23 ianuarie
Am primit un mail scurtisim
Bună dimineaţa. Sunt bine; am ajuns; vorbim cînd îmi va merge telefonul.Robi .
He, he, heeee, aşa mai merge ! Îi spun Silviei vestea, înşfăcăm sacoşa de piaţă, aia care merge pe două roţi şi cară singură, tu neavînd altă treabă decît să-i arăţi drumul, şi la Billa cu noi. Gata cu boieria ! Pînă acum ne scutea dragul de Robert de multe din aceste corvezi. Dar gata şi cu bîrfele pe blog, despre dumnealui. Aşa că … înapoi la cărţi.
Afară este ger, un ger plăcut lipsit de vînt şi fulguie alene. Îmi aduc aminte că la postarea despre Sf. Francisc, nora a adus vorba despre faptul că acesta, îmblînzise lupi. Eu îmi aduc aminte că legenda spune că Sfîntul Francisc vorbea limba tuturor vieţuitoarelor, limba adamică a proto-părinţilor înainte de a fi alungaţi din rai. Aşa o fi ? O să caut cartea lui Umberto Eco, În Căutarea limbii perfecte apărută la Polirom în colecţia „Construcţia Europei”, de care vorbisem cu amanda13, colecţie coordonată de Jacques le Goff, autorul cărţii de spre Sf. Francisc. Pe plan politic, în PSD lupta pentru putere s-a ascuţit mai dihai decît un bisturiu pentru chirurgie fină, toată lumea ameninţă pe toată lumea, este o vînzoleală perfectă. Geaba se agită domnii aceştia de tip ultratovarăş : în partidul acesta nu se va clinti nimic, nimic, nimic. Nimeni nu doreşte modernizarea sau reforma în partid, toată lumea se luptă pentru putere. Vor găsi un limbaj comun ? Nici pomeneală. Iliescu face şi desface tot. Adică tot ce complotează ceilalţi care se cred lideri ai partidului. Sau baronii locali. Iar pentru că preşedinta partidului felixcian demisionează din parlament, iar o să avem alegeri parţiale. Iar o să facă politrucii blat ? Iar.
Este ultra răspîndit mitul din facerea 11/1 potrivit căruia, „tot pamîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Cum să explici atunci, se întreabă Eco, ce scrie puţin mai înainte, la Facerea 10/5 ? „ de la ei se trag popoarele din ţările de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, dupa seminţiile lor”. Problema aceasta fie a fost trecută cu vederea, fie a fost minimalizată, explicată prin existenţa unor dialecte locale. Mitul babelic este prea adînc înrădăcinat în minţile noastre, ca să poată fi zduncinat cu uşurinţă. În cartea aceasta – imposibil de recenzat – Eco abordează o paletă vastă de probleme, de la limba adamică la traduceri. De la limbajul nonverbal la limbajele calculatoarelor moderne. De la desele încercări de a construi un limbaj universal – gen esperanto – la pledoaria de a conserva actualele peste 4000 de limbi şi dialecte. Sau. Dacă „de la Origen la Augustin, Părinţii Bisericii conveniseră că, în mod irefutabil, ebraica fusese … limba primordială a omenirii” în Renaştere se pune acut problema reconsiderării acestui punct de vedere. O serie de gînditori printre care şi Leibniz „afirmă că limba lui Adam este absolut irecuperabilă pe plan istoric”. Eco examinează şi alte modalităţi de comunicare cum ar fi cifrurile, încearcă o scurtă explicaţie a ce este şi ce spune Kabbala. Aminteşte de titanicele eforturi depuse pentru a descifra hieroglifele. Examinează inclusiv modalitatea în care ar fi posibil dialogul între civilizaţii aparţinînd unor galaxii diferite. Nu uită să ne atragă atenţia că în interiorul aceleiaşi limbi, locuiesc mai multe limbaje : limbajul poetic, filosofic, matematic, literar, argourile, chiar şi confuziile de termeni care produc noi sensuri ale unor cuvinte. De ex. cum este în limba română cuvîntul locaţie, care a fost echivalat drep loc de desfăşurare a unui eveniment, pe cînd definiţia din DEX este cu totul alta. Insistă să ne spună că aşa după cum momentan, limba engleză pare a fi de folos oriunde în lume, fiecare epoca şi-a avut limba sa de circulaţie universală. O carte foarte utilă care demontează cîteva mituri, deschide nişte orizonturi şi care îndeamnă la reflexie. Păcat că tocmai acum, în epoca aşa-zis a comunicării, omul a învăţat la perfectie să-şi ascundă gîndurile vorbind, în loc să comunice limpede cu semenii săi. Ştiam mai de mult că un popor se srijină pe trei piloni. Unul este limba maternă, altul este constituit de tradiţii. Mă ajută cineva, să-mi amintesc care este al treilea ?
