22 ianuarie 2010
Astă noapte am scris o pilulă amară, am postat-o, am dormit vreo două ore şi am dat deşteptarea întregului popor orăşean, compus din trei persoane, din vastul nostru apartament de două camere, baie, bucătărie şi una bucată hall – că debaraua am dărîmat-o ca să măresc bucătăria. După o toaletă sumară că mdeh, nu curge ea apa caldă ziua în nămiaza mare ,darămite noaptea, am luat un taxi şi fuga la aeroportul Otopeni . Oraşul e nins, dar se poate circula. Bine, hai să nu mai băgăm în seamă că la ora aceea doar cîţiva rătăciţi hălăduiesc pe străzi.
Cu vre-un kilometru înainte de aeroport, parcă a turnat cineva o galeată imensă de ceaţă peste oraş, de nu se mai vedea nimica, nimicuţa. Şoferul, un tinerel amabil, ştie prea-bine drumul şi nu ratează aleea de acces. Plătim, intrăm în clădirea aeroportului destul de bine animată , ne dumirim ce şi cum şi după o coadă de cîteva minute, poate zece, bagajul lui Robi intră pe banda rulantă. Şi-l va recupera toooocmai la capătul final al călătoriei, care numără totuşi cîteva escale în drumul său către Canada. Are viză de imigrant pentru un an, obţinută la capătul altui an de eforturi, formalităţi, interviuri, cheltuieli. Ne îmbrăţişăm tăcuţi. Vorbele nu-şi mai au rostul. Ce am avut de spus, ne-am cam tot spus. Ridic mîna dreaptă a salut cînd îl văd trecut şi de ultimul cerber de la punctul vamal. Dispare din raza privirilor noastre.
– Gata! zic. Acum, chiar că mai stăm degeaba, pe aici. Acum, prima dată cînd îl vom vedea,va fi acasă, la calculator, pe messenger, dar pînă atunci, o să vorbim cu el la telefon. Draga de ea, soţia mea, Silvia, surîde. Parcă mi-a transmis telepatic acest gînd. N-ar fi prima oară! Luăm un taxi – obişnuit, nu de cel din reţelele de tîlhari, care roiesc mai cu seamă la sosiri, şi ajungem acasă. Dormim ? Neeee. Mai bine să mai vorbim. După două, trei tăceri semnificative, zic : – Eu cred că ar trebui să mergem la somnică. Poate visăm ceva mai frumos decît tăcerea asta cenuşie. Iar am parte de un surîs. -Sigur spune ea. ai dreptate.
Surprinzător, dormim un somn neîntors cîteva ore, ne trezim şi ne dăm seama că ne e foame. Semn bun! Gîndesc. Surescitare, surescitare, dar pofta de mîncare înseamnă poftă de viaţă, pentru că a pleca înseamnă şi a muri puţin. După care, deschid blogul. Văd postarea şi nu ştiu de ce, o şterg. După care mă răzgîndesc din nou, şi după ce aştern aceste rînduri, o repostez. Iat-o :
CADOU DE LA FIUL MEU
Este ora 24. Peste mai puţin de şase ore, feciorul meu va decola. Spre alte zări. Spre alt destin. Spre altă dimensiune a speranţei. Nu sînt un om religios. Nu în sensul obişnuit al termenului. Nu cred că am îndreptat către Dumnezeu, prea multe rugi în viaţa mea. Dar simt acum nevoia, să reiau aici, un vers din rugăciunea Sfîntului Francisc : Acolo unde este tristeţe s-aduc bucurie.
Sînt trist că pleacă ? Nu ştiu. Sînt bucuros ? Nu ştiu.
Înainte de a merge la culcare, pentru un somn? mi-a lăsat discret în bibliotecă o carte : Cum m-am lăsat de gîndit. Autor Hannes Stein. Apărută la editura Nemira în 2007. În loc de prezentare a autorului, reproduc aici, un fragment dintr-un interviu :” Reporter – Ne puteţi spune pe scurt, cine sunteţi ? HS – M-am născut la Munchen, cu patru ani înainte de prima aselenizare (1969) şi cu douăzeci de ani înainte de căderea Zidului Berlinului. Reporter – Sînteţi un om cu gîndire politică. În ce categorie v-aţi situa : stînga, dreapta sau centru ? HS – consider rasismul o boala mentală şi cred că politica imigraţionistă europeană este antediluviană”. Foarte interesant punct de vedere !
Cartea, îmi deşteaptă interesul. Formidabil titlu : Cum m-am lăsat de gîndit. Chiar, cum se face că se pare că acesta a devenit sportul nostru naţional ? De ce ne-am cam lăsat aproape cu toţii de gîndit? Nu mai avem la ce ? Nu mai avem de ce ? De ce ne prigonim tineretul pînă îi determinăm să plece către alte zări? De ce umilim diaspora ? Fiul meu s-a născut cu patru ani înainte de căderea lui Ceauşescu şi nimeni nu poate să-mi spună cu cîţi ani înainte de căderea post-comunismului din România.
Despre această carte, poate voi întocmi o altă postare. Poate. Nu ştiu. Acum, chiar nu şiu. Dar simt nevoia să reproduc aici, un citat din Bertold Brecht de pe pagina de gardă a acestei cărţi : „ Gîndirea ageră este un chin. Şi omul înţelept o ocoleşte, de-i stă în putere”.
