Am răsfoit recent alene, Memoria Vegetală a lui Umberto Eco şi am recitit o splendidă pledoarie pentru carte inserată de către Eco în volumul său. A fost întocmită de Richard de Burry ( 24 ianuarie 1287 – 14 aprilie 1345 ), scriitor englez, bibliofil, călugăr benedictin şi ambasador pe lîngă scaunul papal de la Avignon, cunoscut şi ca Richard Augerville (sau Augervyle) a cărui operă principală este “Philobiblon”, lucrare care urmărea să inculce clerului dragostea pentru carte. Există controverse asupra paternităţii acestei lucrări, dar asta nu o face mai puţin frumoasă. Iată fragmentul respectiv :
Cărţile ne încîntă cînd belşugul ne surîde şi ne aduc alinare în vremile de restrişte. Întăresc hotărîrile lumeşti, sprijină orice judecată neînfricată. Meşteşugurile şi ştiinţele, ale căror virtuţi greu sunt de închipuit, tot pe cărţi se întemeiază. Cît este de măreaţă mirabila putere a cărţilor, de vreme ce printr-însele ne este nouă cu putinţă a întrezări hotarele cele de pe urmă ale lumii şi ale vremurilor, cele ce se află şi cele ce nu se află, aproape pironind căutătura în oglinda veşniciei!
În cărţi ajungem pe culmi şi ne scoborîm în străfunduri, aflăm soiurile de peşti mai multe la număr decît ale păsărilor, cunoaştem însuşirile văzduhului, apelor şi uscatului; din cărţi scoatem nestemate şi alte bogăţii, aflăm puterile tămăduitoare ale ierburilor şi (aflăm) de toţi urmaşii lui Neptun, Ceres şi Pluton. Iar dacă ne este pe plac a cunoaşte vieţuitoarele văzduhului, iată-ne zburînd deasupra Olimpului, iată piscurile din Taurus şi Caucaz şi împărăţia Iunonei şi cei şapte aştri ai sferelor cereşti.
Atingem firmamentul suprem, împodobit de semne, grade şi zugrăveli, aflăm despre polul antarctic şi despre ceea ce n-a fost dat vreodată nici ochiul să vază, nici urechii să auză. Ne minunăm de Calea Laptelui ceea plină de strălucire şi de zodiacul jucauş împodobit cu animale ale lumii cereşti.
Prin cărţi ne învăţăm cu umorile şi cu minţile strălucite şi aflăm cu ochiul minţii Cauza Primă şi Motorul Imobil al nesfîrşitelor virtuţi şi ne cufundăm într-o dragoste neţărmurită … Prin cărţi vorbim cu prietenul şi cu duşmanul … Cartea intră în odăile celor puternici, unde glasul celui care o scrie n-ar răsuna altminteri … cînd suntem în lanţuri şi nu putem umbla slobozi, ne slujim de cărţi drept soli către prietenii noştri, spre a le cere ajutorul şi a le da de ştire…
Ce să mai zicem? Citit-am în Seneca precum că lenevia fără buchii este moarte şi mormîntul celor vii, şi numai îndeletnicirea cărţilor şi a buchilor dă viaţă omului.
SUPERB !
superb, intr-adevar.
PS am o rugaminte: pentru cei „lenesi” la carte ca mine, posteaza mai rar sa putem diseca bucatile.Ai vreo 2-3 minunate,pe care le-am citit in dunga, la nora la fel, si eu alerg de nebuna sa prind ce este nou..nu-i drept!
@ angel
Am reţinut. 🙂
O să mă lenevesc şi eu o leacă aşa cum bine spune Seneca 🙂
Ca să scriu despre cărţi tre’ să le mai şi citesc, NU ? 🙂
denumirea de philobiblo-vine din greaca si inseamna prietenul cartii.Nu e frumos?
@ angela
Este foarte frumos termenul. Nu este similar cu bibliophyl ?
ps. Sunteţi o familie frumoasă şi vă admir !
ba, eu nu sint acolo-sunt amicii din satu Mare-Attila si Ana Maria..
da, sunt sinonime-cuvant ce are originea tot in…”mama limbilor”-greaca…
Iti dai seama daca as fi fost grecoaica, ce era la..(gura) tastele mele???(hii, hi)
@ angel
Oamenii care au prieteni frumoşi, sunt frumoşi ei inşişi ! 🙂
Şi da! despre limba şi cultura greacă am un respect deosebit.
Am avut marele noroc, în copilărie să am o prietenă grecoaică, mai mare decît mine cu cîţiva ani – Antigona pe numele său – care mi-a deschis ochii pe lumea fascinantă a cărţilor.
Îi datorez recunoştinţă şi respect. A plecat din Ro cînd aveam vreo 10 ani. Dar a lăsat urme adînci în modul meu de a fi. 🙂
aici ne vezi pe noi toti
http://picasaweb.google.ro/bratsoua/PozeNafpaktos#5425190566710919666
Iar mi-ai dat de lucru 🙂
Văd şi p’ormă spun.
@ angel
Am fost, am văzut, îmi menţin părerea : sunteţi o familie frumoasă şi vă admir.
nici nu ma asteptam sa spui altceva.Intre timp am facut o placinta de dovleac…Ma duc la citit, sa ma pregatesc pentru miine.Noapte buna.
Noapte bună angel ! 🙂
tibi, servus! Indemnuri de secole peste secole:
Seneca, Richard de Burry, Umberto Eco!
Si mai avem si printre noi prieteni care ne aduc aminte ca indeletnicirea cititului si scrisului e o hrana a vietii 🙂
angel, pana aici simt aroma de placinta cu dovleac! Mmmmm! 🙂
noapte buna, angel, tibi 🙂
Noapte bună nora !
Patimă grea cititul şi scrisul, NU ?
Dar necesară ca însăşi fluidul vital al vieţii care a evadat, să sperăm că definitiv, din peştera omului sclav, condamnat să citească numai umbrele înşelătoare proiectate pe pereţii captivităţii spiritului – său – înlănţuit. 🙂
noapte bună ALL !
Ziua bună ! Postare nouă.
..că nu este alta mai plăcută zăbavă decât cetitul cărților!!
Bine spunea cronicarul!!
Frumos mesaj lansezi tu!
De-asta şi spuneam Gina, la repostări, că a cam venit vremea să mă reîntorc la carte şi să spun după puterile mele, ce am înţeles sau măcar ce mi se pare mie că am înţeles, din CARTE. 🙂
Mulţumesc!
cărţile te iubesc, tibi, sunt sigură că este aşa, precum şi tu le iubeşti. iar eu… mie îmi place mult să citesc ce ai înţeles tu dintr-o carte.
mă uit la data când ai postat acest articol: pe atunci nici nu visam să am blog, darămite să te cunosc. 🙂
psi
despre carte am scris primul meu post pe un – alt – blog, pentru carte am făcut acest blog, despre carte voi scrie pe acest blog. m-am jucat cu impresiile despre călătorii pentru că nu m-am putut abţine, am intrat şi voi mai intra la joacă dar, tot la carte mă voi întoarce… 🙂
este bine aşa, tibi.
eu mă bucur.
bine psi,
mulţumesc. 🙂
Buna ziua! De curand tratatul lui Richard de Bury, Philobiblon Iubirea de carti, exista si in limba romana, a aparut la ed. Paideia, in editie bilingva.