Cînd începe un bărbat să simtă că a început să îmbătrînească ? Atunci cînd trecutul său devine prezent, iar prezentul este confuz şi se transformă într-un viitor straniu. Rătăcind singur pe străzi, Oliveira se gîndeşte intens la Maga şi la copilul ei, ştiind prea bine că nu facuse destulă dragoste cu ea, iubita sa, gîndind în sinea sa tristă : – Maga, Maga, mă doare lipsa ta peste tot. Noi oamenii, ne lipsim prea mult unii altora, pentru că nu suntem decît suma singurătăţilor noastre. Chiar şi căsătoria este un fel de singurătate împărtăşită, în mijlocul singurătăţilor celorlalţi. Cum iau naştere gîndurile în tărtăcuţele noastre ? Cine vrea, poate să afle citind capitolul 62. Apoi, să-mi explice şi mie, că eu n-am priceput nimic. Gîndesc, deci ştiu că sînt trist. Unde se poate camufla cel mai bine o singurătate ? În mijlocul unei mulţimi de oameni, într-o sală de spectacol, unde o sumă de oameni însinguraţi, privesc la singurătatea celor care încearcă să le risipească singurătatea. În sala în care intrase, nu erau mai mult de vreo 20 de oameni, care singuri, care perechi însingurate. Peste puţină vreme, un personaj cam bătrîior, vine şi anunţă spectatorii că pianista-compozitoare-de-avangardă … acompaniată de … va interpreta … Concertul începe cu zgomotul savant dozat iscat prin trîntirea unei uşi cu toată puterea şi continuă cu 32 de acorduri care se succed la intervale de timp neregulate, în contratimp cu unii dintre spectatori, care încep să plece ca să–şi plimbe însingurările prin alte locuri. Apoi, urmează alte şi alte piese, pîna cînd şi ultima pereche dă bir cu fugiţii în tăcere, iar un domn destul de manierat pleacă ţinîndu-şi mîna la gură ca să–şi mascheze hohotele de rîs. Rămas singur, Oliveira zice tare : – Bra-Vo ! ştiind că nu avea sens să aplaude. Politicos, se oferă să o conducă pe artistă acasă, iar pe drum aceasta îl împovărează cu trista ei poveste : că prezentatorul, soţul ei, imediat după ce anunţă spectacolul, pleacă şi se întîlneşte cu tot felul de nenorociţi, pederastul naibii şi îi duce acasă în patul lor, afurisitul, dar poate că astăzi nu a gasit pe nimeni şi dacă ar vrea, ar putea să urce sus la ei, să bea un pahar, că vremea asta este friguroasă, şi a început şi ploaia, dar uite că nenorocitul s-a încuiat în casă cu cine ştie ce alt pederast şi ce poate fi acum mai bun decît un pahar de coniac şi un ceai cald ?; dar doamnă, vă conduc eu la un hotel în cazul acesta, că eu nu am locuinţă şi nu puteţi să staţi toată noaptea pe străzi. – Tu să mă duci pe mine la hotel ? Pe mine ? Eu fosta Melodie De Aur ? – Doamnă dar nu … vă rog… aţi înţeles greşit … adică … -Tu să mă duci la hotel ? Pe mine ? # În micuţa sa cămăruţă, Maga îşi îngrijeşte copilul cam bolnavior, şi declamă catre Ossip Gregorovius :- Fericirea e a unei singure fiinţe, nefericirea pare a fi a tuturor. – Dar voi, păreţi a fi perechea ideală. – Horaţio n-o să se întoarcă. – Pot eu să stau şi să am grijă de Rocamadour. – Nu mi-e somn, dar poţi să stai dacă vrei. Ca să treacă timpul mai uşor, pun muzică în surdină. Un vecin, foarte bătrîn, începe să bată în tavan. Maga plînge. Ossip o pune pe genunchii săi şi îi mîngîie părul. Pare a fi o banală scenă domestică. Totuşi, Oliveira vine. Ud. Încet, grupul se adună. Ronald cu Babs şi ceilalţi. Ca de obicei, încep discuţiile. De ce a trebuit să inventăm Edenul şi să trăim apoi cu nostalgia paradisului pierdut ? Nu cumva specia a apucat-o pe un drum greşit ? De ce se agaţă omul cu disperare de ştiinţă ? Cum este definibilă o coincidenţă ? Ce este o realitate ? Ce este speranţa ? – Dintre toate sentimentele noastre, singurul care nu ne aparţine, este speranţa. Speranţa aparţine vieţii, e viaţa însăşi, care se apără. – Atunci de ce se sinucid unii ? Batrînul devine din ce în ce mai isteric. Oliveira, se ridică şi pleacă. Ştia că Maga, ridicată în capul oaselor îl privea. Traseu urmat : 21, 22, 62, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 130 Am sărit peste : 79, 134, 141, 109.