Despre asta să fie vorba ? Noi, românii, am devenit cu toţii, înţelepţi ? Am devenit atît de înţelepţi, încît să nu mai gîndim ager? Cîte plecări vor mai urma ? Of, Doamne ! Promit să mă gîndesc la cartea asta fiule, promit. Sper ca gîndirea ageră să nu mai fie chin. Dar asta nu pot să promit.
Buna ziua!
Bine am anticipat
Un email v-am dedicat
Zboara gandurile toate
Lacrima-i pierduta-n soapte
Totul pare impietrit
Patul zace dezgolit
Nu tranteste, nu zaresc
Chipul ce il indragesc
Frig in suflet si in minte
Ratacit printre cuvinte
Te-ai dus, eu ingandurat
Langa carte stau uitat
Oare sa nu mai gandesc
Sa-ncrec sa ma linistesc?
Acum eu atat te rog
Nu te arunca de la blog
Oceanul poate desparte
Dar nu e asa departe
Poate pe acolo ne-om gasi
Peste ape vom pluti
O zi buna va doresc!
Ma opresc, nu mai gandesc.
Salut Creanga !
Multumesc pentru vorbele bune si sezi domol : nici prin cap nu-mi trece sa abandonez blogul. 🙂
M-a bintuit ideea, anul trecut, dar mi-a trecut !
tibi,
iarta-ma ca am intarziat comentarea si aveam atat de multe sa-ti spun.
Nu te lasa coplesit in fata incercarilor vietii.Iti recomand din propria-mi experienta.Am gandit prea mult,m-am stresat la plecarea unicei mele fiice si m-am ales cu boli incurabile si pe care le voi purta de acum inainte pana in final.
Fiul tau este liber ca pasarea si are dreptul sa-si urmeze calea pe care o simte potrivita destinului ,chemarii proprii.Accepta si incurajeaza-l! Durerea de acum se poate transforma in bucurie mai tarziu.Depinde in mare masura si de voi parintii cat de buni sfatuitori veti fi.
Si indeparteaza gandul total nepotrivit de a te sustrage meditatiei,implicarii in experienta colectiva de viata.
🙂
tocmai ma pregatisem sa-ti scriu cat de mult te admir pentru ceea ce faci pe blogul tau.Ai depasit acea stare de multumire egoista a intelectualului scufundat in biblioteca lui,admirand singur comorile culturii.Cu darnicie sincera ai decis sa le impartasesti si altora.De fiecare data ma incanta explorarea spiritului creator alaturi de tine,nora si fini. Un fel de comoditate ma opreste s-o fac singura si mult mai limitat decat in compania voastra.
Nu reiau tema impresionismului cu toate ca pe mine chiar ma fascineaza.Nu stiu precis dece.Poate spontaneitatea,mobilismul,cromatica luminoasa,comuniunea cu natura , de care sunt si eu legata,sa constituie resortul emotiilor mele.Nu intamplator imi creaza aceasi stare o pictura de Cezanne sau Luchian(post impresionisti de altfel si apropiati ca stil si independenta creativa) cu muzica lui Debussy ,or poezia lirica a lui R.Maria Rilke.
Gata!Ai pe moment la ce sa te gandesti si crede-ma a gandi ,a cunoaste este cel mai bun remediu pentru a invinge durerea si disperarea,este chiar antidotul fricii.Daca-i cunoastem bine starea omeneasca ajungem sa ne dam seama ca nu numai noi avem parte de clipe grele. 🙂
Draga dora
Multumesc tare mult pentru vorbele frumoase. Trebuie sa-ti spun ca l-am crescut pe baiatul meu in cultul libertatii de optiune, intotdeauna l-am invatat cum sa ia decizii, si nu sa-i explic eu de ce deciziile mele sunt cele mai bune.
Suntem obisnuiti cu despartirile lungi, facultatea a facut-o departe de casa, incluzind un stagiu de pregatire de sase luni in Germania. Nu despre asta este vorba. Sunt necajit numai pentru faptul ca cele mai bine calificate persoane din familia mea- extinsa, lucreaza in strainatate. Atit.
Multumesc si pentru aprecierile la adresa blogului. Iti spun un secret da’ sa nu-l mai spui la nimeni : am luat microbu’ si acum imi vine greu sa las si o singura zi, fara sa scriu ceva. 😛
Bine. De acord sa lasam la o parte impresionismul, macar o perioada de timp. Inca mai astept parerea despre Sf. Francisc.
PS. Stii ce o sa-mi vina cel mai greu in lipsa lui Robi ?
Sa-i ud florile ca are citeva zeci de ghivece si daca se va usca vreo floare, va fi vai si-amar de capul mau 😀 😆 🙂
Creanga,
poti fi si induiusator nu numai sarcastic.F.Frumos scris! 🙂
tibi,
ha,ha,ha! Stii de ce rad?Udatul florilor a fost o adevarata corvoada atat pt.Nuri a mea cat si pt.Ciulica(asa imi alint sotul).Atatea i-am certat cand uitau sa le ude ca acum sunt chiar mai atenti decat mine.Vezi cum se invata omul?
