Născut la Bruxelles în 1914, Julio Cortazar revine cu familia sa în Argentina, în 1919. După absolvirea Facultăţii de Litere, a Universităţii din Buenos Aires, debutează cu volumul de poeme Prezenţe în 1938. Colaborează la diverse reviste. Din 1944 devine profesor la Mendoza, dar fiind antiperonist, se retrage de la Universitate şi devine simplu traducător. În 1951, pleacă la Paris cu o bursă UNESCO şi aici îşi va trăi restul vieţii. Va trăi atît de retras, că nici măcar vecinii săi, nu ştiau ce ilustru autor trăia şi crea în preajma lor. În 12 februarie 1984 suferă un atac de cord care îi va fi fatal.
În cele aproape cinci decenii de carieră literară, a lăsat ca moştenire patrimoniului universal, o lungă listă de romane şi de povestiri. Capodopera sa, Şotron apare în 1964; este considerat a fi primul mare roman al Americii Latine. Despre J. Cortazar vorbesc cu respect alţi uriaşi ai literaturii. „Pentru Cortazar, realitatea era mitică : ea exista şi în cealaltă faţă a lucrurilor, dincolo de simţuri, invizibilă doar fiindcă n-ai ştiut să întinzi mîna la timp, pentru a atinge prezenţa pe care aceasta o presupune „(Carlos Fuentes); „Idolii trezesc respect, admiraţe, dragoste ş bineînţes, mari invidii. Ca foarte puţini scriitori, Cortazar inspiră toate aceste sentimente, dar inspiră şi unul mai puţin obişnuit : devotamentul. A fost, poate fără voia lui, argentinianul care a ştiut să se facă iubit de toată lumea”(Gabriel Garcia Marquez).
Volumaşul acesta, Toate focurile, focul, cuprinde opt povestioare în care se pot desluşi cîteva dintre temele predilecte ale autorului : „alunecările dintr-un timp în altul, dintr-un spaţiu în altul, solidaritatea umană în situaţii extreme, ficţionalitatea vieţii cotidiene, îngemănarea dintre imaginar şi real„(Denisa Comănescu). Povestea care dă numele întregului volum, trasează o graniţă imposibilă : imposibilitatea de a transla în timp situaţii asemănătoare, chiar dacă substanţa şi finalul lor par croite după acelaşi calapod. Undeva, dar nu la Roma, un proconsul îşi închipuie cum va arăta statuia sa, în timpul unei reprezentaţii cu gladiatori, la care îi promisese o surpriză soţiei sale, Irene. Apar luptătorii. Un splendid uriaş negru care va lupta cu un trident şi cu o plasă, împotriva unui gladiator celebru, Marco, dar care purta o vina teribilă : proconsulul surprinsese o privire aprinsă de dorinţă în ochii soţiei sale Irene, la capătul unei lupte în care Marco fusese învingător.
În paralel, se desfăşoară o scenă aproape banala în zilele noastre. O idilă cu sfîrşit imprevizibil. O femeie, îi telefonează unui bărbat, spunîndu-i mîngîind alene o pisică : – Sonia tocmai a plecat … Nu mă interesează dacă vine sau nu la tine acasă. Sonia o părăsise pe Jeanne, după doi ani. – Scuză-mă că am venit la ora asta, zice Sonia. – Rău ai făcut, zice Roland atrăgînd-o spre el. – Venind la ora asta ?, rîde încet Sonia, cedînd mîinilor care caută primul fermoar.
Lupta dintre cei doi gladiatori, are un final neaşteptat. – Nu se întîmplă prea des, zice proconsulul … ca doi gladiatori de aceeaşi talie, să se ucidă reciproc. Ne putem felicita, că am văzut un astfel de spectacol deosebit.
