955„. Anterior, Maria stralucise in rolul Fiorillei din „un Turc in Italia”, in regia lui Zefirelli – 15 aprilie 1955. „An de an, pina la sfirsitul lui 1958, cariera Mariei va prezenta confirmarea unei suprematii pe scena internationala, fara precedent.

Continuarea aici :  http://noradamian.wordpress.com/

Read Full Post »

Nascut pe 02 decembrie 1935 in Poiana Marului – Suceava intr-o familie de invatatori, Nicolae Labis avea sa se stinga din cauza unui groaznic accident de tramvai, in data de 22 decembrie 1956, accident despre care unii aveau sa spuna ca a fost de fapt o inscenare a unui asasinat. Ultimul sau poem, dictat de pe patul de spital, a fost  “pasarea cu clont de rubin”.
S-a razbunat,iat-o,s-a razbunat.

Nu mai pot s-o mangai.
M-a strivit
Pasarea cu clont de rubin,

Iar maine
Puii pasarii cu clont de rubin,
Ciugulind prin tarana,
Vor gasi poate
Urmele poetului Nicolae Labis
Care va ramane o amintire frumoasa…
 

Debuteaza ca publicist la nici 15 ani in ziarul ‘Zori noi” –Suceava, iar in 1956 ii apare antum volumul “Primele iubiri”. Postum, in 1958 ii va aparea volumul “Lupta cu inertia”. Avea sa fie considerat drept initiatorul generatiei ‘saizeciste’ al carei cap de afis avea sa fie Nichita Stanescu. Nicolae Labis este cunoscut indeosebi ca autor al celebrului poem “ Moartea caprioarei” , poem care este in stare sa smulga lacrimi chiar si unei pietre uscate. Cred ca in viltoarea comemorarilor prilejuite de evenimentele din decembrie 1989, cu gindul la Sfintele Srbatori de Craciun si chiar cu gindul la Revelion, se cuvine sa ne mai aducem aminte si de marii poeti ai neamului nostru. Nu cred ca se cuvine ca acestia sa fie cu totul uitati. Acesti oameni fac parte integranta din fibra noastra intima.

Pentru doritori, ofer un linck   :     http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/l/nicolae-labis-8zudtnd/

Pentru iubitorii Mariei Callas :  ”…la deschiderea stagiunii 1951-1952, cintareata care apare in fata publicului cel mai dificil din lume … este o artista incercata“. In cei patru ani de la debutul din Verona, Maria Callas se concentrase intens pe doua planuri : “sa corijeze imperfectiunile vocii si sa ajunga la o muzicalitate si mai mare … trebuie sa remedieze faimoasele pasaje intre cele trei registre ale ei

Continuarea aici   :     http://noradamian.wordpress.com/

Read Full Post »

Hruşcă

Cred că a trecut în zbor mai bine de un sfert de secol de cînd îl ascult pierdut în visare pe acest valoros muzician de excepţie, musician care cînta şi ne încîntă cu glasul său cald, inconfundabilul Hruşcă. Ştefan Hruşcă, maramureşeanul voinic, cu plete bălai şi ochi albaştri ca peruzeaua, a irumpt în sufletele noastre cu un melos sfîşietor, „Rugă pentru Parinti”. Este singura concesie pe care sînt în stare să o fac unui bard, ca autor al acestor versuri. Revin la Hruşca. A redimensionat folkul într-un duo de excepţie împreună cu Şeicaru. Vasile Şeicaru. Vă amintiţi?

Acum cîntă singur. Fiul de oşean născut în micuţa localitate Borşa, a cucerit lumea întreagă. Stabilit în Canada, vine în fiecare an acasă de Crăciun, în România, să ne mîngîie sufletele cu colindele sale.