Daca numai grija cu florile te framanta,atunci inca e bine.Bucuria revederii va fi nemasurata.O astept si eu pe a mea odrasla de Paste.Din cauza situatiei noastre eu n-am fost in Nemtia de 1 an.
Ti-am mai scris ceva.De Sf.Francisc si J.De Goff.M-am zapacit si nu stiu daca la tema propriu-zisa.
ps.as mai scrie si eu cate o postare intr-un loc ramas gol,da’trebuie sa-mi odihnesc un pic ochii.Ii supun si asa la efort prea mare. 😆
Hi hi hi
Eu am deja practica cu udatul; nu ti-am spus ca boyul meu a facut studii departe de casa ? iar soata zice ca are alergie la apa 😛 😀 🙂 Lol!
Am citit la Francisc si despre Le Goff pe care il admir. Problema este ca nimeni nu poate sa citeasca tot, iar acum, ca sa pun cireasa pe tort, am maio inceput si eu sa scriu. Teofil si nora sint de vina pentru treaba asta ! 🙂
Ai drepatate : bucuria revederii este mult mai mare decit preajma de fiecare zi !
Succes tibi la scris.Ti-am mai spus ca ai har pentru indeletnicirea asta.Eu n-am avut niciodata.Ca orice adolescenta am tinut ,mai putin de 1 an,un jurnal intim….apoi m-am lasat pagubasa.Gresesc! Am scris niste insemnari in dec/89 si din pacate au disparut.Imi reamintesc corecta mea evaluare in privinta loviturii de stat de pe urma careia a emanat papasha,revolta populara soldata cu morti nevinovati si sprijinul extern occidental,maghiar si rusesc.Masini cu unguri si steagurile lor nationale au trecut cu zecile prin fata balconului meu in primele zile .
Stii ce am de gand sa fac acum?Un fel de balmos dupa reteta proprie din lipsa de material adecvat -jantita parca-i spune.In lipsa am lasat in bucatarie lapte dulce amestecat cu smantana si lapte batut sa se acreasca putin.Adaug unt si cas de oaie pastrat la congelator in acest scop.Si fierb cu malai.Iti spun si tie cum a iesit. 🙂
dora
Daca nu as fi citit textele scrise de tine, probabil ca te-as fi crezut. Dar asaaaaaa, cred mai degraba ca ai avut exact ce am avut si eu pina am inceput sa; eram atit de convins ca pot incepe oricind, ca am aminat chestia astaaaaa 😀
Immmm, ce bune tre’ sa fie chestiile aleape care le pregatesti ! Sa-mi spui cum au iesit. Bine ? 🙂
tibi,
lasa ca am mai avut un hobby ramas in faza de proiect.Mi-a placut mult sa colorez,sa imbin culori.Intr-o zi am luat un cofrag de oua si l-am colorat in galben-portocaliu si mov.Atunci nu stiam de „atacurile violet” energetice.Pe mine m-a atacat combinatia de culori si eram curioasa ce isprava fac.Rezultatul:o prietena a insistat pana ce i-am dat capodopera s-o puna la ea in hol unde se asorta cu mobilierul.Si atat a fost! 🙂
Mi-a iesit improvizatia de balmos.Trebuie sa mai lucrez la cantitati;smantana mai multa.Alfel ne-a placut si mie si la Kino.Pacat ca se raceste si maine cand vine doruletu’ sa duca si bunutului nu e atat de buna.Ma gandesc ca se poate incalzi in cuptor. Eu am mancat cu salata de sfecla rosie ;ce combinatieeee! 😆
http://g1b2i3.wordpress.com/2009/01/19/galerie-de-picturapaul-cezanne/paul-cezanne-grindstone-and-cistern-in-a-grove/
Sa vezi ce peisaje si naturi moarte am gasit!
M-ai dat gata cu combinaţia aia. Balmoş cu sfecla! 🙂
Kino cred ca nu a primit si sfecla, asa-i ?
Si de ce nu faci miine una proaspata pentru bunut ?
Tabloul chiar este superb !
@Dora
Am si eu o inimioara
Multe ori poate sprintara
Sotia mi-am cucerit
Cu un vers mai iscusit
Si acum mult o iubesc
Rime si flori daruiesc
Cinismul nu-l cenzurez
Insa pe blog il postez
Sarcastic pana la zi
Pe blog la domnul Tibi
@Tibi
Sed domol si rimez
Pe la tine titirez
Ma invart si dau ocol
Din Taberii pan’ in Obor
capodopera cu gilimele ,desigur! 🙂
Ce bine ma dispun versurile lui Creanga.
Uite ce inseamna inspiratia!Ai ideea si-i dai forma pe care o doresti.
Creanga,sper ca ti-ai dat seama ca de tine e vorba. 🙂
tibi,
chiar mi-a tihnit combinatia! N-am experimentat gustul Kinutei cu sfecla.
Da,pot face si maine daca am material suficient.Si cu oala pe jumatate ce fac?Ca nu merge…domnisorule sa faci asemenea bunatate dintr-o ceasca de lapte;eu am pus cam 1l. proaspat adus de la un producator la care suntem abonati.Are ferma la Floresti la 5km.cu 15 vaci.
