Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 23 februarie 2010

Pare de neimaginat, dar Diavolul, are el înşusi probleme existenţiale. Wakefield ascultă mirat, confesiunea Diavolului : – Uite cum stau lucrurile. A fost o vreme în care puteam să ţin socoteala fiecărei persoane şi fiecărui lucru, chiar şi a spiritelor şi a spiriduşilor … Apoi lucrurile şi creaturile, şi nu mă refer numai la oameni, au început să se înmulţească. Fiecare făptură, lucru şi chiar idee, au început să se subdividă. Graniţele recunoscute ale timpului şi spaţiului au început să se năruie pe măsură ce tot mai multe din aceste aberaţii au cerut un loc sub soare, ca să spun aşa. Realităţi care fuseseră dintotdeauna clar separate au început să se amestece; chiar şi timpul a început să curgă şi înainte şi în urmă fără pic de respect faţă de vechile legi ale fizicii. Eu unul, sînt strict newtonian. Tot acest efect de mixer mă ameţeşte. – Nu te cred, spune Wakefield, brutal. Lucrurile au fost întotdeauna amestecate, acum se amestecă mai rapid, asta e tot. Nu mai ţii pasul cu ele. Ai devenit ca mine : bătrîn şi prost. Diavolul se distrează. – Ce conformist esti ! – N-ai de gînd să tragi semnalul acela o dată ? – Nu mă grabesc. Deşi hotărîse că nu va mai conferenţia, mai acceptă o ofertă de la o tînără custode a unui muzeu de artă, Suzan. Ar trebui sa le vorbească oamenilor despre puterea de pacificare a artei. Oameni care trăiesc în bună pace înnebunesc parcă subit şi se măcelăresc unii pe alţii. Ca în fosta Iugoslavie de exemplu. Sala este plină cu imigranţi din acele locuri. Diavolul este trist. I se atribuie lui toate relele din lume, dar se ştie că el are o politică neintervenţionistă. Îşi mai bagă el coada uneori, dar nu întotdeauna ! Nici măcar nu cunoaşte viitorul; dacă l-ar şti, ce distracţie ar mai avea ? În mijlocul conferinţei, o femeie îl apostrofează pe Wakefield. Este nici mai mult nici mai puţin, exact fosta sa sptie, Mariana. Care îl informează că fata lor Margot, fugise de acasă cînd împlinise 16 ani, ca trăise cu un nenorocit prin mahalale dubioase, dar că ieşiseră dracii din ea işi revenise şi acum avea o viaţă minunată. – Bine, şi ce vrei de la mine ? – Vreau să te implici în viaţa miilor de orfani din România. – Cum ? – Ai putea de exemplu să donezi cecul acesta. Wakefield acceptă, iar Diavolul devine îngrijorat. Hotărît lucru : nu are o zi prea bună domnul Draq. Se va retrage în peştera sa din Carpaţi, se va distra pe cinste cu cîteva nimfe, dar îi va strica ploile lui Susan care avea chef de amor cu Wakefield. Uite-aşa de-al dreaqului. Ce nu e un motiv bun ? Ajunşi în camera fetei, în timp ce Suzan aprinde lumînări parfumate şi pune muzică, Wakefield soarbe încetişor din paharul cu vin roşu în timp ce mîngîie o pisică leneşă. – Cum o cheamă pe pisicuţă ? – Maggie ! Ptiu drace ! Cum să faci amor cu o fată pe a cărei pisică o cheamă ca pe femeia cu care te-ai culcat ultima dată ? Şi gîndul îi zboară la Milena, prietena lui Tiffany, sora Suzanei, care demonstrase la bar, ca pe ea desuurile o încomodaseră întotdeauna. Iar ca ziua lui Aghiuţă să fie ruinată definitiv, mai este convocat şi la o reuniune la nivel înalt, pe tema Noii Ordini Mondiale. Nu cea propusa pe vremuri de Ceauşescu iar în aceste momente de politicienii americani, ci Adevărata Ordine Mondiala, cea pusă la cale de cohortele de drăscuşori tineri şi bătrîni, ai lui Belzebut.

Read Full Post »