Am fost să-l văd şi să-l ascult împreună cu soţia şi cu baiatul nostru pe 19 decembrie la Sala Polivalentă din Bucureşti. O sală mai degrabă mizerabilă. Scena este decorată în grabî in stil kitch, cu nişte pînză de un alb îndoielnic sugerînd zăpada, căci afară este o ninsoare viscolită, şi cu nişte orori de plastic sugerînd perenitatea brazilor. Nişte ghirlande din care se revarsă jocuri de lumini, încheie decorul. În stînga scenei, este instalată o orgă electronică. În dreapta, bateria percuţionistului. În centru, un microfon înalt, la care se va produce Hruşcă. Publicul umple încet, încet, sala. Hruşcă întîrzie. Nu prea mult. Nerăbdător, publicul aplaudă. Luminile din tavanul sălii, încep să se stingă. Pe un fond sonor în creştere, de orgă  persuasivă, apare Hruşcă şi începe să se reverse peste asistenţă un mini-potpuriu : “ Am venit aici la voi, cum e datina la noi”, ‘Sculaţi gazde nu durmiti”, ‘Şi colinda nu-i mai multă, să trăia cine-o ascultă”, Asta-i seara, de Crăciun” .Vocea lui Hruşcă se amplifică treptat, sala aplaudă cucerită. Muzica tace. Hruşcă : “Bună seara Bucureşti! Vă mulţumesc că aţi venit să vă întîlniţi cu colinda strămoşească. Vă rog să colindaţi împreună cu mine”. Şi începe! “Cerul şi pămîntul, cerul şi pămîntul” deschide în mod fericit, concertul. Apoi, firesc, urmează un colind din Maramu ! Trece imediat, la “liru-i lin şi iară lin, frunză verdeeee de pelin”! Sala, aplaudă. La “Scoală gazdă din patuuuţ’ sala reia refrenul – Zooorile daaaalbe! Atmosfera este splendidă ! Hruşcă plusează: “Creştinilor, voi astăzi, veniţi, la Viclaim” ! Sala este metamorfozată. Hruşcă domoleşte puţin:“ Afară ninge liniştit”! Chiar ninge afară! Ştie Hruşca ce spune! Urmează un melos calm: “Pe strada din Viclaim”, la care publicul dă replica: “Iisuuuus, s-a născut, în seara de Crăciun”! Luminile din tavan, scalda publicul cînd acesta reia refrenele binecunoscute. Din nou, atmosfera este mirifică! Urmează : “ O, ce vesteeee minunaaaatăăă” – aplauze prelungi. Percuţionistul este discret, orga în creştere uşoară de tonalitate. Hruşcă domină cu vocea sa amplă, publicul este pur şi simplu vrăjit ! Superb! Hruşcă amplifica: “ Corindele, corind”! Percuţionistul creşte în intensitate, după care tacere. Hruşcă îşi prezintă colaboratorii, doi dascăli de instrumente, din Arad ! Mai urmează o melodie nouă cel puţin pentru mine, după care Hruşcă, vizibil emotionat , anunţă: “ Drumul meu a început cu un cîntec = Rugă pentru parinţi, pe versurile – şi o spune aproape în şoaptă – lui Adrian Păunescu”. Publicul aplaudă prelungit ! Are şi de ce ! “Rugă pentru părinţi” este una dintre cele mai frumoase poezii, iar interpretarea lui Hruşcă va sfida vremea şi vremurile ! Această melodie superbă va fi reluată, cîntată şi aplaudată, multă vreme dupa ce noi, Hruşcă, Păunescu, nu vom mai fi pe acest pămînt…  Hruşcă plusează : “Săraca, inima me, săăăraca, inima me’!” în ropote de aplauze, percuţionistul amplifică; sînt realmente momente de magie, iar publicul reia refrenul “ hai, haiş inimă, hai!” Firesc, Hrusca declamă :” eu mi-s pui de moroşan!” Superb ! După care, revenim la colinde: “ Trei pastori se întîlniră, trei păstori se întîlnirăăă”, iar publicul reia în cor : Raza soareluuuui, raza soarelui…

