Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 5 ianuarie 2010

Anul politic 2010 incepe asa cum era de asteptat, abrupt. Batalia cea mare se da pentru felii cit mai substantiale din tortul bugetului de stat, tort care nu este chiar asa de firav cum vor cassandrele sa ne asigure. Politicianismul da bineinteles pe din-afara, se lanseaza la adresa guvernului acuze absurde, lucrurile cu adevarat importante sunt trecute sub tacere si iar se face o galagie asurzitoare la adresa doamnei Udrea, care a comis pacatul de neiertat de a initia construirea unui teren de golf intr-o zona de lux a Capitalei. Ministrul Sanatatii, un personaj mai degraba simpatic si jovial decit priceput la administrarea unui minister, vrea sa introduca o taxa pe hrana nesanatoasa, desi nimeni nu are habar cum ar putea sa arate acesta taxa. Domnul Funeriu, incearca din rasputeri sa initieze in sfirsit o reforma de profunzime atit de asteptata si necesara la Invatamint. Bineinteles, cozile de topor sindicaliste isi ascut securile si ameninta cu destabilizarea. Celelalte ministere urla (aproape) la unison ca primesc bani prea putini. Cel mai vocal este independentul de la Aparare, domnul general Oprea, care ameninta ca daca nu primeste cit voieste, demisioneaza; santaj ? bineinteles. Si tot bineinteles este si faptul ca cele mai mici resurse sunt alocate culturii. Cultura ? Brrrrrr ! Pericol mare !!! In lipsa presedintelui de partid si de Senat (pina cind ?) Geoana ( aflat in concediu in State ), in psd se pregateste de zor redesenarea zonelor de putere in partid. In pdl, vocile ceva mai lucide, cum ar fi cele ale domnilor Sever Voinescu sau Cristian Preda, care inceearca sa puna macar un deget pe ranile purulente ale partidului, sunt brutal taxate de onorabilul presedinte de partid si PM de tara, domnul Boc. Au trecut alegerile ? Ce nevoie mai avem de intelectualii de fatada in partid ? Traiasca politrucii de rit vechi! In pnl, apele par mai linistite, Orban avind un singur lucru de declarat si anume ca daca amendamentele lor la buget vor fi respinse, nu vor vota bugetul. Asta da, surpriza de proportii, nu ? Udmr tace pentru ca deocamdata iar si-a infipt coltii in tortul guvernarii. Cita vreme situatia le convine, liderii acestei formatiuni politice ??? tac. Lupta pentru scaunul acela vacant de parlamentar, a intrat deja intr-un con binemeritat de umbra. Si totusi avem parte si de citeva vesti bune. Printre acestea, faptul ca niste ziare care au emis tone de dejectii pe post de stiri manipulatoare, isi cam inchid editia print si ramin numai cu editia on-line. Drum bun! Si pentru ca semne bune anul are, se anunta scumpiri cam peste tot si cam la toate produsele si serviciile. Se mira cineva ?

Apropo de cultura. Bonus   http://noradamian.wordpress.com/

Read Full Post »

O frumoasă şi desigur, fericită coincidenţă, face ca astăzi să fie atît ziua de naştere a marelui semiotician, filosof şi scriitor de mare anvergură, Umberto Eco (n. 1932 – Alexandria / Piemont), dar şi a lui Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor şi scriitor de origine română (n. 1950 – Iaşi). Opera ambilor autori, pe care i-a legat şi o frumoasă prietenie, este de cea mai mare însemnătate academică. Amîndoi s-au bucurat de compania, preţuirea şi pe alocuri de colaborarea cu alţi iluştri reprezentanţi ai mediilor academice internaţionale de vîrf, printre care enumar la repezeală pe Mircea Eliade, Moshe Idel şi desigur alţi savanţi de notorietate. Nu este de competenţa mea să fac o evocare calificată şi exhaustivă a acestor savanţi. Doresc numai ca, din postura de admirator necondiţionat, să fac o scurtă dar binemeritată evocare, a ambilor valoroşi intelectuali.

Umberto Eco, intrat în conştiinţa publicului larg, în special prin romanul, Numele trandafirului, este şi autorul unor altor romane de mare prestigiu, cum ar fi Pendulul lui Foucault, Misterioasa flacără a reginei Luana, Insula din ziua de ieri, Baudolino. Are nenumărate studii de specialitate şi articole, multe dintre ele adunate în volume cum ar fi, Kant şi ornitorincul, Limitele interpretării, În căutarea limbii perfecte, Memoria vegetală şi multe altele. În anul 2005, a fost ales pe poziţia a II-a, între primele 100 mari personalităţi culturale ale omenirii – in topul revistei Prospect, iar în anul 2008, pe poziţia a XIV-a a aceluiaşi top.

Ioan Petru Culianu, practic necunoscut publicului român pînă în 1990, este autorul unei opere de largă întindere intelectală, dacă judecăm fie şi numai prin prisma faptului că viaţa i-a fost curmată brutal, în plin avînt creator, la vîrsta de nici 42 de ani. Amintesc în treacăt, măcar cîteva dintre titlurile operei sale :   Eros şi magie în Renaştere.1484, Călătorii în lumea de dincolo, Gnozele dualiste ale Occidentului, Dicţionar al religiilor ( împreună cu M. Eliade), Arborele gnozei, Păcatul împotriva spiritului, sau romane de predicţie cu parfum de SF cum ar fi : Pergamentul diafan, sau Jocul de Smarald ( împreună cu Hilary Wiesner – logodnica sa ).

Ambii au avut preocupări în domeniul ezoterismului. Culianu a abordat acest subiect incert cu mult curaj, eventual riscîndu-şi cariera academică, iar Eco ceva mai prudent, abordînd acest subiect delicat cu precădere în romanele sale. Despre acest subiect, cred că vom mai vorbi; într-o postare viitoare.

https://tiberiuorasanu.wordpress.com/page/6/

https://tiberiuorasanu.wordpress.com/page/7/

Read Full Post »