În anul 2000, la vîrsta de 39 de ani, după un parcurs de viaţă fascinant, debutează fulminant în literatură cu romanul ” Şi dacăe adevarat”, roman vîndut în 10 milioane de exemplare şi ecranizat de Steven Spielberg în 2005.
Dar pentru că astăzi este Valentine Day, ziua îndrăgostiţilor, se cuvin cîteva cuvinte despre o altă carte superbă de a sa, În altă viaţă. Publicata la Paris în 2004, şi la editura Trei în 2005, cartea aceasta este o poveste de iubire care transcende vremurile. Cartea în sine are mai mult o alură de roman poliţist cu mistere şi lucruri inexplicabile, este scrisă în stil alert şi captivant. Foarte pe scurt, doi tineri se întîlnesc în faţa unui tablou şi au sentimentul că se cunosc, dar nu ştiu de unde, poate din altă viaţă ? Cei care cred în metempsihoză, au oare dreptate ? Nu ştiu, dar ar fi tare frumos.
Jonathan, director de vînzări la o casa celebră de licitaţii, este pe punctul să dea lovitura pe piaţă, cu vînzarea unui tablou al unui pictor rus, tablou despre care se ştie că există, dar pe care nimeni nu reuşise să-l şi vadă. Prin relaţiile pe care le are, Jonathan dă de urma tabloului, şi însoţit de Peter, un expert în pictura acelui rus, pleacă să-l expertizeze. De aici, o sumă de peripeţii, cu personaje care sunt interesate atît de Jonathan, cît şi de tablou, cu lovituri de teatru, cu toată reţeta care face un roman ultravandabil.
Dar. Accentul romanului este pus pe altceva. Pe o idee superbă : sindromul deja–vu. Cu toţii am avut acest sentiment, măcar o dată. În pauza unei conferinţe la care participa, Jonathan are o discuţie cu o expertă de la un laborator din Yale. – Am auzit că deseori creierul nostru anticipează evenimentul care o să se petreacă. – Dimpotrivă, este o manifestare a memoriei. – Dar dacă încă n-am trăit un lucru, cum putem să ni-l amintim ? – Cine vă spune că nu l-aţi trăit ? … – Cum ajunge cineva să se ocupe de vieţile anterioare ? – Uitîndu-se la ceas şi nemulţumindu-se cu ceea ce vede acolo… Felul în care percepem timpul este greşit … Fiecare specie, fiecare individ, fiecare atom, traversează această dimensiune în mod diferit … – Credeţi într-adevăr, că după moarte, sufletele noastre supravieţuiesc ? – Un lucru nu încetează să existe numai pentru că nu-l vedem cu ochiul liber … Corpurile ne sunt limitate de forţele fizice care li se împotrivesc, dar sufletele noastre nu depind de ele (aceste forţe) … Noi, oamenii, îmbătrînim, dar ele îşi schimbă mărimea, pe măsură ce adună amintiri. – Şi ce memorează ? – Călătoria pe care o fac prin Univers! Lumina pe care o absorb ! Genomul vieţii ! … Puţine suflete vor izbuti s-atingă scopul călătoriei : să parcurgă cercul complet al creaţiei. Sufletele sunt unde electrice … sufletul se teme de propriai dispersie, pentru că este o problemă de energie … Iata de ce are nevoie de un corp terestru … Cînd trupul nu mai conţine suficientă energie, el îl părăseşte şi-şi caută o nouă sursă de viaţă care îl va primi ca să–şi continue periplul … – Domnule Gardner (Jonathan), reluă ea, nu cred deloc în întîmplare … Reţineţi un lucru din tot ce v-am spus. Se întîmplă uneori, ca două suflete să se întîlnească pentru a nu mai forma decît unul singur. Şi-atunci, depind pentru totdeauna unul de celălalt. Sunt de nedespărţit şi se vor căuta neîncetat, din viaţă în viaţă. Dacă, în cursul unei existenţe terestre, o jumătate ar ajunge să se separe de cealaltă, să rupă jurămîntul care le leagă, cele două suflete s-ar stinge de îndată. Unul nu-şi poate continua călătoria fără celălalt. *
Mulţi ani mai tîrziu, într-un muzeu din Sankt Petersburg, doi tineri care veneau zilnic să privească un tablou, sunt abordaţi de conservatorul muzeului, care le înmînează un plic. – Domnul Peter Gwel ne-a pus să făgăduim, că dacă, într-o bună zi, o femeie al cărei chip va semăna în mod tulburator, cu acela al Tinerei cu rochia roşie, se va prezenta în faţa pînzei, să-i dăm bărbatului care o va însoţi o scrisoare scrisă chiar de el, domnul care a donat muzeului, acest tablou. Tînărul desfăcu scrisoarea. „Jonathan. Tot aşa te cheamă ? … de cînd ai plecat, am citit mereu … căutînd un mijloc de a pricepe … Sînt bătrîn de-acum, Jonathan, iar ceasul propriei mele plecări se apropie, dar, mulţumită vouă, sînt un bătrîn cu inima plină de o scînteie de lumină care o face să fie aşa de uşoară. Am iubit ! Şi oare toţi oamenii se pot duce avînd o aşa nepreţuită comoară ? … Prietenul tău, Peter”.