În aplauzele publicului, în faţa scenei se adună un mănunchi de copii! Hruşcă merge mai departe cu “Deschide uşa creştine” ! Publicul participă entuziasmat! Urmează un colind cules de la o mătuşă de a sa. Apoi. “Coborît o coborît”, iar publicul incantează refrenul: “ Raiule grădină sfîntă ! Povesteste Hruşcă despre un unchi de-al său, om falnic, moroşan cu chică! – zice Hruşcă – Chică, nu plete! Un cuvînt aproape uitat – nici fii-miu nu-l ştie. Asta e! L-a aflat măcar amu. Melodiile se succed. De-abia am timp să le consemnez. După o ţîpuritură cu Leru-i, urmează promisul colind pentru copii :“Maruţ mărgăritar”. Publicul reia refrenul. Observ foarte mulţi copii în sală! Cîteva sute de ţînci sub 10 ani, sau pe aproape! Splendid ! Bravo părinţilor lor! Hruşcă atacă alte şi alte colinde. “Izvor izvoraş”, “Asta-i seara de Crăciun”… Hruşcă zice după fiecare cîntec aplaudat, “mulţam fain”. Apoi, destăinuie: “ cel mai frumos cadou pe care îl poate primi un artist, este energia pe care o primeşte de la public, energia care este sufletul sălii“. Splendid spus! Firesc, publicul aplaudă îndelung. Urmează colindul flăcăilor care amînă nunta pînă dupa post: Junelu’. Apoi, “ Soare luminos şi-un Crăciun frumos”! Chiar frumos! Dar cum toate lucrurile frumoase trebuie să aibă şi un sfîrşit, acesta vine pe fondul altui colind superb ” Ziurel de ziuă”. Şi cu o oraţie tipic maramureşeană. Reia împreună cu publicul refrenul din Ziurel de ziuă. Se aprind luminile. Sala, în picioare, aplaudă. Hruşcă, vizibil emoţionat, se înclină, arată către cei doi instrumentişti-artişti-dascăli, pune mîna în dreptul inimii sale generoase şi o oferă publicului. Ce ar mai fi de spus? Au trecut cîteva ore de magie. La sfîrşit, băiatul meu se înghesuie şi obţine un autograf de la Maria Sa, Marele Hruşcă. Undeva, la coada cozii formate de doritorii de autografe, stă liniştit Victor Ciorbea. Şi el vrea autograf. Priveşte în jur neliniştit : nu îl apostrofează nimeni? He he heeee! Cine are ochi pentru el? Nimeni! Toată lumea are sufletul plin de reverberaţia colindelor lui Hruşcă. Ieşim afară, unde ninsoarea viscolită a luat în stăpînire începutul de noapte de iarnă. Cui îi pasă de frig?_ Avem sufletele încălzite! Chiar că frigul nu mai contează ! Craciun Fericit!

Read Full Post »

S-A NASCUT O STEA

Pentru a cinta la Verona … iti trebuie plamini de taur, umeri de hamal si o voce de otel calit“. In seara de 6 august 1947, Callas o intruchipeaza pe Gioconda (de Ponchielli),  opera in  care s-au ilustrat in decursul timpului, Caruso, Emmy Destinn, Rosa Ponselle. Si acum, Callas. Maria Callas. Din acest spectacol nu ramine decit amintirea. Prima inregistrare din acest rol, va fi facuta cinci ani mai tirziu. Publicul este entuziasmat, dar specialistii remarca stinjeniti stridentele in acute, timbrul inegal. Zece ani va avea nevoie Maria ca sa le slefuiasca.

Urmarea, aici  :  http://noradamian.wordpress.com/

Read Full Post »

