Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 12 februarie 2010

Ca orice nebunie umană iscată din nimic, povestea unui tont notoriu devenit peste noapte guru, a scăpat de sub orice control. Sampath devenise centrul universului în care cele mai absurde idei devin realitate, iar realitatea transfigurată în banal, devine literă de lege. Ficţiunea devine atît de palpabilă încît ce greu se mai poate distinge graniţa dintre posibil şi inimaginabil. Copacul în care sălăşluia Sampath, atrăgea cu fiecare zi care se scurgea între dimineţile colorate de trilurile tuturor păsărilor cîntătoare, şi nopţile trecute în galop, vizitatori din cele mai îndepărtate tărîmuri. Livada forfotea. Atrase de uriaşele cantităţi de mîncare gătite cu artă pentru Sampath, maimuţele dădeau năvală să se poată îndestula din festin. Cele mai atractive dintre femelele maimuţă căpătaseră dreptul de a-l ţesăla pe Sampath în hamacul din copac, iar cei mai obraznici dintre masculii maimuţă le curtau fără pic de jenă, pe tinerele fete care începeau săşi descopere nurii. Maimuţele nu se mai mulţumeau să fure din cînd în cînd, cîte o îngheţată cu alune din mîna tinerelor neatente. Voiau din ce în ce mai mult. Spionul trimis de Societatea Ateistă, începe să se simtă depăşit de situaţie. Ştie că totul este o simplă excrocherie, ştie că televiziunile care transmiteau non stop din preajma copacului din care Sampath oficia imperturbabil nebunia, manipulează fără pic de jenă, publicul nesătul de ştiri aiuritoare. Ştie, dar nu poate să demonstreze nimic. Nimeni nu mai s să asculte de raţiune. Afacerile mergeau strună, deci toată lumea avea de cîştigat. Conturile familiei lui Sampath crescuseră la cifre ameţitoare. Maimuţele jubilau. Nu omul era de acum încolo urmaşul lor, ele deveniseră stăpînul omului şi model de urmat. Puţinele voci lucide anunţaseră poliţia, armata, guvernul, să facă ceva, să oprească tăvălugul nebuniei, dar nimeni nu mai putea face nimic. Degeaba se organizaseră trupe de asalt care să extermine maimuţele devenite din ce în ce mai agresive. Noile asociaţii care apărau drepturile maimuţelor, se opuneau cu succes. Se impuneau negocieri, dar cine era capabil să negocieze cu o maimuţă ? Se impunea deci ca unică soluţie, aplicarea planului prin care Sampath trebuia ademenit să-şi părăsească sălaşul său din copacul de guave. Însuşi Sampath simţea că nu mai merge aşa. Daca nu voia să fie capturat şi închis în cine ştie ce mănăstire revoltătoare, trebuia sa evadeze. Trebuia să provoace momente de acalmie şi să fugă. Sampath se gîndea intens la evadare cu ochii pierduţi în depărtări, în timp ce credincioşii credeau că este căzut în extaz mistic. Sampath se topea în propriul sau crez. În Marele Nimic. În curînd, sălaşul său din copac, va fi gol. Dumneavoastră aţi mîncat vreodată un fruct al arborelui de guave ? Dacă nu, vă spun eu, că are un gust dulce acrişor, asemănător gustului de pară, şi se spune că cel mai mult seamănă cu fructul pasiunii. E de-li-cios.

Read Full Post »

Intermezzo inutil

Plouă sufletele ninse, încă necuprinse Doamne, încă necuprinse de tristeţea fără seamăn; plouă ninse fără geamăn. Ning, se sting, şi plîng tăcute, ca durerile pierdute. Plîng ne-ninse încă; ploaia spală mohoreala. Ploile sau plîng sau şterg, doruri negre, ca şi smoala.

Read Full Post »