Martie. Întîi Martie

Îmi face o deosebită plăcere, să vă anunţ, dacă mai era nevoie cumva, că de astăzi începe primăvara cu adevărat. Primăvara sufletelor noastre, care se celebrează prin bucuria de a le oferi frumoaselor şi iubitelor femei care ne împodobesc viaţa, cîte un cadou; ce poate şi cum poate fiecare, măcar un mărţişor, un simbol vechi de cînd pămîntul; unii spun că obiceiul mărţişorului, este vechi de vreo opt mii de ani, dar cine poate să ştie cu adevărat, de cînd e ?  Se spune că mărţişorul este legat de tradiţia românească şi că nu poate fi regăsit decît la noi şi la populaţiile învecinate nouă, care l-au preluat de la noi. Oricum, acest obicei este mult anterior creştinismului, fiind probabil doar un ritual păgîn al primenirii noului an agrar, celebrat primăvara. Pînă în urmă cu mai bine de un veac, marţişorul se dăruia copiilor şi tinerilor de ambele sexe, iar şnurul său din două fire de lînă răsucite, unul alb iar celălalt roşu sau negru, simboliza unitatea contrariilor : iarnă / primăvară , căldură / frig, lumină / întuneric , fertilitate / sterilitate, poate chiar pămîntesc / divin. Şnurul era prins de mînă sau prins în piept şi purtat pînă la Măcinici, Florii, Paşte, Armindeni, sau pînă la înflorirea unor pomi fructiferi. He, he, heeee ! Ziua scoaterii şnurului de Mărţişor, era marcată de o petrecere, numită “băutul mărţişorului”* ! Cu vremea, acest simbol s-a metamorfozat în obiecte artizanale, obicei în plină desfăşurare în zilele noastre. Unele legende, spun că şnurul mărţişorului, ar fi fost tors de Baba Dochia, o zeitate agrară, care moare la sfîrşitul iernii şi  renaşte la echinocţiul de primăvară. Tot de 1 Martie, încep aşadar, Zilele Babei, care cuprind un ciclu de nouă zile, pînă de Măcinici, pe 9 martie, (*cei 40 de Mucenici – ziua tuturor creştinilor care nu au ca patronim, un sfînt în calendar) , cînd încep Moşii. Fiecare femeie este invitată să-şi aleagă în acest interval de timp o zi, iar aşa cum va fi acea zi, va fi şi sufletul său în acel an : însorit, înfrigurat, etcetera, spune tradiţia. Potrivit legendei, în fiecare zi, Baba Dochia trebuie să-şi scuture cîte un cojoc din cele pe care le purtase peste iarnă, şi să-l dezbrace. Dacă ultimul cojoc scuturat o prinde în zi însorită, Moşii care urmează, vor fi buni. Dacă după ce-şi leapădă ultimul cojoc este frig, Dochia îngheaţă de frig şi moare, transformîndu-se în stană de piatră, iar Moşii vor fi trişti. Unii spun că Babele sunt rele, iar Moşii, sunt buni. Eu , nu ştiu. Dar ştiu că este vremea să le oferiţi femeilor cadouri, măcar de astăzi şi pînă de ziua lor, a tuturor femeilor, de 8 Martie a fiecărui an, dragi copilaşi, băieţi, bărbaţi tineri, maturi, sau, chiar moşi ! Tuturor Doamnelor şi domnişoarelor, le urez cu drag, LA MULŢI ANI  !

http://www.enciclopedia-dacica.ro/stramosii/dochia.htm