Oare nu e absolut evident ca Destinul si numai destinul m-a impins catre o cariera literara? ” – se intreba catre sfirsitul vietii sale PIERRE BOULLE (1912 – 1994), scriitor francez de SF, socotit in Franta al doilea ca importanta dupa Jules Verne. De formatie inginer, cu o viata absolut spectaculoasa, Pierre Boulle rataceste pe tarimuri exotice ca Malaysia si tarile vecine, locuri de unde se va inspira pentru decorul multor carti de mai tirziu. In timpul razboiului devine spion, si lupta sub numele de Peter John Rule in China, Birmania, Indochina , Singapore. Este luat prizonier si condamnat la munca silnica pe viata. Evadeaza dupa un an, iar pina la sfirsitul razboiului va lupta alaturi de armata engleza. Dupa razboi revine in Franta si incepe sa scrie romane si nuvele. Devine celebru dupa succesul dobindit de ecranizarea a doua romane, „Podul de pe riul Kwai” si „Planeta Maimutelor„. Dupa moartea sa, „se descopera in arhiva familiei douazeci de mii de pagini inedite … din care iese la iveala Arheologul si misterul lui Nefertiti„. Carte publicata in Franta in 2005, iar in Romania, la Humanitas in 2007.  Cartea, cu accente de roman politist, „incearca sa descifreze in zilele noastre fapte petrecute cu 3000 de ani in urma. Calatoria in spatiu se transforma, prin reconstituire, intr-una in timp, plina de neprevazut. Pietrele vorbesc pentru cine stie sa le asculte. Iar povestea pe care o spun e plina de mistere. Cum e si chipul frumoasei Nefertiti, adoratoarea soarelui. Si tocmai el, soarele, ajuta la dezlegarea misterului„. Reamintesc iubitorilor de adevar arheologic : cartea este o poveste aflata sub imperiul SF ! Oricit de tare ne aprind imaginatia personaje universal cunoscute ca Tutankahamon sau Nefertiti, nu din aceasta carte ne putem adapa la izvorul adevarului. Aceasta carte vorbeste despre un ins stingaci, amator prin excelenta in tot, ins care stie de toate, dar  de fapt un ins care nu stie si nu e bun de nimic. Stie numai sa povesteasca; pentru ca aceasta carte este scrisa la persoana intii. „Eram la Luxor, intr-o stare oscilind intre melancolie si satisfactia de a fi liber. Eram singur. Prietena care ma insotise (in zbor) de la Paris, … declarase cind a pus piciorul pe pamintul Egiptului, ca modul meu de a pilota … o facea sa simta deasupra capului un pericol a carui amenintare permanenta nu se mai simtea in stare sa o suporte„. Ramas singur, eroul nostru vizitase piramidele ( Kheops, Khefren etc), localitatile mai importante (Heliopolis, Memfis etc), muzeele din Cairo, unde zaboveste in fata unui bust de femeie, „reprezentind-o pe Nefertiti, faimoasa suverana din a optsprezecea dinastie si sotia faraonului Akhenaton, zis Ereticul„. Ajuns la Luxor, gaseste o carte in care era vorba chiar despre frumoasa Nefertiti, care impreuna cu faraonul Akhenaton „se razvrati impotriva stapinirii tiranice a preotilor lui Amon, … decreta existenta unui zeu unic, zeu de iubire si de lumina, simbolizat de Aton, discul soareluiReligia lui Aton dura cam un sfert de secol. La moartea faraonului, il urma regele Tutankhamon; dar regina Nefertiti il mai pastra pe tinarul print in orasul soarelui. Numai dupa moartea suveranei, acesta recazu sub jugul preotilor lui Aton si fu dus la Teba„. Intimplarea face sa-l cunoasca pe autorul cartii, arheolog de profesie. Care desigur ca era in razboi cu intreaga breasla, datorita metodelor sale de investigare arheologica, metode eliberate de constringerile academice ale profesiei sale. Si care tocmai despre misterul lui Nefertiti era in acel moment preocupat. Impreuna se hotarasc sa zboare cu avioneta eroului nostru, la Cairo. Numai ca „maiestria” pilotului nostru parasit isi spune pina la urma cuvintul : ramas fara combustibil, avionul se infige literalmente in munte ! Minune ! Tragedia se transforma in eveniment fast. Caci exact in acest mod, gasesc pestera nestiuta unde se petrecuse in urma cu mii de ani, moartea reginei Nefertiti, moarte abil inscenata de preotii care luptau sa-si recapete puterea si stralucirea. Fantezia nelimitata a lui Pierre Boulle, imagineaza comploturi si contra-comploturi, povesti de iubire dintre suverana si unii dintre supusii sai, mistere, mecanisme ingenioase, pe scurt, cam tot ce poate sa faca deliciul unei astfel de lecturi. In povestire, arheologul este rasplatit pe deplin cu descoperirea tainelor reginei Nefertiti. Eroul nostru, este rasplatit surpriza! cu iubita care il parasise numai formal, in fapt, urmarindu-l in permanenta pe acesta, pentru ca totusi il iubea. Fara sa fie tocmai o capodopera, cartea este totusi foarte placuta; si de ce nu, chiar instructiva, chiar daca raportul arheologului trimis unei academii stiintifice, „n-a avut nici-un succes si a fost calificat de toti colegii sai drept nascocire fantezista si roman prost„.  Nascocire, de acord; dar nu si roman prost. Aceasta ultima remarca, este numai manifestarea unui accent de autoironie, cu care se gratuleaza autorul. O carte buna !

