Eros, Magie (4) şi Asasinarea Profesorului Culianu

“În 1988 deveni din ce în ce mai preocupat de ipoteze şi torii privind structura universului … dorea să exploreze opinia tot mai ferma a fizicienilor lumii, printre care şi a cîtorva premianţi Nobel, că universul poate să existe cu adevărat, într-un spaţiu multidimensional.” Pe de altă parte, în România, situaţia devenise practic insuportabilă. Lipsurile de tot felul erau îmbinate cu odele ridicate stăpînirii ceauşiste de barzi nesimţiţi şi cu anchetele la care erau supuşi cei cîţiva dizidenţi autentici. Împlinit profesional şi sentimental, Culianu simte că ar fi cazul să-şi facă vocea auzită. Momentan, pînă să preia postul de la Divinity School, împreună cu logodnica sa, întreprinde mai multe călătorii. Egipt, Spania, apoi Ierusalim unde se reîntîlneşte cu prietenul său Moshe Idel, pe care-l considera dublul său spiritual. Revenit la universitate, începe să predea un curs cu o tematică ambiţioasă : Religie şi Ştiinţă : a patra dimensiune. “Scopul final al cursului, spunea Culianu, este înţelegerea faptului că autorii creează lumi ficţionale pentru a-i dezvăţa pe oameni să  vadă cu  ochii obişnuiţi,  să vadă cum arată lumea aceasta”. Cu alte cuvinte, cu puţină îndrăzneală în gîndire, am putea înţelege că lumea reală e ea însăşi fantastică şi multidimensională. Medievalii înţeleseseră acest lucru, iar la rigoare, oamenii de ştiinţă contemporani, nu sunt decît şamanii zilelor noastre. Anul 1989 avea să aducă începutul sfîrşitului dictaturilor comuniste din estul Europei. Mai întîi, Cehoslovacia, Ungaria ăi Polonia. Tăvălugul istoriei mătură tot in cale. Ultimul bastion stalinist ? România desigur! Legăturile celor din străinătate cu ţara, deveniseră imposibile. Familia lui Culianu, aflată în arest la domiciliu, a fost izolată total. Domiciliul lui Culianu este spart şi îi sînt sustrase dischetele. Teroarea atinsese apogeul; pînă la urmă, buboiul s-a spart. Întîi la Timişoara, apoi Bucureşti, apoi în toată ţara. Culianu prevăzuse totuşi căderea acestui ultim bastion într-o povestire SF, Intervenţia zorabilor în Jormania. Absolut uimitor, aproape totul este prevăzut în această povestire, atît intervenţia unor servicii secrete, reprimarea sîngeroasă, execuţia ceauşeştilor şi chiar şi jaful sălbatic la care s-au dedat tovărăşeii ulterior. Uluitor! În ianuarie 1990, Culianu se mută într-o clădire prevăzută cu pază permanentă. Începe să publice în Lumea Libera, ziarul emigraţiei, articole în care denunţă deturnarea revoluţiei în beneficiul neo-comuniştilor. În 28 ianuarie are loc prima mineriadă. În 18 februarie sediile partidelor de opoziţie (faţă de FSN) sunt devastate de “mineri”. Culianu denunţă toate aceste abuzuri. Apare în Romania formaţiunea de extremă dreaptă PUNR şi revista securiştilor adunaţi în jurul lui Vadim Tudor – România Mare. În 24 aprilie, Piaţa Universităţii este declarată “zonă liberă de comunism”. În iunie, Culianu publică un articol în care denunţă atacurile din revista lui Vadim, la adresa cumnatului său, Dan Petrescu. Imediat,începe să primească ameninţări, atît telefonic dar şi prin scrisori. În 14 iunie, minerii năvălesc în Piaţa Universităţii şi bat cu sălbăticie pe oricine le-a ieşit în cale. Pe unii i-au snopit în bătaie pînă şi-au dat duhul. Definitiv. Iliescu le multumeste bestiilor. Presa internaţională urlă. De Culianu începe să se intereseze un personaj sinistru, G.V. Voiculescu. Culianu publicase între 1989 şi  1991, 27 de articole în care denunţase vehement noua putere ca nefăcînd altceva, decît exact ce-ar fi făcut şi Ceauşescu. Scrisorile de ameninţare vin în număr din ce în ce mai mare. Sînt oribile de-a dreptul. Primeşte telefoane de ameninţare, care pînă la urmă reuşesc să-i clatine siguranţa de sine. Incepe  să se teamă. Hotărăşte să renunţe la articole. Prea tîrziu. Începe să fie urmărit la început discret, apoi ostententativ, aproape în permanenţă. Deşi proiectase mai demult o călătorie în ţară, o amînă. Primeşte ameninţări din ce în ce mai dese, multe dintre ele venind de la membrii Gărzii de Fier, dar aşa cum bine spunea Monica Lovinescu, atunci cînd auzi despre gardă, ştii sigur că la mijloc este securitatea. Marţi 21 mai, Culianu ţine un curs de la 10 la 11,30. Expediază nişte pachete. Apoi merge în biroul său, a dat un telefon la un număr pe care îl primise de la un necunoscut, merge la toaletă şi acolo este împuşcat. În cap. O execuţie în cel mai pur stil kaghebist. Ancheta, nu va avea nici-un rezultat. Cine a dorit atît de tare dispariţia acestui savant ? Mister. Un mister la fel de adînc şi de tulburător ca misterele pe care încerca el să le smulgă Universului. În urma sa rămîne o operă cu adevarat impresionantă, atît ca întindere, dar mai ales ca valoare academică. Ticăloşii pe care i-a denunţat vehement, sunt bine mersi.