Cum poate fi, că eu nu mai sunt eu ?
O Doamne, o Doamne, o Doamne !
Cine m-a luat mie însumi,
cine mie mi-a fost mai drag
sau mai mult decît mine poate ce pot eu
O Doamne, o Doamne, o Doamne !
Cum îmi trece inima
cine nu pare că mă atinge ?
Ce este aceasta, Iubire ?
că în inimă mi-a intrat prin ochi,
pentru puţin spaţiu înăuntru pare să crească;
şi stă să iasă.
Michelangelo Buonarroti. 6 martie 1475 – 18 februarie 1564
Bateaux Mouche
se numeşte cea mai veche companie de vaporaşe cu care este musai să faci o plimbare pe Sena, de preferinţă după amurg, cînd Parisul este luminat feeric, şi parcă toată suflarea Parisului s-a adunat pe malurile Senei, unde lumea mănîncă şi bea într-o veselie fără de teama că ar putea fi amendată ca în România, dacă ai vrea să bei o sticlă de vin pe malul Dîmboviţei, iar acum, dacă scormonesc bine printre meandrele memoriei mele descătuşate, mi se pare că l-am zărit o clipă şi pe Oliveira înlănţuit cu o îmbrăţisare tandră de iubitoarea sa Maga, şi cred că am văzut-o şi pe Emanuelle cu Celestine al ei în momentele lor de iubire încă nedecăzută, iar vaporaşul răsună de strigătele de încîntare ale perechilor care dau frîu liber bucuriei de fi, de a se iubi, fără oprelişti de rasă, limbă sau religie, în timp ce trece pe sub toate podurile Senei, unde ecoul reverberează aproape la nesfîrşit, într-o simfonie de lumini revărsate din toate clădirile maiestuoase pe lîngă care treci, dar tot Tour Eiffel smulge ropote de admiraţie cu statura sa zveltă şi aproape trufaşă, iar toate vîrstele prezente aici, pe acest vapor încăpător, au plonjat definitiv în puritatea şi fericirea copilului ascuns în fiecare dintre noi, pentru că viaţa este bucurie, iubire şi lumină, fericire aievea, pe care o trăim simplu şi candid, cu toată puterea sufletului nostru cînd este luminos ca un Luceafăr al speranţei de vis împlinit, alături de fiinţa iubită pentru că, DA ! fără iubire, omul tare este singur şi pustiu, o, Doamne !
Nici o pauza amice
Doar eu mi-s pitulice
Ceilalti s-au ascuns
Ori deja sunt in culcus
Miroase a weekendeala
Toata lumea iese afara
Blogul pluteste pe Sena
Oliver-i cu Magdalena
Tibi tot joaca sotron
In parcare pe beton
De baut nu spun nimic
Am baut inca de mic
In biberon vin am avut
La pachet aveam vermut
Ce mai, iti spun pe sleau
Hac, imi place sa beau
Hai noroc si la mai mare
Baga berea rece tare
Este vineri verisoare
Toarna repede-n pahare
Ne-auzim si maine zi
Din betie cand m-oi trezi!
Toate cele bune Creanga ! Pe miine, prietene !
Chiar nu stiu de ce nu comenteaza nimeni, desi repet, am sute de vizite zilnic. Poate sunt timizi ? 🙂 Nu-i bai !
ba eu tot incerc sa te comentez insa pana ma trezesc eu de dimineata tu ai deja o gramada de postari si abia mai prididesc sa le citesc!
ce inseamna iubire? pentru mine este sentimentul de a imparti totul cu cineva, de a darui si de a primi de la celalalt incredere absoluta, de a te contopi pur si simplu cu gandurile lui, cu dorintele lui, cu micile lui detalii cotidiene, pe care il am de cand m-am casatorit 🙂
sunt o mare norocoasa!
draga amanda
singura definitie pe care o pot da eu iubirii, este ca este 🙂 un truism. Stii ce este si iubesti, sau nu iti poate explica nimeni, niciodata. Si eu sunt un norocos. 🙂
Si apropo : postare noua ! 😀
Iubirea e un lucru mare!
🙂
Stiu ca exista!
Stiu ca iubesti sau NU!
Stiu ca este „acolo” in inima mea, in sufletul meu!
Stiu sigur, ceea ce NU este Iubirea!
Iubirea „include” in ea multe alte sentimente, dar ele NU „includ” obligatoriu si Iubirea!
Acest fapt este ceea ce diferentiaza Iubirea de bunatate,
blindete, compasiune, intelegere,respect,etc!
Iubirea e unica! 🙂
buna dimineata maya 🙂
Stiu ca stii ce este iubirea !
🙂 🙂 🙂
Maya
Te-ai plimbat cu Bateaux Mouche ?