Na’amu ce-i de facut? 🙂
@Dora
Fiecare cu al sau talent
La pictura-s repetent
Doua maini stangi am
La muzica-s Habarnam
Sfecleala placuta va doresc
Pijamaua n-o gasesc…
dora
Poi amu’ tu ştii ce-i mai bine de făcut : aşa cum ai şi făcut.
Da’ data viitoare, faci matale de mîncare, cînd e soţul gata de plimbare, şi-i vei pune în trăistuţt, papa bun, pentru bunuţ 🙂 .
tibi, dora, creanga, salut!
🙂
tibi, plecarea cuiva drag, a propriului tau fiu, din acest loc îmbâcsit, iti lasa un gol imens, fara-ndoiala, dar va deschide, totodată, si o poarta! Ii doresc fiului tau sa-si indeplineasca visele, să-şi foloseasca din plin mintea si gandirea si voua, parintilor sa va bucurati din plin de el. 🙂
dora, am banuit de mult ca ai simt aristic, inclusiv după felul in care gatesti! După modul în care percepi muzica, arta in general, simtul culorilor ( de observat si in felul in care concepi si aranjezi o salata) 🙂
servus nora !
Mulţumesc tare mult pentru vorbele frumoase pe care mi le adresez ! 🙂
Şi eu cred că aşa va fi. În definitiv, important este faptul că are viza. La limită, dacă nu se poate adapta, se poate întoarce oricînd. Eu sper să reziste măcar pînă îşi ia cetăţenia.
Dar sînt convins că va reuşi ! 🙂 Ştim noi bine ce-am crescut.
Draga Tibi, mi-au dat si mie lacrimile cand am citit postarea ta, mai ales momentul despartirii. Imi aduc aminte de reactia mamei cand i-am spus ca raman aici (eu nu-mi propusesem asta de la inceput, pur si simplu s-a intamplat dupa), de oftatul ei la telefon, de felul in care incerca sa ma determine sa nu renunt la tot (si era destul de mult de renuntat), insa am trecut si eu si ea peste asta acum.
Vorbim zilnic si am senzatia de cele mai multe ori ca este alaturi de mine. Nu o invit fiindca nu vreau sa o fac sa treaca prin formalitatile legate de viza, nu vreau sa o umilesc si sa o expun unui eventual refuz, insa este alaturi de mine prin toate povestile cotidiene pe care i le spun, prin toate sfaturile, Internetul este intr-adevar cea mai minunata inventie posibila!
Fiul tau va reusi si macar o va face pentru o cauza mai buna. Spui ca ne pleaca specialistii… eu am avut un inceput de cariera universitara, insa si aici ma simt acasa. Oamenii sunt mult mai draguti si formalitatile legate de acte mult mai logice si mult mai putin enervante decat cele de acasa.
O sa fie bine! Tine deschis messenger-ul si tine-ti deschise inima si mintea 🙂
Kino m-a dus putin p’afara.Era curioasa daca mai e zapada si ….era sa-i inghete codirisca si mie nasul. 🙂
Hei dragă amanda13 !
Nu mai plînge, baby, plînsul n-are rost … 🙂
Am scris cum am scris, pentru că emoţiile nu-mi pot fi străine.
Dar. După cum ai văzut, am plănuit plecarea fiului meu de multă vreme.
Împreună cu soţia, a cărei contribuţie a fost aş putea spune, determinantă.
Suntem doi oameni tari, cu capul pe umeri, ştim ce vrem şi de obicei obţinem ceea ce vrem.
Mulţumesc pentru încurajări.
ma bucur sa aud ca sunteti atat de puternici! 🙂
asta e foarte bine!
dora
Păi, in cazul acesta, fă-i şi tu o cutie cu nisip, ca la pisici ! 😀
Tibi, felicitari pentru faptul ca esti tare. Chiar daca pleaca spre binele lui, iti trebuie ceva forta ca sa treci acest examen. Eu l-am trecut cu cativa ani in urma, cand fiul meu a plecat spre SUA. S-a stabilit intr-un stat aproape de granita cu Canada. Asta vara l-am vizitat, sunt pe acolo niste locuri superbe, ca intr-un serial canadian pe care l-am revazut pana aseara, Anne de la Green Gables.
nora,servus!
pai,ce pot spune?Ma chinuie si pe mine din interior cate un talent.Pacat ca are statut de” fugar”. 🙂
Bine zici matale cu balmosu’! Cu pohtele mele intime cum ramane?Asta a fost motivul de mare graba,azi,nu maine. 🙂
Multumesc val !
Asa cum am mai spus, planuim aceasta plecare de ani buni.
E fiersc sa trecem relativ usor, peste momentele grele.
Felicitari si tie ! Stiu ca nu este tocmai usor, oricit de tari ne tinem noi.
Daaaaar, daca asta este bine pentru copiii nostri, asta trebuie sa – le – dorim. NU ? 🙂
viata ne-a invatat sa fim astfel @amanda13 ! 🙂
Ce, e dupa noi ? 😛
Chiar acum mi-a cerut o consultatie Nemtia. Fiica mea e singura,fetita cea mare e la un party,cea mica si sotul la bai.Am certat-o ca lasa masa principala pentru seara.Am sfatuit-o sa manance ceva usor. 🙂
dora
Cum ar fi un balmos ? 🙂
ALL
Ce-ar fi să vă daţi cu parerea şi despre postarea ca atare ?
