Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 9 ianuarie 2010

CHESTIONAR

Am preluat din gradina domnei nora via Belle de Jour, un chestionar interesant. Dacă cineva este interesat, ar putea să răspundă. Dacă nu, NU.  🙂

 1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
3. Citiţi în baie?
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
6. Care este cartea preferată?
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
12. Care este locul preferat pentru lectură?
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

Read Full Post »

S-a născut în 1947 la Tg. Neamţ. Vorbeşte româneşte cel puţin tot atît de bine ca mine şi ca dumneavoastră. Se numeşte Moshe Idel, şi astăzi este cel mai strălucit interpret al misticii ebraice. Un savant şi un om extraordinar, a cărui operă a revoluţionat deja toate cunoştinţele noastre despre  Kabbalah, tradiţia mistică (despre ) care (ştim că) se manifestă în diferite şcoli şi curente începînd de prin secolul al X-lea al Erei Comune. De ce e importantă mistica iudaică ? Marele semiotician şi romancier Umberto Eco, care preţuieşte în mod deosebit opera lui Idel, şi-a scris ultimul roman, Pendulul lui Foucault, plecînd de la Kabbalah şi în special de la autorul pe care pînă la Idel nimeni nu-l studiase în profunzime : misticul sefard (evreu spaniol) Abraham ben Samuel Abulafia, din secolul al XIII-lea. În mod interesant, computerul din roman, care de altfel este un personaj, e numit în joacă “Abulafia”. El efectuează permutarea literelor alfabetului după un procedeu kabbalistic. Or, permutări ale unor elemente în numar finit sînt unul dintre secretele naturii : codul genetic din ADN se obţine prin miliarde de miliarde de permutări a numai patru elemente, limbajul e o permutare de sunete (ori litere) ; însăşi moda, dupa cum a arătat încă din 1937 savanta Agnes Brooks-Young, e o permutare de forme de la “evazat” la “strîns”; ca să nu mai vorbim de formele din natura care, după celebra descoperire făcută de biologul scoţian D’Arcy Wentworth Thompson în 1917, sînt şi ele permutări ale unor “arhetipuri” : craniul omului e o transformare a  craniului cîinelui prin modificarea unui sistem de axe, iar o specie de peşti se obţine “matematic” dintr-alta prin schimbări asemănătoare … Iată de ce mulţi savanţi de astăzi sunt fascinaţi de Kabbalah, după cum indică şi cazul lui Umberto Eco; pentru că în Kabbalah asistăm prima data la ideea ca întregul Univers este rezultatul unor permutari efectuate asupra unor elemente în număr finit. Cum a ajuns Idel cel mai mare cunoscător şi interpret al Kabbalei ? La Universitatea din Ierusalim, precedesorul lui Idel, profesorul Ghershom Scholem, a adunat patruzeci de mii de manuscrise ebraice răspîndite în lume , din Rusia în Spania şi din Polonia în Palestina. Cîteva mii de manuscrise au fost adunate şi la New York, în biblioteca celebrului Seminar Teologic Evreiesc, înfiinţat de Solomon Schehter ( 1848-1915), unul dintre cei mai mari promotori ai religiei iudaice în America. În aceste biblioteci şi în multe altele, din Catalonia pînă în Toscana, Idel a parcurs zeci de mii de manuscrise. Astăzi este singurul om din lume înzestrat cu această cunoştinţă, pe care nimeni înaintea sa n-a avut-o. Pe baza ei, Idel a adus atît de multe corectări vederilor lui Ghershom Scholem, un savant încă venerat de mulţi în întreaga lume, încît a provocat reacţii puternice din partea partizanilor profesorului de curînd decedat. în Israel, mediile au luat apararea lui Idel; în timp ce generaţia mai în vîrstă îl acuză de colaborare pînă şi cu … diavolul, generaţia de mijloc şi tinerii, i-au ţinut partea. Idel a triumfat în cele din urmă, devenind astăzi mai cunoscut în Israel decît Kabbalah însăşi, care rămîne studiată de puţini. Moshe Idel s-a născut în Munţii Neamţului şi vorbeşte limba română. Plecarea sa din România, în 1963, este un eveniment cu semnificaţii multiple. Şi eu, şi cititorii mei vom spune spontan : Ce noroc a avut Idel să scape din România ! Dar oare de ce trebuie să spunem aşa ? De ce oare România n-ar fi avut, şi n-ar avea, nici o şansă ca în ea să crească, să prospere şi să producă oameni ca Moshe Idel,un exemplu în faţa întregii lumi? Pentru că este evreu ? Dar Moshe Idel, o repet pentru a treia oară, s-a născut la Tg. Neamţ şi vorbeşte româneşte. Oare asta nu este de ajuns pentru a fi român ? E oare o chestie de religie ? Nu, de vreme ce comunismul persecută religia, dar chiar şi fără comunism oameni religioşi nu prea sunt în România, în afara “cadrelor” Bisericii – şi mulţi dintre aceia nu sunt nici ei. Atunci de ce ţine “românitatea” ? De lichelism, de laşitate, de mizerabilă şi masochistă viclenie ? Străbunii mei erau greci care s-au refugiat din Trapezunt, din cauza persecuţiilor turcilor la 1730. Nimeni n-ar îndrăzni să spună astăzi că sunt mai puţin român decit Ilici Iliescu; familia mea i-a dat pe Neculai Culianu şi pe Petru Bogdan. Singurul care ar putea să spună că nu sunt român, sunt eu însumi. Dar atunci, de ce unii ar îndrăzni în schimb să afirme că Moshe Idel n-ar fi român ? Eu cred că singurul care poate alege între a fi sau nu român este Moshe Idel însuşi.Dacă s-a născut în România şi vorbeşte româna, pentru români el este român. Şi ar fi, pentru toţi românii dacă Moshe Idel ar accepta să fie român. Asta ar fi o mai mare mîndrie pentru ţară decît dacă neocomuniştii de la putere s-ar hotărî să emigreze. Pentru că ar arăta voinţa României de a deveni o ţară civilizată, care-şi cinsteşte cetăţenii şi le dă posibilitatea de a cuceri cele mai mari înălţimi ale ştiinţei. Atîta vreme cît noi continuăm să ne gîndim ce noroc a avut Moshe Idel de a pleca din România, în loc să fi fost firesc, pentru el însuşi şi pentru noi toţi, să plece şi să se întoarcă după plac, România rămîne un infern pe care trebuie să-l evităm şi să-l demascăm cu toate forţele noastre. Pînă cînd nu se va mîndri că a avut norocul ca Moshe Idel să se nască în  Munţii Neamţului, România va rămîne un pămînt îngust, strîmt şi barbar, din care puţine valori vor avea în continuare norocul să fugă, dar care le va sufoca în continuare pe toate celelalte, ca un inexorabil nisip mişcător.

 Articol publicat de Ioan Petru Culianu în Lumea Liberă nr. 106, 13 octombrie 1990.

Singura deosebire de atunci şi pînă acum, este că de trei ani încoace, cei care sunt PRIGONIŢI nu mai trebuie să fugă, pot pleca legal din România. Este plină lumea de Moshe Idel în devenire, care în România n-au nici-o şansă de afirmare. Remember ce spunea un personaj politic, despre votul românilor din străinătate ? Metehnele vechi ale neotovarăşilor se menţin.

Read Full Post »