Read Full Post »

 Curtea Constituţională s-a pronunţat :  preşedintele României pentru următorii cinci ani este actualul preşedinte, care este primul preşedinte postdecembrist, reconfirmat în funcţie, cu excepţia momentului ’92 cînd Iliescu a dobîndit un mandat prin alegeri. Pe primul şi-l atribuise cu de la sine putere, ca un veritabil conducător al unei lovituri de stat. Astăzi dimineaţă, preşedintele l-a desemnat drept candidat pentru funcţia de Prim Ministru, pe domnul Emil Boc, actualmente premier demis dar bine mersi, interimar.  În această legislatură, România a parcurs un şir de premiere absolute în viaţa politică a ţării, de la suspendarea – abuzivă – a preşedintelui Băsescu, la prima moţiune de cenzură – iniţiată ilegal – prin care un guvern este demis, pînă la faptul ca atît preşedintele ţării cît şi prim-ministrul, îşi dau în primire lor inşile, funcţiile. Tot o premieră este şi un guvern minoritar PDL. Încă nu se ştie cum va arăta noul guvern. Este de presupus totuşi, că acest guvern va fi învestit de către parlamentari, nu de către parlament. De teama anticipatelor desigur. Ce va putea să facă guvernul Boc -III- ? Nimic mai mult decît a făcut guvernul Boc -II-, adică să gireze treburile urgente ale guvernării, eventual cam ce a putut să facă guvernul Boc -I-, prin asumarea răspunderii. Oricît se iluzionează domnul Boc, acest guvern este hiperminoritar. PDL nu a trecut de o treime ca număr de parlamentari, UDMR va negocia la sînge orice lege de care va fi nevoie, deputaţii minorităţilor sunt admirabili dar cum nu se poate mai puţini, iar dacă premierul se încrede în patriotismul clamat de generalul Oprea şi susţinut de exclusul din PSD, sinistrul Nicolicea, este pur şi simplu, sinucigas. Guvernul Boc NU va putea trece prin parlament nici măcar o singură lege cu adevărat necesară reformei clasei politice, sau reformei structurale a statului. Nu va putea adopta nici măcar o singură lege organică. Nu va putea să adopte nici măcar o singură lege necesară în justiţie pentru a se depăşi lîncezeala dosarelor în instanţe, pîna la prescrierea faptelor. Domnul Boc excelează prin onestitate, dîrzenie şi loialitate. Este cum nu se poate mai plin de bune intenţii. Este pe scurt, un OM admirabil. Mă tem că totuşi, în lupta politică la care s-a angajat, asta nu este destul. Cred că în continuare, are nevoie de tot sprijinul pe care simpatizanţii PDL îl pot oferi, inclusiv pe bloguri. Cred că acest guvern şi miniştrii săi, vor fi atacaţi cu sălbăticie, atît de către PSD+PC & PNL, cît şi de tonomatele moguliene. Cine crede că aceştia şi-au recunoscut înfrîngerea şi se vor comporta de acum înainte cu bună credinţă, se înşeală. Aceştia sunt puşi aproape cu spatele la zid. Ştiu ce au de pierdut : TOTUL ! Şi ferească Domnul de loviturile pe care le mai poate da un învins pus cu spatele la zid. Mai ales că aceştia, au demonstrat cu vîrf şi îndesat, că au drept singur proiect politic : jos Băsescu, iar drept stindard de conduită : după noi, potopul ! Cred că simpatizanţii preşedintelui Băsescu şi ai PDL, ar trebui să fie mai reţinuţi în a da cu piatra. Are slavă Domnului, cine să o facă. Asta nu înseamnă nicicum că PDL, are dreptul să sfideze electoratul care i-a fost alături, şi să se comporte sfidător. Pînă la urmă, tot la anticipate se va ajunge ! Altă premieră în viaţa politică a ţării. Cine va ţine cont de acest lucru, va învinge în următoarele alegeri. Poate decisiv.