Tiberiuorasanu's Blog 
Seara buna si aici!
Respectul pentru stramosi ar fi
Dar, asta ar intra la traditii
Sap, sap, socotesc si ma gandesc
Raspunsul incerc sa gasesc
Cred ca 3 ar fi pamantul
Pe care punem asternutul
Din tara daca ai plecat
Peste-un veac esti americanizat
Limba poate or mai sti nitel
Traditii tot asa, mititel
Dar pamantul tot departe
Poporul ramane-n spate
seara buna Creanga !
Este o varianta de luat in seama !
Sa vedem daca vor fi si alte pareri.
Da, evreii nu mai au pamant
Imprastiati peste tot sunt
Limba, traditii pastreaza
Cabalisti Tora studiaza
Gata, cromozomul tre’ sa fie
Asta-i calcaiul lui Ahile
Ca nu vezi un roman
Bronzat ca un ceaun
Asteptam si alte pareri
Dupa inca doua beri
Tibi,
istoria, care se repeta…
limba ai zis-o, pamantul=traditiile, ai zis-o, deci,
istoria aramas.
Au ba?
Buna seara, tuturor!
ah, Eco! Tocmai citesc Turning Back the Clock. Hot Wars and Media Populism, o colectie de eseuri despre de toate de la terorism la Bush si apoi la telefoane mobile si sunt coplesita de referinte… ca de obicei cand vine vorba de el 😀
Ca sa-ti dau un citat din eseul The Loss of Privacy (la obiect un pic cu prima parte a postarii tale):
„The first thing that the globalization of communication through the internet threatened was the notion of boundaries – a notion as old as human race, in fact as old as the animal kingdom. (…)
This collapse of boudaries has caused two opposite phenomena. On the one hand, there is no longer any nation that can prevent its citizens from knowing what is happening in other countries, and soon it will be impossible to prevent the subject of any dictatorship to know in real time what’s going on elsewhere. On the other hand, the strict surveillance that states once maintained over the activities of the citizenry has been shifted to other centers of power technically able to find out to whom we have written, what we have bought, what trips we have taken, what our encyclopedic curiosities are and even our sexual preferences. (…)
The assault on privacy accustoms everyone to the disappearance of privacy. Already many of us have decided that the best way to keep a secret is to make it public, so people write e-mails or make phone calls in which they say everything openly, certain that no one listening in will find interesting any statement made with no attempt of concealment. Little by little we become exhibitionists, having learned that nothing can be kept confidential anymore and that no behavior is considered scandalous”.
Eu zic ca are dreptate si de data asta.
Am citit superba carte pe care o propui azi si iti recomand si Limitele interpretarii care de asemenea atinge subiectul modului in care se modifica sensul unui text in momentul in care acesta trece dintr-o limba in alta.
Alte carti interesante din aceasta perspectiva sunt Babel sau desavarsirea a lui Paul Zumthor, aparuta tot pe la Polirom si una mai vechiuta, a lui George Steiner, intitutalat Dupa Babel si aparuta in colectia veche (daca nu ma insel) de studii a editurii Univers.
Si mi-am adus aminte ca iti plac temele medievale si ca discutam o anumita colectie a editurii Meridiane… asa ca incearca sa gasesti tot Umberto Eco, Arta si frumosul in estetica medievala.
Singura carte a lui Eco pe care nu am putut cu niciun chip sa o diger este Insula din ziua de ieri… sorry.
Nu stiu angel, nu stiu !