ŞOTRON .7. Julio Cortazar
17/02/2010 de Tiberiu Orasanu
Publicat în carte, cartea mea, julio cortazar | Etichetat julio cortazar, polirom, sotron | 17 comentarii
17 răspunsuri
Lasă un răspuns Anulează răspunsul
Meta
Comentarii recente
farauanumiha la Nemuritorul Eminescu Alina Cristina la Despre Întoarcerea din ra… Tiberiu Orasanu la Şotron cristina struțeanu la Şotron Cartea De La Capatul… la IOAN T. MORAR Cartea de la cap… Tiberiu Orasanu la Fatima Ovidiu la Fatima 19 iulie 2019. Alcob… la Cu inima smulsă din piept RADU… Tiberiu Orasanu la Turnul Belem bookingcomhotel la Turnul Belem Tiberiu Orasanu la Portugalia. 16 iulie 2019.… Ovidiu la Portugalia. 16 iulie 2019.… Tiberiu Orasanu la Ultimul vapor spre Tulcea ovidiu la Ultimul vapor spre Tulcea Tiberiu Orasanu la Hotel Delta Blogroll
- ALMA
- Ana Maria Deleanu
- anacondele
- anaveronica
- Anca – take it slowly
- Andreotti
- Argentina
- Argentina Gribincea
- Aura Rusu
- bibliophyle
- Blog d'Agatha
- Blog de fuga
- Blog de veghe
- Cammely
- capitalism pe paine
- CARMEN
- Cati Lupascu
- Cella minunata
- Cer senin şi ape limpezi
- CITA
- crescentius
- cusatura
- DEMETER
- Denisa
- dictatura justitiei
- Dor de femeie
- DulceDeea – Iubirea Pura a Patimii cu Suflet Luminos
- FATA din VIS
- Georgiana
- I Read About
- ice
- INCERTITUDINI
- IRINA
- Jora
- la colţul străzii
- La Fee
- Laurenţiu Solomon
- Lumea lui Alexandru
- Marius Mistreţu
- Mary
- Misu Jamie
- Mitzabiciclista
- Monica Macovei
- niku elecktriku
- NORA DAMIAN
- O lume de BASM
- opisul postarilor mele
- Otniela Battzion
- Paleografia lui Theo-Phyle
- Pandhoraa
- patrasconiu
- POLITEIA
- politeia doctrinara
- politeiaeuropa
- Portal POLITEIA
- Rahoveanu
- Rox
- Sare in ochi
- Scorpio72
- Simona Fusaru
- Starea Presei
- Teofil. Blog istoric
- TILUBUHOGLINDA
- Turist clujean .
- Valentina
- vant de toamna
- vero-povestisme
- Vlad
- WordPress.com
- WordPress.org
- yousef59
-
Articole recente
- alegeri alegeri prezidentiale alegeri prezidenţiale 2014 alexandru dragomir andaluzia andrei codrescu andrei cornea andrei plesu barcelona basel basescu Betlehem borges bucuresti bulă canada carlos ruiz zafon catalunia citate crin antonescu culianu diaspora dumnezeu eliade elvetia eminescu Gabriel Liiceanu geoana humanitas Ierusalim iliescu ioan petru culianu iohannis israel italo calvino jocul ingerului julio cortazar levis Liiceanu malta mediterana mircea eliade monica macovei montreal moshe idel mru NATO nemira niagara noica ottawa paris pdl pendulul lui foucault pnl polirom ponta portugalia praga psd quebec referendum romania sotron spania tudor gheorghe tulcea turcia udmr udrea UE umberto eco usl valencia vatican
Top articole
Arhive
Categorii
- blogul zilei
- borges
- bula zilei
- calatorii
- carte
- cartea mea
- citatul zilei
- crestin ortodox
- culianu
- eliade
- eminescu
- file
- file incipit
- filosofie
- Gabriel Liiceanu
- George Enescu
- guest post
- imagini
- istorie
- julio cortazar
- leapsa
- Llosa
- miercurea fara cuvinte
- moshe idel
- pastile
- politic
- repostari
- semnal
- teologie
- umberto eco
- Uncategorized
- valori eterne
- zicale
eu niciodata nu m-am simtit singura in multime, este si motivul pentru care am evitat intotdeauna aglomeratiile gen cluburi, petreceri, baluri, etc. – oamenii pusi laolalta, mirosind a dans sau numai a miscare ma agreseaza.