Dincolo, în camera reîntîlnirii dintre Roland şi Sonia, cei doi adorm, iar de la o ţigară se aprinde o batistă, care cade pe covor, lîngă grămada de haine şi lîngă paharele de coniac. Nu vor scăpa din incendiu. În vreme ce saluta publicul la sfîrşitul reprezentaţiei, proconsulul vede cum o ploaie de scîntei se abate asupra publicului, care aleargă căutînd înnebunit ieşirile. Poate că Irene, va gasi într-o zi cum să-l facă pe proconsul să uite …
Recunosc ca nu l-am citit. Am auzit de el, i-am vazut cartile in librarii, insa mereu gaseam altceva care mi se parea mai bun. O sa „investighez problema” poate de acum incolo 😀
Nu te grabi ! Cred ca o sa mai postez ceva despre aceasta carte, pe care am luat-o pentru familiarizare, dupa care o sa atac lucrarea sa principala, Sotron. 🙂
ok, sunt chiar curioasa sa vad cum o vei recepta 🙂
@ amanda
Pina una alta, am alte planuri. Vreau sa mai fac o postare despre cartea asta, apoi am de gind sa postez despre o carte a lui Mark Levy – In Alta Viata – dupa care o sa intru la „Sotron”. Pina luni nici nu ma ating de aceasta carte. Am privit prima coperta si fix atit ! 🙂 Numa’ miine nu-i poimiine ! 🙂
eu tot rumeg o carte de cateva zile si nu pot sa postez despre ea. nu de alta, insa am senzatia ca orice as scrie parca nu o poate cuprinde cu adevarat. de asta am si scris postarea aia cu romanele istorice… incepusem de fapt sa scriu altceva, am salvat si mi-am spus ca inca nu pot. poate altadata…
Am patit si eu de nenumarate ori acest lucru. Nu e grav. 🙂
Pe unele le descifrez din prima; altele in schimb… ma cam sicie pina le tilcuiesc. Am si rateuri, dar ma tratez 😀
da, e intr-adevar o senzatie sacaitoare de neputinta 😦
dar sper sa-mi revin!
Nu te mai intrista amanda !
Sigur ca-ti revii. 🙂 N-ai incotro : te taxeaza Creanga ! 🙂
tibi, salut de noapte tarzie! Uite acum am aflat mai multe despre Julio Cortazar si fie doar aceste insusiri pe care i le descopera denisa comanescu“alunecările dintr-un timp în altul, dintr-un spaţiu în altul, solidaritatea umană în situaţii extreme, ficţionalitatea vieţii cotidiene, îngemănarea dintre imaginar şi real“plus scurta ta prezentare, sunt suficiente ca sa-mi trezeasca interesul. Sper sa vii cu completarea promisa
Somn usor 🙂
servus nora !
Exact asta fac : postare noua ! 🙂
tibi, atunci spor la treaba si noapte buna( cat mai e din ea :))
multumesc draga nora ! Noapte buna ! 🙂
Am pus deja noua postare.
Neatza!
Tibi, m-ai dezamagit
Eram pregatit de nuntit
Un frac am inchiriat
Bani am imprumutat
Si cand colo, tu ce faci?
Julio Scartzar imi bagi
Greu nene cu asa postare
C-un artist fara asemanare
S-a nascut argebelgian
Si-ajunge parizian
Scrie mult, sta izolat
De vecini nu i-a pasat
Lumea mult il lauda
Marquez il aplauda
Cartea ce Tibi ne prezinta
Apoape ne inspaimanta
Foc si foc, ce-o mai ramane
Spatiul ce se suprapune
Tibi iar ne ameteste
La lectura ne pofteste.
Creanga draga
De nuntit eu am nuntit eheheheeeei cu multicica vreme in urma, si am nuntit tare bine si frumos, ceea ce va urez si voua dragilor, mai ales de ziua asta frumoasa, inchinata iubirii !
[…] Citind Bestiar, încă de la prima pagină mi-am spus că Julio Cortazar(AICI) e un scriitor aşa cum mi-aş fi dorit eu să ajung cînd aveam să fiu cu adevărat “mare”. […]