Postarea asta va sta aici pina miine d.a.
Aflam noi pina la urma. NU ?
seara buna angel !
@Tibi
Ora sase a venit
Dopul la bere a sarit
Historia nu intra la traditii
Dacii n-au avut carti, sa stii
Genomul e mai important
Dar eu, doar diletant
O seara buna iti doresc
Maine iar te ragasesc
@ amanda13
An zece carti scrise de Eco, dintre care am citit opt printre care si „limitele interpretarii” si „istoria insulei de ieri”. Despre ultima am si o postare; o gasesti ceva mai rapid daca mergi la blogroll si accesezi opisul postarilor mele.
Despre citatul acela, hai sa-ti spun un banc
– vorbesti engleza ?
– eu o vorbesc, da’ nu pricepe nimenea ce spun ! 🙂
Stiu engleza cit sa nu mor de foame in excursiile pe care le fac ! De baut cer in franceza! O fi mai bine invers ? 🙂
hahahaha, scuze atunci pentru ditamai comentariul 🙂
si am citit postarea ta despre Insula din ziua de ieri, mea culpa pentru scapare, insa tot nu m-ai convertit. exista foarte putine carti (probabil bune) pe care creierul meu refuza sa le pretuiasca… am anumite obsesii si probleme legate de ele. Asa e si Alice in Tara Minunilor, dar si Insula din ziua de ieri. Mai aveam o fobie si pentru Ulise de Joyce, insa mi-a disparut imediat ce am citit-o in engleza (se pare ca traducerea in romana era tare proasta).
Oh multumesc Creanga!
Era cit pe ce sa uit 🙂
Seara bun a si multumesc de vizita @
@ amanda13
No problem ! Eco e foarte dificil.
Tooot incerc sa citesc Baudolino, m-am prins despre ce este vorba, dar prea multele personaje istorice la care face referire ma fac sa stau inca in expectativa.
Misterioasa flacara a reginei Luana, am citit-o de doua ori pina sa o pricep ca lumea.
Am disecat-o apoi cu cruzime in opt postari. 😀
Am si eu autori cu care nu ma acomodez.
De obicei ma prind la „frunzareala”, cind le „pipai” cartile prin librarii.
nici eu nu am citit Baudolino, insa nici Misterioasa flacara a reginei Luana… am vazut-o prin librarii dar pentru moment am zis pas.
acum trebuie sa ies la cumparaturi, ne mai vedem virtual daca nu azi sau maine, macar de luni incolo. sunt un pic prinsa in treburi si vizite de familie zilele astea 😦
o seara placuta!
OK! O zi placuta !
salut tibi, nu stiu care e al treilea pilon dar mi se pare demna de rumegat urmatoarea propozitie, care iti apartine:
„în epoca aşa-zis a comunicării, omul a învăţat la perfectie să-şi ascundă gîndurile vorbind, în loc să comunice limpede cu semenii săi” 🙂
servus nora, într-adevăr este de rumegat la „comunicarea” dintre oameni.
Despre al treilea pilon, o să mai spun cîte ceva, mîine. 🙂
tibi, Ii prezent se spune ca numarul limbajelor scade asemenea speciilor. Pe de alta parte, cultivarea limbajelor literare, imbogatirea cu termeni si expresii produc o diversificare calitativa in interiorul unei limbi. Atara de asta exista si tendinta spre simplificare si limpezime, una din limbile preferate pentru comunicare fiind de aceea, engleza. In privinta „ascunderii gandurilor” sunt mai multe acceptiuni: poate fi vorba de limbajul literar-poetic, nu totdeauna unul foarte comunicativ in sensul prozaic al termenului.Tot mai intens insa,limbajul manipulativ isi face loc in comunicarea de orice fel precum si vorbaria stufoasa, chiar sterila, in care e greu sa descoperi valoarea cuvintelor, fiindca ea nu exista.
Aşa este nora.
Au dispărut civilizaţii întregi, au rămas numai vestigiile de multe ori incomplete, ai dispărut şi vor mai dispărea limbaje.
Orice limbă este un organism viu, creşte, lasă în uitare termeni, inventează alţii, etc. Este un proces firesc.