Read Full Post »

La Editura Muzicala – Bucuresti a aparut aceasta carte minunata in 1988. Mi-a reamintit recent de ea, clemycali. La sugestia careia incerc sa o prezint. Pentru ca este uluitor de intesata de date, nu poate fi tratata intr-o singura postare. Despre autor, mister google mi-a destainuit urmatoarele : ca este membru al academiei franceze, ca a fost diplomat, ca s-a nascut in 1937 si ca are o lista de lucrari impresionanta. Primul capitol al cartii se cheama : SE FABRICA O VOCE.

continuarea aici    http://noradamian.wordpress.com/

Read Full Post »

Despre Ray Bradbury am citit prima data in fabuloasa carte a doamnei Oriana Falacci – „Daca soarele moare”. Apoi am uitat de el. Pina recent cind, la tirgul de carte Kilipirim am vazut un volumas cochet, aparut in Colectia Cotidianul / editura univers : Omul ilustrat. „Omul ilustrat (1951) cuprinde opt dintre cele optsprezece povestiri incluse in editia originala. Desi trateaza subiecte diferite, acestea iau toate nastere pe corpul tatuat al unui vagabond. De aici povestea-cadru a omului ilustrat. Cartea a fost ecranizata in 1969 in regia lui Jack Smight, in interpretarea lui Rod Steiger si Claire Bloom” – spune Ioana Calen. Autorul, n. 1920 in Waukegan Illinois, care nu a absolvit decit liceul, va deveni unul dintre cei mai importanti autori de SF. Cistigator a numeroase premii literare, implicat in numeroase productii de televiziune nominalizate la Oscar, cistigator al unui Premiu Emmy, are propria sa sa stea la Hollywood, care-i poarta numele. Este de asemenea autor a numeroase „eseuri despre arta si cultura, prin care a atras atentia criticilor din domeniu„. Cartea incepe cu un „Prolog : Omul Ilustrat” si mai cuprinde opt povestiri diverse. „Isi scoase camasa si o facu ghem. Era plin de desene, de la inelul albastrui tatuat in jurul gitului pina la mijloc. – Tot sunt asa, zise el, ghicindu-mi gindurile. Sunt desenat peste tot. Uite ! Isi desfacu palma. In palma avea un trandafir proaspat taiat, cu picaturi de roua printre petalele catifelate de culoare roz. Am intins mina sa-l ating, dar nu era decit un desen„… „- Dar sunt minunate, am zis eu. Cum sa descriu desenele ?… Culorile se pierdeau unele in altele creind o lume tridimensionala. Erau ferestre deschise spre o realitate infioratoare …  Se vedea ca era opera unui geniu adevarat … – A, sigur, spuse el. Sint atit de mindru de desenele mele incit as vrea sa le ard de tot. Am incercat cu smirghel, cu acid, cu un cutit … – Pentru ca, vezi tu, continua el, desenele astea prezic viitorul. – Ziua totul e bine, zise el mai departe. Dar noaptea, desenele se misca. Incep sa se schimbe „. Nefericitul acesta se pricopsise cu aceste ‘desene’ de la „o vrajitoare batrina care la un moment dat arata de o mie de ani, iar in clipa urmatoare, de douazeci. Zicea ca poate sa calatoreasca in timp. Am ris. Acum inteleg mai bine„. Cel mai rau lucru, era faptul ca acele desene prevesteau viitorul celor care erau in preajma sa. Si cum nimeni nu suporta sa-si cunoasca soarta,   mai ales daca este cumva trista, omul acela era alungat de peste tot. „- Au trecut cincizeci de ani de cind o caut in fiecare vara, adauga el, ridicindu-si miinile in aer. Cind am s-o gasesc pe vrajitoarea aia, am s-o omor. – Si n-ai gasit-o niciodata pe batrina aceea ? – NU.  – Si chiar crezi ca venea din viitor ? – Cum altfel putea sa stie toate povestile astea pe care le-a desenat pe corpul meu ? … Deodata l-am auzit soptind : – Se misca nu-i asa ? Am asteptat un  minut dupa care am spus : Da. Desenele se miscau, unul dupa altul, fiecare cite un minut sau doua. Opt(sprezece) desene, opt(sprezece) povesti… Primul desen a inceput sa se miste si a prins viata

Read Full Post »