insa cartea ta incepe sa-mi aduca aminte pe alocuri, nu stiu de ce, de Povestea tarfelor mele triste de Marquez. Probabil fiindca pare sa contina prea multa resemnare.
Nu am citit de Marquez decit Veacul de singuratate. In urma cuuuu. 🙂 N-am simtit nevoia sa mai citesc ceva scris de el. Nu stiu de ce.
Dar. Aceasta postare este o metafora a capitolelor din carte pe care le-am enumerat. In viitoarea postare, vei vedea ca deja am inceput sa literaturizez cartea lui Cortazar in stilul meu propriu. Dupa care, voi schimba registrul : voi propune un alt soi de sotron : al meu . 🙂
Nu am fost in viata mea, un solitar. Dar multimile ma oripileaza. Acolo chiar ma simt singur si trist. Prea multa gregaritate ma deprima. Evit multimile. Nu merg la cluburi, imi plac in schimb restaurantele – unde ai propria ta oaza in mijlocul unei multimi . 🙂
si eu sunt la fel. ies foarte des la restaurant… numai sa nu ma duci la petreceri. 😀
In rest, nu stiu ce sa-ti povestesc despre Marquez, am citit cam tot ce a scris, incepand cu Un veac de singuratate, care-i mereu considerata cartea lui cea mai buna. Ei bine, am ramas in minte cu toate, mai putin cu asta, iar la un moment dat cand m-am apucat sa o recitesc ca sa-mi aduc aminte, am abandonat-o dupa 100 de pagini. Pur si simplu nu-mi mai placea…
amanda, tibi, salut!
o lectura „existentialista” care te face sa reflectezi, ceea ce nu-i putin lucru.
TKS, tibi
servus nora !
Eu trebuie sa-i multumesc domnului care mi-a semnalat aceasta carte. http://senzatia.wordpress.com/
In rest, nu fac decit sa-mi urmez calea de cronicar al lecrturilor mele. Ma bucur daca va sunt pe plac … 🙂
@amanda draga
nimeni nu poate sa citeasca tot, cred ca nici nu este musai necesar. Mai este o chestie despre care am mai vorbit : accesul la carti inainte si dupa, anii 50, dupa anii 60, mai nou dupa anii 90. Mai este si faptul ca unii, ca mine, sunt dependenti de traduceri. Stiu franceza si engleza, dar la nivel minimal, nu pot savura o carte direct citita in aceste limbi. Asta E.
Acum, avem de unde alege.
ps. intra pe blogul indicat de mine mai sus. Merita !
Draga Tibi, probleme exista si inainte si dupa revolution 🙂
de pilda tu zici ca n-ai avut acces la carti, insa eu am avut neste paparude post-revolutionare la limbi straine. la franceza tot liceul am „facut” cu o tanti care ne dadea 10 la toti insa nu venea la ore niciodata. ora de franceza era ora de mers in parc. la engleza am avut-o pe alta care pur si simplu nu se pricepea dar era pe baricade fiindca, of course, avea pile pe la un anumit partid. si asa m-am apucat de una singura sa invat engleza si stiu franceza numai datorita faptului ca citesc in franceza on-line. spaniola am invatat-o tot de una singura pentru Borges.
