Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 18 ianuarie 2010

N-aş fi crezut ca gerul de aseară să se-nmoaie dar aşa a fost şi a-nceput ninsoarea, de ne-am trezit de dimineaţă cu un strat de nea  cît palma. Cum se spune ? Că totul este relativ ? Parcă TOT îmi propusesem să aduc vorba despre o carte despre relativitate, (singura de altfel – de popularizare) a lui Albert Einstein, “Teoria relativităţii pe înţelesul tuturor”/ apărută la Humanitas. Citez de pe copertă : “Cartea, remarcabilă prin simplitate şi claritate, e mărturia capacităţii lui Einstein de a privi lumea fără idei ştiinţifice preconcepute şi de a ajunge pînă la esenţa ultimă a lucrurilor, în punctul în care intuiţia încearcă să surprindă principiile fizicii, iar imaginaţia construieşte experimente mintale sugestive. Teoria relativităţii pe înţelesul tuturor e o mărturie excepţională pentru fizicieni şi,. în acelaşi timp, laboratorul gîndirii lui Einstein în care pot pătrunde şi cei neiniţiaţi”. Desigur că nu o să încerc eu să explic ce este relativitatea. Voi încerca numai să surprind cîteva aspecte mai accesibile – măcar mie – din această carte fascinantă! Cartea începe în lumea geometriei euclidiene, atît de familiară nouă tuturor. Cine nu ştie că prin două puncte nu trece decît o singură dreaptă ? Acest lucru elementar odată acceptat ca adevărat, se numeşte axiomă. Pe astfel de “adevăruri” sunt construite aproximativ toate teoriile stiinţifice. Dar. Uite ce spune Einstein : “O propoziţie este corectă, respectiv adevarată, dacă poate fi dedusă din axiome în maniera cunoscută. Problema adevărului unor propozitii geometrice individuale conduce astfel la problema adevărului axiomelor. Se ştie însă de multa vreme că această ultimă propoziţie nu este doar nerezolvabilă prin metodele geometriei; ea este, în general, fără sens”. GATA ! Principiul îndoielii a început să funcţioneze. Respectiv putem afirma că principiile geometriei euclidiene sunt valabile NUMAI pentru ceea ce EA denumeşte într-un mod sau altul, o linie ca fiind dreaptă, sau un cerc perfect rotund. Şi acest lucru, numai în anumite circumstante. Aseară, în finala de snooker a Mastersului de la Londra, O’Sulivan conducea cu 9-8, era la masă şi mai avea nevoie de bila galbenă şi bila verde. Toată lumea a fost încredinţată că Ronnie nu are cum să rateze bilele şi că deci a cîştigat. Numai o foarte mica parte dintre tele şi spectatori au mai crezut în şansa lui Selby. Ei bine, Ronnie a ratat, iar Selby a cîştigat ultimele două jocuri şi deci meciul şi finala. Cam aşa şi aici. Einstein a pus la îndoială adevăruri evidente pentru toată lumea şi a reformulat din temelii stiinţa. Se poate pune întrebarea, pîna la Einstein a ratat cineva ceva ? Nu cred că există răspuns la o astfel de întreabare. Se pot însă formula, nenumărate astfel de întrebări. Care îşi vor găsi răspuns mai devreme sau mai tîrziu. Principala diferenţă dintre geometria plană şi cea spatială, este numărul de coordonate. În plan, două repere sunt suficiente, în spaţiu este nevoie de minim trei pentru a potziţiona un obiect. Singura dificultate este că dacă într-un spaţiu restrîns – o cameră, un oraş, o ţară etc – găsim relativ uşor un sistem de coordonate, odată ce păşim în imensitatea spaţiului problema se complică foarte tare. Pînă acolo, dacă vrem un prim exemplu de relativitate, ar fi chiar viteza cu care se mişcă un om. Dacă sunt aşezat pe o banchetă într-un autobuz, eu stau sau mă mişc? Stau pentru că eu personal nu fac nici-un efort, dar mă mişc împreună cu autobuzul, acesta împreună cu planeta, planeta împreună cu galaxia etcetera după imaginaţia fiecăruia dintre noi. Dar dacă mă mişc pe culuarul unui tren ce viteza am ? Evident, viteza proprie în sens restrîns şi viteza mea adaugată sau scăzută celei a trenului după cum merg eu, în sensul de mişcare sau nu, al trenului. Oricît ar fi ea de popularizare, această carte este totuşi plină de termeni tehnici şi ştiinţifici. Accesibili. De calcule elementare pentru Einstein. adevărate pietre de încercare pentru oricare dintre noi. Un lucru este simplu şi foarte clar : trăim într-o lume fascinantă, iar Einstein a spus o dată cam aşa ceva : “Lucrul cel mai de neînţeles, este faptul că Universul ar putea fi pînă la urmă, înţeles”. Că universul nu este static, s-a demonstrat deja. Rămîne ca generaţiile viitoare să afle dacă este pulsatoriu, sau se extinde la infinit. Iar dacă ar fi ca pe parcursul vieţii noastre, să se întîmple cine ştie ce catastrofă, CE!  “Este puţin lucru să fi fost ultima generaţie de oameni care a trăit pe acest pămînt “? Cam aşa a spus Noica o dată, exasperat de astfel de întrebari pe care i le adresau dacă nu mă înşel, domnii Liiceanu şi Pleşu. O carte de citit.

Read Full Post »

GRIGORE VIERU

Eminescu

La zidirea Soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră-Eminescu.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l fură, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa Ţară- Eminescu.

Acum am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu, floare mea albastră-Eminescu.

Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu să ne judice!

A trcut un an de cînd nici Grigore Vieru nu mai este printre noi. El spunea că România este ca un trup care trăieşte cu inima în afară, pentru că Moldova … pentru că Moldova … pentru că Moldova … pentru că Moldova …

Read Full Post »