Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 11 februarie 2010

Orice incompetent de pe lumea asta, îşi găseşte ceva de făcut. Politicienii noştri ştiu foarte bine de ce. Numai că indienii nu sunt la fel de tembeli, iar Sampath primeşte onoarea de a spăla pahare şi a le umple cu şerbet. Ca orice visător, Sampath se plictiseşte, începe să cutreiere camerele, să scotocească printre sertarele cu hainele femeilor şi începe săşi legene şoldurile a dans. Iese afară, intră printre invitaţi şi ca într-o transă, intră într-o fîntînă decorativă stropind doamnele. Ce soi de amoc îl apucase ? Uluiţi, oaspeţii îl văd despuindu-se pînă la piele şi arătîndu-le fundul său cel maroniu. Sigur că domnul Gupta îl concediază pe loc şi îl avertizează : – O să fii în concediu, pînă la adînci batrîneţi. Familia sa este supărată. Îl sfătuieşte să încerce să caute alt post. Dar el nu mai voia aşa ceva. Acum, voia spaţii deschise, voia timp pentru meditaţii aprofundate, voia să nu mai fie la oficiul poştal. Mama sa, miloasă, îi oferă o guavă. Care începe să crească, căpătînd proporţii fantastice pînă cînd explodează împroşcînd cu seminţe în toate direcţiile. Asta era ! Liniştea şi-o poate căpăta în livada cu guave. Sampath fuge de acasă şi se instalează într-un copac primitor. Ce fericire să stai printre frunze admirînd papagali si visînd că nici regii n-au o viaţă mai bună. Neliniştită, familia sa încearcă să-l facă să coboare din copac. Fără succes. Vecinii aleargă să vadă ce făcea nebunul acela în copac. Ca să-i gonească, Sampath începe să le arunce în faţă secretele pe care le ştia din scrisori. Uluită, mulţimea începe să creadă că Sampath citeşte gîndurile. Pe nesimţite, Sampath căpătase renumele de Predica din Copacul de Guava. Şi zilnic era asaltat de oameni care îi puneau tot felul de întrebări, la care el răspundea cu o ţinută gravă. Faptul că debita banalităţi, nu conta absolut deloc. Tatăl său, întrezărind o sursa facilă de cîştig , îşi mută întreaga familie în livada de guave, unde improvizează un adăpost. Nu le prea conveneau condiţiile acestea rurale, dar se adaptează. Vestea despre Sampath se întinse cu iuţeală, iar toată lumea venea măcar să-l vadă. Natural că plăteau o taxă pentru acest privilegiu. Multe firme renumite, Gilette de exemplu, insistau săşi facă reclamă în grădina de guave. Desigur că Societatea Ateistă a trimis la faţa locului un spion care să verifice cum interpreta Sampath, Divinitatea. La întrebări precise, acesta răspunde cu răstălmăciri. Cînd era înghesuit, intra în muţenie. Iar familia sa care-l sprijinea, le spunea tuturor că în momentele sale de tăcere, Sampath părăsea lumea pămîntească a problemelor vulgare. Medita adînc. La aceste întrebări, poate va răspunde mîine. Si tot mîine va continua şi povestea aceasta. Cu atacul Maimuţelor asupra Oamenilor. Nu vedeţi că deja a început ?

Read Full Post »

Gata cu poezia iernii de omăt feciorelnic şi soare strălucind pe cerul azuriu. O ploaie parşivă a inundat Bucureştiul aseară şi a înnecat drumurile într-o zloată murdară. Pe trotuare zac nămeţi de zăpadă de diferite mărimi, pe alocuri muiate în băltoacele formate din ploaia neavenită. Iar cerul s-a mohorît ca sufletele celor care merg cătinel, cătinel, cu ochii plecaţi în pămînt, păşind cu mare grijă să nu alunece şi să cadă în apăraia mizerabilă de pe jos. Primăria are altă treabă acum. Probabil că pregăteşte carul pentru la vară, dacă vara trecută tot n-a făcut sanie sau plug pentru zăpada care iar a venit din senin, fără să atenţioneze pe nimeni. Au fost primarii anunţaţi de meteorologi ? Ei şi ? Poate cineva să-i creadă pe tipii aceia, care umblă tot timpul cu capul în nori ? De ce nu intervin firmele care au cîştigat dreptul de a încasa sume uriaşe fără a ne deszăpezi ? Pentru că au terminat în două zile de ninsoare continuă, toţi banii alocaţi pentru întreaga iarnă. Şi cum spune un ministru veşnic nebărbierit : dacă vă curăţ acum şoselele, la vară nu mai am bani să le repar şi o să daţi în gropi. De proşti ce sunteţi dacă tot ne-aţi votat. nă şi copacii desfrunziţi se leagănă a dezaprobare în bătaia unui vînticel nesuferit. Mă uit pe fereastră şi văd un stol de porumbei rotindu-se nepăsători. Şi mi-amintesc o zicală cumplit de adevărată : politicienii sunt ca porumbeii : cînd sunt pe jos, îţi ciugulesc din palmă, iar după ce se înalţă în tării, îţi trîntesc găinaţul în cap.

update

Incredibilă situaţia din Grecia, dar am impresia că nişte descreieraţi de politicieni de pe la noi, ar cam vrea să intrăm pe acelaşi făgaş, altfel nu-mi explic cererile salariale ale bugetarilor, nu-mi explic cerbicia cu care se luptă pentru menţinerea unor pensii incredibile obţinute prin şmecherii, nu-mi explic cum nu văd indivizii aceştia că ţara se luptă cu o criză economică severă, la fel ca şi alte ţări mai dezvoltate.

Read Full Post »