Că este o veritabilă bijuterie literară; o schiţă în două momente. 😀
Seara buna!
Tibi ne-a schitat momentul
Cand fiul schimba continentul
Ma trezesc, ma spal pe fata
Rece-i apa pe faianta
In Drumul Taberei calda este
Doar a lui Creanga poveste
Heii, copii hai va treziti
Bani de taxi pregatiti
Acolo lume cam multa
Ce pleaca dupa valuta
Aaaa, am uitat sa zic
Ceata mare in ibric
Lacrimile-s inghetate
Privirea tot mai departe
S-a dus, s-a dus
Inima rau mi-a strapuns
Hai acasa draga sotie
Nu mai plange, ca si mie
Parca-mi vine sa bocesc
Dar lacrimile se opresc
Acasa iar am ajuns
Casa goala, ochiul plans
Hai la somnic doamna mea
Daca vrei, dorm pe saltea
Bagi postarea, apoi stergi
Te trezesti, te reculegi
Sa vada si prietenii mei
C-am suferit langa tei
Noapte buna coane Tibi!
Ne citim in alta zi
tibi,
vrei s-o luam de la inceput?Ce-am facut la inceputul inceputului, n-am admirat bijuteria si n-am suspinat pentru destinele comune ale multora dintre noi?
ps.nu stie sa faca asa specialitate.Ea e mare maestra la prajituri si de alea dulci! 🙂
buna seara, si aici!
🙂
1. imigrant pentru un an….s-au schimbat regulile de imigrare?
in urma cu 10 ani am condus-o si eu pe sora mea pentru Canada, dar nu era conditie ca cea spusa de tine…
2. deci voi ati planuit plecarea fiului vostru?
si ati si reusit?
foarte interesant.
Si eu am incercat, recunosc, dar numai absolut tangential, nimic fortat/decis/ convingator si nu am convins pe niciunul din copiii mei.
3. ii urez tot succesul posibil, adaptare rapida in primul rind si tie ani „grei” si multi de udat florile.
🙂
4. Hannes STein – ce-o fi insemnind sau mai bine zis cum se manifesta: politica imigraţionistă europeană?!
5. de gindit nu ne-am lasat, dar cei care nu gindesc conduc aceasta tara, adica gindesc doar pentru ei!!!
Multumesc frumos Creanga !
Iar ai schitat minunat in versuri, postarea mea. 🙂
dora
Fara pic de modestie iti spun, ca aceasta postare una dintre cele mai reusite ale mele; pentru ca este integral izvorita din sufletul meu framintat intre umbrele si luminilor acestui eveniment. 🙂
Creanga,
ai ajuns sa-ti plangi de mila?
Stiu ca-ti rapeste ceva vreme
ca sa pui in stihuri teme,
ti s-a facut somnic?
fa-ti o cafa in ibric! 🙂
Iar cu ceata.. las-o moale,
Ca e trista si-i de jale! 🙂
skorpion
1. Nu stiu cum erau regulile acum 10 ani. S-or fi midificat intre timp.
2. Am planuit acest lucru in prima faza imediat ce a terminat liceul. Special l-am tinut in facultate departe de casa, pentru a se obisnui cu ideea.
Dupa absolvire, s-a inscris la un masterat de un an si jumatate, a inceput simultan sa lucreze la o multinationala in specialitatea sa, dar dezgustat ca toate posturile bune sunt in continuare acordate fie pe spaga de 10.000 de euroi, fie pe baza de fiu/fiica de potentat economic/politic, a depus actele de emigrare.
Intre timp, l-am prelucrat 🙂
3. Multumesc. La udat flori am ceva experienta. 🙂
4. Dupa ce citesc aceasta carte, voi posta despre.
5. Exact ! Din pacate. 😦
Stiu tibi,stiu!
Am incercat sa te insenizez si sa te fac sa vezi partea luminoasa a povestii tale.Sa nu crezi ca n-am tresarit citindu-ti confesiunea; pentruca e scrisa in urma unui moment crucial din viata familiei tale si pt.ca am retrait si eu momentele de neliniste si indoieli cu ceva timp in urma.
Sa vezi ce impacat vei fi sufleteste la primele sfaturi pe care ti le va cere Robi. Eu nu contenesc sa i le dau Nuriei de un deceniu. 🙂
dora
Robi ne da sfaturi de ceva vreme si noua ! 🙂
Deja stiu cum e ! 😛
skorpi,
tu esti mai optimist din fire si mai pragmatic. Nu pot fi de acord cu ideea ca in tzara mea numai imbecilii si coruptii conduc.Orice nastere e grea,dar renasterea unei tari este infinit mai anevoioasa.Tarilor dezvoltate le-au trebuit veacuri sa ajunga unde sunt acum….iar noi dupa 20 de ani vrem minuni.Stiu ca inaitam ca melcul,stiu ce piedici am avut de infruntat,stiu si cine sunt vinovatii…..dar,pt.numele lui Dumnezeu ,sa avem macar speranta indreptarii starilor de lucruri si sa ne convingem ca acesta e drumul cel bun pe care trebuie sa mergem 🙂
tibi,
vezi?Cunosti care e cheia succesului! 😆
tibi,
cand numerotezi comenturile?
dora
Ce, crezi ca nu stiu ca e vai de parintii care nu asculta de copii ? Stiu ! 😆
Pina acum nu prea am avut nici-un motiv sa numerotez comenturile 😀
Iar acum, daca va fi nevoie, tre’ musai sa aduc un priceput ca io’ nu stiu cum se face chestia asta. 🙂
Daca am inteles de la copac, nu poti sa le ai pe amindoua.
