Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 23 ianuarie 2010

23 ianuarie

Am primit un mail scurtisim

Bună dimineaţa. Sunt bine; am ajuns; vorbim cînd îmi va merge telefonul.Robi .

He, he, heeee, aşa mai merge ! Îi spun Silviei vestea, înşfăcăm sacoşa de piaţă, aia care merge pe două roţi şi cară singură, tu neavînd altă treabă decît să-i arăţi drumul, şi la Billa cu noi. Gata cu boieria ! Pînă acum ne scutea dragul de Robert de multe din aceste corvezi. Dar gata şi cu bîrfele pe blog, despre dumnealui. Aşa că …  înapoi la cărţi.

Afară este ger, un ger plăcut  lipsit de vînt şi fulguie alene. Îmi aduc aminte că la postarea despre Sf. Francisc, nora a adus vorba despre faptul că acesta, îmblînzise lupi. Eu îmi aduc aminte că legenda spune că Sfîntul Francisc vorbea limba tuturor vieţuitoarelor, limba adamică a proto-părinţilor înainte de a fi alungaţi din rai. Aşa o fi ? O să caut cartea lui Umberto Eco, În Căutarea limbii perfecte apărută la Polirom în colecţia „Construcţia Europei”, de care vorbisem cu amanda13, colecţie coordonată de Jacques le Goff, autorul cărţii de spre Sf. Francisc. Pe plan politic, în PSD lupta pentru putere s-a ascuţit mai dihai decît un bisturiu pentru chirurgie fină, toată lumea ameninţă pe toată lumea, este o vînzoleală perfectă. Geaba se agită domnii aceştia de tip ultratovarăş : în partidul acesta nu se va clinti nimic, nimic, nimic. Nimeni nu doreşte modernizarea sau reforma în partid, toată lumea se luptă pentru putere. Vor găsi un limbaj comun ? Nici pomeneală. Iliescu face şi desface tot. Adică tot ce complotează ceilalţi care se cred lideri ai partidului. Sau baronii locali. Iar pentru că preşedinta partidului felixcian demisionează din parlament, iar o să avem alegeri parţiale. Iar o să facă politrucii blat ? Iar.

Este ultra răspîndit mitul din facerea 11/1 potrivit căruia, „tot pamîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Cum să explici atunci, se întreabă Eco, ce scrie puţin mai înainte, la Facerea 10/5 ? „ de la ei se trag popoarele din ţările de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, dupa seminţiile lor”. Problema aceasta fie a fost trecută cu vederea, fie a fost minimalizată, explicată prin existenţa unor dialecte locale. Mitul babelic este prea adînc înrădăcinat în minţile noastre, ca să poată fi zduncinat cu uşurinţă. În cartea aceasta – imposibil de recenzat – Eco abordează o paletă vastă de probleme, de la limba adamică la traduceri. De la limbajul nonverbal la limbajele calculatoarelor moderne. De la desele încercări de a construi un limbaj universal – gen esperanto – la pledoaria de a conserva actualele peste 4000 de limbi şi dialecte. Sau. Dacă „de la Origen la Augustin, Părinţii Bisericii conveniseră că, în mod irefutabil, ebraica fusese … limba primordială a omenirii” în Renaştere se pune acut problema reconsiderării acestui punct de vedere. O serie de gînditori printre care şi Leibniz „afirmă că limba lui Adam este absolut irecuperabilă pe plan istoric”. Eco examinează şi alte modalităţi de comunicare cum ar fi cifrurile, încearcă o scurtă explicaţie a ce este şi ce spune Kabbala. Aminteşte de titanicele eforturi depuse pentru a descifra hieroglifele. Examinează inclusiv modalitatea în care ar fi posibil dialogul între civilizaţii aparţinînd unor galaxii diferite. Nu uită să ne atragă atenţia că în interiorul aceleiaşi limbi, locuiesc mai multe limbaje : limbajul poetic, filosofic, matematic, literar, argourile, chiar şi confuziile de termeni care produc noi sensuri ale unor cuvinte. De  ex. cum este în limba română cuvîntul locaţie, care a fost echivalat drep loc de desfăşurare a unui eveniment, pe cînd definiţia din DEX este cu totul alta. Insistă să ne spună că aşa după cum momentan, limba engleză pare a fi de folos oriunde în lume, fiecare epoca şi-a avut limba sa de circulaţie universală. O carte foarte utilă care demontează cîteva mituri, deschide nişte orizonturi şi care îndeamnă la reflexie. Păcat că tocmai acum, în epoca aşa-zis a comunicării, omul a învăţat la perfectie să-şi ascundă gîndurile vorbind, în loc să comunice limpede cu semenii săi. Ştiam mai de mult că un popor se srijină pe trei piloni. Unul este limba maternă, altul este constituit de tradiţii. Mă ajută cineva, să-mi amintesc care este al treilea ?

Read Full Post »