Astazi, vineri 04 decembrie 2009, ora 13:13. Se spune ca vinerea sint trei ceasuri cu ghinion. Oare ? Ma gindesc la confruntarea de aseara, dintre cei doi candidati ramasi in cursa pentru investitura in functia de sef al statului. In opinia mea, a fost o comedie grotesca pusa abil la cale pentru a-l proteja pe candidatul M. Geoana. Stia acesta de ce s-a sustras sistematic de la confruntarea cu T. Basescu. Daca ii iei din fata discursul scris de altii, sau daca il scoti din fagasul intrebarilor cu raspuns invatat pe de rost, din politicianul Geoana, nu ramine mare lucru : o frazeologie pe cit de sforaitoare, pe atit de goala de continut. Ma ingrozesc la ideea ca o astfel de marioneta a fost ambasador in State, iar in acest moment este  Presedintele Senatului, a doua functie de insemnatate politica din Romania. Simpatia mea este cert, de partea presedintelui in exercitiu, Traian Basescu. In decursul acestor cinci ani in care Basescu a fost supus la un tir necrutator de catre toate fortele politice – cu exceptia – PD, ulterior PDL – tir la care s-au raliat trusturile de presa ale lui Voiculescu, Patriciu si Vintu, am fost catalogat (ca sustinator al presedintelui) in toate felurile imaginabile, sau nu : debil mintal, naiv, prost de-a binelea etcetera, culminind cu betiv, drogat sau curva. La toate aceste acuze, am raspuns prin a le replica indivizilor respectivi ca sunt dupa caz orbi, necunoscatori ai istoriei, vinduti, securisti sau bieti slujbasi zilieri pe bloage. Ma urasc acestia pe mine ? Nu stiu. Ii urasc eu pe acestia ? Categoric, NU. Sa ma explic. Am de gind sa public aceste ginduri duminica la ora 21, ora la care se vor da publicitatii, sondajele de opinie. Sondaje care de obicei, dau rezultatul destul de exact al alegerilor. Daca diferenta dintre cei doi candidati este mica, surprizele nu sunt excluse. De stiut, vom sti cu certitudine, in zilele de luni sau marti, cine va fi pentru perioada urmatoare, presedintele Romaniei. Eu sper ca acesta sa fie Traian Basescu. Daca nu va fi domnia sa, pentru ca electoratul l-a prefererat pe Mircea Geoana, voi accepta situatia. Scrisnind din masele, dar astea sunt regulile democratiei : poporul este suveran ! Iar alegerea sa, trebuie respectata ! La o eventuala obiectie ca electoratul a fost  supus unui terorism mediatic fara precedent in intreaga istorie, raspund ca da, asa a fost, dar daca acest electorat nu stie inca sa se apere de acesti daunatori ai democratiei, nu vad ce este de facut pe termen scurt. Imediat, nu este de facut chiar nimic. Prevad fara pic de placere ca indiferent cine va fi declarat cistigator, contracandidatul va acuza frauda. Mai ales daca va cistiga presedintele Basescu, larma facuta de coalitia anti B. va fi asurzitoare. Sunt zvonuri ca daca va cistiga Basescu, coalitia anti-B. se va stradui sa declare alegerile nule. Dumnezeu stie ce va urma. In aceasta lupta post-electorala eu voi deveni spectator. Mie imi ajunge atita stradanie, nervi si energie cheltuite aproape in van, si de o parte si de cealalta. Ne place sau nu, acesta este poporul din care facem parte. La bine si la rau. N-am de gind sa urasc pe nimeni, pentru ca eu imi iubesc poporul acesta asa cum e, cu bune si cu rele, poate insuficient matur politic, poate si altfel, nu insist. Indiferent cine a fost ales presedinte, avem si alta treaba de facut. In afara de politica, mai avem de trait fiecare dintre noi, o viata.

Noapte buna popor roman, noapte buna ! Vintu vegheaza pentru tine. Dormi linistit. Copiii si nepotii tai, isi pot gasi implinirea si pe alte meleaguri. Somn usor !

Up Date

Presedintele Basescu a cistigat. La o diferenta minuscula, dar victoria este victorie.  A trebuit ca diaspora sa incline balanta. Lucru pe care PSD nu intelege sa il accepte. Nici nu este de mirare. De raul lor au plecat din tara milioane de romani in bejenie. Si nu toti pot sa voteze. Din pacate.

Read Full Post »

Older Posts »