Altfel, ar facut-o viq, acolo. Cred.
Dora,
ai perfecta dreptate; trebuie sa mai asteptam vreo 200 de ani…
iar eu sint convins ca voi trai inca doar vreo 199 de ani
🙂
lasind gluma la o parte, ma apuca disperarea uneori de cit de incet am avansat nu ca nu ar fi fost posibila o avansare mai rapida, ci pentru ca
puterea a fost acaparata de toti ticalosii securisti, activisti, iliescieni, nastasieni, musetesteni, mitreni etc….
astia au pus laba pe toata tara, au jefuit-o si acum sa mai avem si sperante, nu????
skorpion
De ce crezi tu ca am intitulat postarea asta de suflet, O plecare ca atitea altele ?
@Tibi salut,
Am asteptat putin pentru a putea sa-ti scriu aceste cuvinte fara emotie, la rece, pe cat pot lucrurile fi la rece.
Toate despartirile au un rost in viata. Intotdeuna dupa o perioada de greutati vor aduce luminarea celor care au plecat si celor care au ramas.
Dragostea, cand exista ea nu cunoaste nici departari si nici granite. O sa fie bine prietene, o sa fie bine pentru ca oameni de bine vor primi prinosul bunatati lor.
Te imbratisez cu plecaciune si cu prietenie!
Servus Teofil !
Mulţumesc tare mult pentru aceste cuvinte adevărate, izvorîte din sufletul tău generos.
Rîndurile pe care le-am scris mai sus, n-ar fi fost posibile fără binevoitoarea ta încurajare.
Mulţumesc prietene, cu recunoştinţă.
theophile,
asa trebuie incurajati prietenii ,cum faci tu,cum am incercat si noi astia mai „pitici”. 🙂
skorpi,tu faci haz de necaz?Si asta e o cale de consolare .
Ma bucur ca n-ai mai vorbit de oale si ulcele…..ti-ai amanat plecarea si,mai mult ,vrei sa devii matusalemic
Asa te vreau:e loc si timp pentru speranta. 🙂
dora
Îţi răspund eu în locul lui Teofil : din cîte stiu, NIMENI nu este în ochii săi pitic.
Nimeni în afară de cei care dovedesc in comportament, nesimţire.
@dora, numai Dumnezeu este gigant, noi ceilalti suntem la fel. Toti suntem invatecei ai soartei noastre o parte mai sarguinciosi alti mai putin. 🙂
ALL
Toţi cei care mi-au lăsat la această postare un mesaj, au intrat în inima mea, definitiv. Necondiţionat.
Le mulţumesc şi tuturor celor care au citit, dar nu au lasat o vorbă scrisă. Îi înţeleg. Şi eu vizitez bloage pe care nu las comenturi; mai ales din sfială, nu din alte motive.
Totuşi. Noaptea de ieri şi ziua de azi, m-au cam lăsat fără energie.
Promit să revin mîine, cu ceva cît de cît interesant ! Sper să reuşesc.
Vă mulţumesc din suflet, prieteni dragi. Noapte bună ! 🙂
TH,
cred ca am facut-o de oaie.N-am vrut sa va sensibilizez nici pe tine,nici pe tibi,cand toata ziua am incercat sa-l incurajez pe prietenul nostru.
Nu te supara!.Imi cunosc si eu valoarea si locul in asta lume.Vrem,nu vrem trebuie sa respectam o anumita scara a valorilor.Cam asta era sensul piticului. 🙂
Gute Nacht,tibi,all 🙂
somn ushor!
🙂
Buna dimineata!
Plecarea a fost pregatita
Acum pare reusita
Canada are multe vize
CSQ, apoi vocalize
La interviu frantuzesti
Daca stii, viza primesti
Permanent sau la studiat
Cum Robi o fi plecat
Doamna Dora, eu am spor
Si rimez foarte usor
Nu pierd timp, e doar placere
Cafea nu servesc, nici bere
Uneori rima-i inceata
Inspiratia mi-i inecata
Nu ma opresc, perseverez
Tai cu flexul, mai sudez
Daca din ea ati gustat
Si din nas nu ati strambat
Dulce sper sa fi fost
Chiar de nu este de post
Ma simt doar incurajat
Si nu m-opresc din rimat
@tibi
Fara energie ramas
Tibi a ramas fara glas
Nu de la flacara se trage
Portocaliul violet n-atrage
Doar durerea sufleteasca
Incearca sa mi-l goleasca
Dar aici, cu mic cu mare
Il repunem pe picioare
Te asteptam cand te trezesti
Cu noi sa mai bloguiesti
Buna dimineata si buna sa va fie inima!
😆
tibi
🙂
De cind ne nastem pe acest pamint pina trecem in alte dimensiuni incercam sa invatam, fiecare, taina existentei noastre.
De unde vin, de ce, ce fac „aici”, unde ma voi duce?