am fost complexata ani de zile de engleza mea, pana ce-am descoperit ca o stiam intamplator mai bine decat altii. insa tot nu puteam citi in engleza cu aceeasi nonsalanta pana ce nu m-am mutat aici. acum mi-e greu sa-mi dau seama cum ar putea fi altfel 😀
cat despre blog, il stiu pe autor din comentarii prin diverse locuri. pare intr-adevar interesant 🙂
Amanda
Eu am facut in scoala, engleza cu un englez stabilit in Ro, am facut franceza cu sotia marelui actor George Calboreanu, am la activ si un an de germana, si un an de l. rusa. N-as muri de foame in niciuna dintre tarile in care se vorbesc aceste limbi, dar. Repet : stiu ca n-as putea savura literatura scrisa in alta limba, decit in limba romana. Mi-ar scapa prea multe sensuri ale slovelor scrise. Am spus : sint monoglot. 🙂
Te rog, intra pe acest site :
http://cerculnoica.wordpress.com/ Merita ! 🙂
ok, noapte buna Tibi!
Pe miine amanda, pe miine ! 🙂
Neatza!
Se vede ca-s verisor
De ingramadeala mi-e dor
Oliveira se rataceste
Marga mult il lipseste
Vai, il doare, e cliseu
Singur e doar Dumnezeu
De te-ai ratacit de haita
Mintea-ti va fi incuiata
Comunicam fara sa vrem
La spectacol aparem
Ce mare porcarie
Un acord de babatie
E altfel, e interesant
Manieratul e amuzant
Bravooo, e chiar reusit
Ooo, singur m-am trezit
-Tinerele, sotul meu
Doar cu baietii e zmeu
Patul mi l-a murdarit
Gandul mi l-a otravit
-Nu am casa, dar gasim
Un hotel sa poposim
-Cum???eu o voce de aur
Sa beau coniac cu un taur?
Vai ce mare rusine
Esti sublim, haide cu mine!
Au plecat, mult au baut
Noaptea usor a trecut
De-o fi fost si altceva
Iti inchipui dumneata
Acasa in camaruta
Marga canta la cocuta
Uta, uta, copilas
Tata-i plecat in oras
Osip o pipaieste
Speranta nu o gaseste
Coincidenta c-am rimat
Realitatea s-a distorsionat
A plecat, ud si arcuit
De un gand nerostit.
neatza !
he he heee
Niet ! Hartista a facut scandal pina au iesit vecinii, dar lucrul era deja obisnuit, era tactica ei prin care il facea pe barbat-su sa-si goneasca idilul trecator, ca sa poata ea sa intre in casa, iar Oliveira merge si tot merge si dupa ce se lasa biciuit bine de vint si spalat de ploaie pentru a-si limpezi gindurile merge acasa la Maga ( nu Marga 🙂 ) si restul il stii. Iar daca tot il acuzi pe Oliveira ca o inseala pe Maga ( fara r ), in timp ce el crede ca ea il inseala pe el cu bosniacul Ossip, fiul Adgallei, stai sa vezi cum alcoolul il face pe om neom si il impinge in bratele cui se intimpla sa fie la indemina. Pentru ca despre asta este vorba intr-o
POSTARE NOUA ! 😀
Hehe!
Ai spus ca-s colaborator
Nicidecum sa fiu chior
Postarea noua am vazut
Acolo am tacut
Dar joc sotronul meu
Si te pricipesti cam greu
Pace, pace verisoare
Nu mai da ca ma doare
Pai chiar asta si fac : in postarea principala las cite o situatie in suspans, tu vii cu o continuare, iar eu vin cu alta. In carte nu e specificar nimic, despre cum s-a terminat scandalul iscat de Hartista, sau ce a facut Oliveira pina sa ajunga la Maga acasa. Fiecare topaie cum vrea ! Deci, esti cola bora tooooor ! 🙂 🙂 🙂
Buun, dar sa nu treci de opt
Nu pentru ca nu mai pot
Dar de acolo inapoi
7,6…pana la doi
La unul ne impiedicam
Cu urechea ascultam
O sa ma duc si la opt
Dar mai las nitel ca copt
Ba merg dincolo de zece
Eu stiu ca lumea petrece
Sute zilnic tot citesc
Chiar de nu sporovaiesc
Eu sint tot mai captivat
Sotronul nu l-am gatat.
🙂 🙂 🙂