KIRAN DESAI
„Cînd am început să scriu povestea lui Sampath, nu aveam nici cea mai vagă idee cum urma să se dezvolte; intriga a prins formă pe măsură ce lucram. Pentru că acesta era primul meu roman, nu ştiam foarte multe lucruri despre meşteşugul scrisului : am învăţat toate acestea pur şi simplu, scriind. Poate că nu a fost modul cel mai potrivit de a o face, dar m-am distrat de minune”- mărturiseşte autoarea acestei cărţi, Kiran Desai, fiica celebrei scriitoare indiene Anita Desai. Cartea aceasta, publicată în 1998, a fost extrem de favorabil primită de critica literară internaţională. Al doilea său roman, Moştenitoarea tărîmului pierdut, apărut în 2006, a fost distins cu prestigiosul Man Booker Prize, autoarea devenind astfel la numai 35 de ani, cea mai tînără cîştigătoare a acestui premiu. Născută în India în 1971, s-a mutat împreună cu familia în Statele Unite, unde a absolvit Colegiul Bennington şi Universitatea Columbia. De mare folos îi vor fi după cum s-a văzut, cursurile de creative writing de la U. Columbia. Ca o curiozitate, mama sa a fost nominalizată la premiul obţinut de fiica sa de trei ori, fără să-l cîştige vreodată. Subiectul cărţii este foarte simplu şi hazliu totodată : Sampath Chawla, strică petrecerea de nuntă a fiicei şefului său printr-un dans obscen şi fuge de frică în pădure, unde îşi face sălaş într-un arbore de guave. Gestul său îi aduce bineînţeles adepţi, care vin să-i asculte predicile. Numai că vecinele lui Sampath, maimuţele, dau de gustul băuturii, şi bete fiind, terorizează oraşul. Pădurea în care Sampath se refugiase pentru a-şi găsi liniştea, se transformă într-un infern plin de hărmălaie. Venirea pe lume a lui Sampath este precedată de o secetă cumplită pe care toată lumea se străduia să o alunge folosind cele mai trăznite dispozitive : elice din palmier, muzicieni vrăjiţi care să aduca ploaia cîntînd din flaut, dispozitive de captare a presiunii atmosferice, etcetera. Foametea pîndea sinistră. Nimeni nu mai avea bani, iar un măcelar fusese nevoit să–şi mănînce toţi puii de găină, devenind apoi vegetarian. Viitoarea mamă a lui Sampath, deocamdată însărcinată, devenise enormă. Vînduse aproape tot din casă pentru a-şi procura hrana, iar cînd pereţii rămăseră singura mobilă din casă, începuse să deseneze tot felul de festinuri culinare pe ei. În burta sa, copilul creştea şi tot creştea. Începuse să loveasca burta mamii, tot mai nerăbdător să vină pe lume. Primele semne de ploaie încep să se arate, iar odată cu naşterea copilului, peste localitate se revarsă rafale de ploaie şi pachete cu alimente aruncate din avioanele Crucii Rosii, – În sfîrşit musonul ! Strigă lumea entuziasmată ! Copilul va fi botezat de mulţime, Sampath, însemnînd noroc. Nu adusese el atît musonul, cît şi ploaia de mîncare, mana căzută din cer ? Primii 20 de ani se scurg pe nesimţite, părinţii săi îi făcuseră cadou o soră mai mică, iar el era slujbaş la poşta. Acolo, îşi construia o solidă cultură generală, citind toate scrisorile şi punîndu-se la curent cu poveşti de dragoste, cu poveşti despre dezastre, cu obiceiuri din alte ţări şi aşa mai departe, după care începea sa mediteze. În paralel, se pregătea cu febrilitate, nunta domnişoarei Jyotsna cu domnul Gupta. Distractia poate deci, să înceapăăă …