Poate ca marea taina nu consta in a trai, ci in aceea in
a sti pentru ce traiesti!
Am amintit de atitea ori ca nimic nu este intimplator si ca fiecare intimplare/coincidenta din viata noastra are un rost al sau pe care poate ca pe moment nu-l percepem.
Ce am „invatat” insa pe propria piele? Faptul ca intimplarea, coincidenta sint un semn ca Doamne,Doamne vrea sa ramina anonim!
Sint alaturi de voi cu speranta ca toate gindurile mele de bine va vor ajuta sa treceti mai usor peste aceasta plecare,care, pina la urma, sigur nu este ca atitea altele
In urma cu ceva ani,o doamna imi spunea faptul ca copiii nu sint de fapt ai nostri;sint ai societatii,sint ai Domnului!
Greu mi-a fost atunci sa inteleg acele vorbe,cum greu imi gasesc acum cuvintele!
Lui Robi si voua,tot BINELE din lume! 🙂
Ingerasii sa va aiba in paza! 🙂 🙂
Bună dimineaţa ! ALL 🙂
@ Creanga
Am toate motivele să cred că totul este OK !
@maya
Mulţumesc pentru urări şi pentru cadouri ! 🙂
Avem păreri similare. Nici noi (eu şi tiberiuşa )
nu credem în
întîmlare. Ştim ca totul are un rost pe lumea asta orînduită de bunul Dumnezeu.
@all
vb. mai tîrziu.Plec la pieţuit 🙂
AM PRIMIT UN MAIL SCURT
***
Buna dimineata,
Sunt bine; am ajuns la 22.33 ora Canadei ; vorbim cand imi va merge telefonul.
Robert
***
🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
13 zambilici ! Sa fie cu noroc !
tibi si tiberiusha
🙂 🙂 🙂
neata,
inca o data felicitari fiului tau care la 25 de ani a avut curajul sa ia lumea MARE in piept, departe de casa, de parinti, la mii de km distanta cu un ocean imens intre el si voi….
Ma bucur ca Robert a ajuns cu bine;multa multa sanatate si mult,mult NOROC!
🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
skorpion
😆
Servus!
ego servus sum, Maya,
🙂
skorpion
Viata este un lung sir de optiuni personale sau cum ar spune unii, liberul arbitru este „privat, particular”!
Curajul sta in decizie si in asumarea consecintelor ulterioare, indiferent de cum vor fii ele!
Pina la urma este mai greu sa ne asumam responsabilitatea decit vina.
skorpion
😆 😆 😆
skorpion
Orice decizie prezuma din start un oarecare grad de risc!
Dar odata decizia luata, mergi innainte………. 🙂 🙂 🙂
cu pieptul scos,capul si privirea sus,cu zimbetul pe buze !
😆
maya,
corect!
dar daca decizia ta prevede riscul de …..a vedea in fata o prapastie si a cadea in ea……….atunci nu mai mergi nici inainte, nici cu pieptul scos…..
faci viraj inapoi!
🙂
p.s. nu este vorba de Robi, of course!!!
Multumesc skorpion !
Inca nu a implinit 25 ! 🙂
Exact asta a spus si el : Europa este prea aproape !
Multumesc maya !
Sa deie domnul ! 🙂
Toate cele bune si tie si fetitei tale !
maya, skorpion, tibi, creangam theophyle, prieteni, salut! 🙂
tibi, ma bucur pentru baiatul tau si pentru voi! Felicitari pentru curaj si hotarare! Dragostea invinge orice distanta!
Numai bine sa-i dea Domnul si lui si voua 🙂 🙂 🙂
tibi
🙂 🙂 🙂
Pina la urma in ziua de azi lumea este un sat mai mare,iar
mijloacele moderne de comunicatie ne stau la indemina!
Sanatate sa fie, apoi vedem ce facem cu restul!!!
Nu conteaza distanta „fizica” dintre oameni atita timp
cit NU exista distanta intre inimi.
maya,
ai venit exact la timp cu acest cuplu de aur: Edwin Morton si Evgheny Plu chenko.Am urmarit mai multe spectacole cu ei si de fiecare data m-am reincarcat cu energie pozitiva.(nu stiu coloristic de ce fel! )
Picioare de gazela si un Stradivarius ce rade si plange „omenesc 😆
skorpion
🙂
viraj innapoi
Absolut de acord!
CDP
😆
Servus!
CDP
🙂
Picioare de gazela si un Stradivarius ce rade si plange “omenesc 🙂
Frumos spus!
Imi plac tare,tare mult si ii apreciez enorm pe amindoi!
Energia pozitiva – musai trebuie sa fi fost violeta
si nu o spun absolut deloc cu ironie!
nora
😆
Servus!
Ma bucur sa „te vad”!
tibi,
ma bucur si eu pentru bucuria ta.
Ai spus un lucru intelept:”Ştim ca totul are un rost pe lumea asta orînduită de bunul Dumnezeu.”