Stai usor ca n-am plecat
Netul mi s-a reparat
In tablouri te afunzi
Inima de dragoste uzi
Parca ai mai vazut candva
Zambetul de catifea
Viata noastra doar un cerc
Ne-nvartim pe langa bec
Molie fara de cap
Frunza fara de copac
Vericule, o seara buna
Eu plec sa urlu la luna auuuuuuuuuuu
buna dimineata! si eu am avut cateva momente de deja vu pe care daca le-as povesti m-ar crede lumea sarita de pe fix. in principiu am visat neste chestii dupa care mi s-au intamplat in viata reala dupa cativa ani. nu chestii importante, mai mult faze banale. 🙂
asa ca eu cred in acest deja vu. nu si in metempsihoza insa.
Am povestit mai de mult la Teofil ca am visat mai multe nopti la rind, o cladire imposibila : situata pe colt, in forma de V, pe o strada se intra pe la parter pe cealalta prin terasa de pe acoperis; am visat in amanunt, masa cu sezlonguri, umbrelele de soare, furtunul se udat florile.
Daca ajungi vreodata la Manastirea Melk, ai sa vezi ca acea cladire exista ! Am visat inclusiv ca am cumparat bomboane de ciocolata. Ei bine, vizavi de aceasta cladire, este un mic magazin de cofeturi.
Trebuie sa spun totusi, ca am avut un sentiment straniu, am plecat de acolo urgent, nu stiu nici acum de ce; superstitios nu sint … … …
foarte interesant intr-adevar! si stiu la ce te referi in legatura cu acel sentiment, nici eu nu sunt superstitioasa, insa si mie mi se face parul maciuca uneori cand mi se mai confirma astfel de vise…
misto 🙂
tibi, prieteni salut! Acest misterios deja-vu pe care multi dintre noi l-am trait, poate fi, intr-adevar, o sursa inestimabila pentru un poet ori scriitor cu har. La fel ca si metempsihoza, chiar daca o stim doar din mituri si acelea departe de cultura si credintele noastre. Mark Levy pare a fi din această categorie. Iar povestea de dragoste din „alta viata” şi misterul ei legat de meandrele imaginare ale vremii se arata tare atragatoare.
servus nora !
Si acest scriitor chiar merita citit, iar asa cum am spus, intriga este numai un pretext pentru a dezvolta o posibilitate a metempsihozei. Sunt multe teorii, in mai toate culturile si cultele, dar ceva tot ne scapa. Sufletele pereche de exemplu, chiar exista ! De multe ori a fost de ajuns intre doi oameni, o singura privire pentru a intelege ca el,ea este alesul, aleasa. 🙂 E si cazul meu ! 😀
@ amanda
Te rog sa ma crezi ca sunt un destul de tare, nu as ezita de exemplu sa intru noaptea in cimitir, dar acolo chiar am avut un sentiment straniu. Exista ceva care scapa intelegerii noastre.
Aaaaa ! si sa nu uit : esti bine venita in gradina norei, oricind. Click pe nume si aterizezi exact acolo ! 🙂 Curaj !
Tibi, promit sa ma uit 🙂
momentan insa trebuie sa ies, o duminica placuta in continuare!
OK ! La fel si tie ! 🙂
amanda, servus! 🙂
tibi, felicitari! îMPREUNA Sunteti o dovada vie ca iubirea nu e de gasit doar in povesti. Dar, cu toate limitele intelegerii noastre a multor lucruri minunate, nu as căuta cheia in metempsihoză decat conventional, un mijloc seducator de acces in lumea fictiunii literare. 🙂
nora
Personal nu depasesc granita dintre fictional si real.
Imi place insa ideea si ma joc dragalas cu ea, ca o mitza cu un soricel ! 🙂
Si impreuna cu tiberiusa, sunt de … aproape 34 de ani ! 🙂
tibi, multi inainte cu dragoste si sanatate!
Iar din jocul mitzei cu soricelul poate va avea de castigat inspiratia 🙂
Multumesc, asemenea draga nora !
Cit despre inspiratie, deocamdata descilcesc textele altora.
Am luat la puricat Sotronul lui Cortazar, dar nu e simplu de loc. Are mai multe cai de acces, deci este foarte simplu sa o ratezi pe cea corecta. Sper sa nu. 🙂
postare noua
Tibi, voi citi cartea.
Chiar sînt curios să văd ce părere ai, despre.
Intradevar sint uimit , cata lume este fascinata de ceea ce si eu de mult incepusem sa cred ca este doar un vis , cu putin timp in urma o buna prietena , mi-a recomandat acesta carte pe care negresit am alergat sa o cumpar ,am gasito , si deja o citesc a nu mai stiu cata oara !!!