Şi bingo ! Exact la limbajul manipulativ mă refeream.
La relativizarea absurdă a celor mai elementare truisme.
si eu care credeam ca e ..biserica…
@ angel
Biserica este deja inclusa la traditii !
@tibi raspunsul legat de al treile pilon ar fi mit fondator (etnogeneza) si istorie comuna.
Mulţumesc Teofil !
Deci : limba maternă, tradiţia şi în mod firesc, la bază, mitul fondator.
Aceste trei lucruri fundamentale, diferenţiază un popor de o populaţie.
Eh, am cîte ceva de recuperat ca somn după noaptea trecută.
Vă spun cuviincios, noapte bună, tuturor.
postare noua
Neatza!
Cei trei piloni ai unui popor
Limba, traditii si mit fondator
Sa stiti ca n-am tras cu ochiul
Si mi-am incercat norocul
Dar, tot mai am o intrebare
Ati vazut suedez negru tare?
Poate s-o gasi, dar emigrant
Nicidecum un blond berbant
Atunci cromozomul unde este?
In pilonii de poveste?
Neatza !
@ Creanga
La Întrebarea asta, nu ştiu să răspund. Cred că nici oamenii de ştiinţă nu au un punct de vedere comun.
Ce este cît se poate de limpede, este faptul că nu există etnie sută la sută integral reprodusă numai între hotarele unuia şi aceluiaşi trib primordial.
Iar ideea asta extrem de periculoasă, de puritate etnic-tribală, a născut prea multe rele începînd de la rasism pînă la naţionalism şi mai nou, drepturi colectiv-minoritare pe criterii etnice.
Evreii, înţelepţi cum sunt, dau drept sigur şi identificabil, cromozomul matern.
Mai, cum sa fii tu evreu
Nu te uiti la tenul tau?
Esti tare inchis la culoare
Iar mama ta alba tare
Asa ca, taie perciunii
Ca se manaie strabunii
Tora poti sa studiezi
Dar ovreu sa nu te crezi
Sunt un om simplu, totuși, legat de mitul fondator al unei nații am oarece divergențe. E vorba despre diferența dintre un mit de iure sau unul de facto. Doar comportamentul unui popor sau nații poate decide asta.
Am ascultat conferința lui Dan Puric despre aceeași temă: popor sau populație. Concluzia mea ține mai mult de gândirea unui om simplu, mai mult autoeducat decât purtat prin școli. Tradițiile țin mai mult de corpul fizic, de respectul față de tine, de ceilalți și de locul de unde ai plecat. Limba maternă e o particică din inimă iar pentru minte… învățătura. E un schimb de informații pe care natura îl face din când în când pentru echilibrare.
Foarte puţini oameni sunt mari specialişti în ceva anume deveniţi ca atare în urma absolvirii unor şcoli. Cei mai mulţi se autoeducă – dacă vor – continuu, chiar şi cei mai mari academicieni.
Despre Dan Puric nu mă pronunţ pentru că nu-l creditez cu nimic altceva, decît că este un exaltat care vorbeşte prea mult avînd un auditoriu. I-am citit cele două cărţi şi m-am lămurit ce hram poartă.
Despre naţie fiecare poate să aibă ce părere vrea, dar cei trei piloni stabiliţi împreună cu prietenul Teofil sunt la bază, oricum ai privi problema.
Am ascultat doar conferința, atrasă de temă. Tot așa, am ascultat multe discursuri de la diferiți lideri, începând cu Ceaușescu, Stalin, dr. King, etc. Ei au un singur lucru în comun cu auditoriul: credința, cred în ceva.
Da, ai dreptate despre pilonii de bază. Singura diferență dintre nații e tocmai acest mit fondator.
Da monicas,
unii cred în ceva dar, sunt şi foarte mulţi dintre aceia care numai se prefac a crede şi rostesc un discurs captivant dar, nociv.
Aceştia ştiu prea bine că sunt destui naivi care sunt gata să creadă aproape orice chestie falsă dacă este bine ambalată într-o coajă care mimează adevărul, indiferent despre ce soi de adevăr ar fi vorba.