Asta e si credinta mea.Intamplarea este aparenta,in spatele ei se gaseste forta determinanta a tuturor actiunilor noastre.Intamplarile se numesc asa pt. a explica aparitia lor neasteptata si adesea inexplicabila. 🙂
Ce inseamna CDP? Nu radeti! 🙂
maya,
de aceea imi place decand ma stiu violetul?In vesimentatia mea era mereu o pata cat de mica de mov.Elevii mei o singura data n-au vazut-o si m-au intrebat:”da’un pic de mov de ce nu aveti?” 🙂
CDP
😆
Nu 😆 pentru ca mi-am dat seama ca inseamna „Copacul din padure”!
M-ai am indoieli (unele) asupra ramurii! 😆
In ceea ce priveste „movul – violetul – siklamul- lila” innainte de a „intelege”, pentru mine, situatiile pozitive, pline de bucurie si fericire intrau sub titulatura de putzin mov!!!
Deci, gind la gind cu bucurie!!!! 🙂 🙂 🙂
Uite, acum mi-am făcut ceva timp să mai trag cu ochiul prin bîrloaga mea !Am făut pieţuiala, am ajutat la bucătărie, am păpat, acum aştept ora şase ca să pilesc o bere. 🙂
Ştiţi cum se consolează beţivii care nu aşteaptă această oră ? „Trebuie să fie ora şase pe undeva în lumea asta !!! 😛
Iar vă mulţumesc pentru minunatele voastre vorbe, dar vă reamintesc faptul că nu sîntem la prima experienţă de trai la distanţă. Suntem deja rodaţi ! 😀
dora
Tu eşti copacul din pădure ?
Lucrul acela înţelept l-a spus tiberiusa. Eu o citez.
nora
În familia noastră mai sunt şi chestii pe care nu le avem, dar de dragoste nu ducem lipsă, slavă Domnului.
maya
Ce distanţă să mai însemne acum ceva ? Nu discută zilnic pe bloage, oameni care nu s-au văzut niciodată, aflaţi la capetele opuse ale lumii ?
ALL!
Acum, dacă mi-a plecat feciorul, am intrat şi eu în rîndul majorităţii celor care discută pe unele bloage. 🙂
pot sa ma bag si eu in vorba cu 13 al meu?
ma bucur enorm ca a ajuns cu bine si ii urez acomodare usoara la noul fus orar. eu si acum dupa 2 ani ma scol cu noaptea-n cap, insa cred ca e de bun augur fiindca pe modelul „cine se scoala de dimineata…” e ma scol si citesc bloguri 😀
prin urmare 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
Ba bine că nu ! Bineînţeles că eşti binevenită !
Mulţumesc dar eu deja nu prea îi mai duc grija. Dacă a ajuns cu bine, acum depinde de el. meserie bună are, stie trei limbi străine, le are cu calculatorul binişor, e treaba lui de acum încolo.
Multumesc pentru cele 13 🙂
Eh.,era sa uit !
http://amanda13sworld.wordpress.com/
🙂
hehe, cu placere, si iata ca m-am delogat ca sa nu mai fi nevoit sa-mi postezi link-ul 🙂
Ziua buna!
Ora cinci a venit
Berea neagra n-a sosit
Ora sase pe racoare
Berea blonda apare
Mai, mai, mai cu cin’ sa beu
C-a plecat si fiul meu
Pe blog toti sunt pocaiti
Nu alcool si nu-s fumati
Hac, hac, hac, sa ud o floare
Suparea doar trecatoare
Ai grija pe unde te deşarţi
Dupa ce sticlele gaţi
Nu fie cu banat
C-am rimat cu pacat
IoI creanguta draga !
Faine versuri multam fain ! 🙂
Baia era mai in spate
Dar, florile au fost udate
Nu e bai, e ingrasamant
Pentru rodnicul pamant
Acus, acus, esti sutar
Blog asortat cu marar
Asta ai luat de la piata
Cartofi, bere si verdeata
Al tau sa fie Creanga sutarul ! 🙂
Acum e 99 si urmeaza :
Pragul a fost depasit
Blogul este insutit
Postari multe si frumoase
Unele cam bascalioase
Asta- s eu, nu am ce face
Gura nu prea imi tace
Multe postari sa mai ai
Mie, o punga cu malai
De aia de la Titan
C-are gustul mai fain
La anul si la mai mare
Blogul e plin de culoare
Sa traim pe langa el
C-ai talent frumusel
Bravooo ! 🙂
Ei , atunci, Creanga, sa-ti spun un mic secret : mie imi place numarul 101. 🙂
postare noua
@amanda13 🙂
tibi, te descopar cum scrii cu o imensa placere, cu emotie. tare ma emotionezi, ceea ce inseamna ca nu sunt vreo inteleapta. 🙂 cele mai bune urari de succes fiului vostru, iar voua, parintilor lui, sufletul sus, ca are nevoie de balsamul vostru sufletesc.
Multumesc tare mult nicole.
Vorbele tale chiar mi-au mers la suflet. 🙂
Deocamdata stim ca a ajuns cu bine si se descurca !
Noi, suntem siguri ca a ales varianta corecta !
Seara buna !
🙂 va fi bine, cu siguranta va fi bine. ai motive mari de mandrie, crede-ma!
noapte buna, suflete!
multumesc nicole !
Sigur ca te cred.
Noapte buna, prietena buna ! 🙂
[…] 2008. A primit viza la finele anului 2009. A plecat către Canada pe 22 ianuarie 2010. Am scris atunci ce-am […]