Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 1 martie 2010

Biografia lui Andrei Cornea începe şi se continuă printre cărţi. Fiu al profesorului Paul Cornea, studiază istoria artei şi filologie clasică. Doctorat în filologie clasică. Autor al multor volume de istoria artei, istoria mentalităţilor şi filosofie, traducător din Platon, Aristotel, Plotin. Colaborator permanent al revistei 22. Eseurile sale sunt scrise într-un limbaj accesibil, uşor de înţeles pentru cititorul obişnuit, dar care transmite şi specialistului informaţii utile sau o invitaţie la polemică. Chiar merită citite !

 După spusele autorului “Cuvintelnic fără frontiere” este o culegere de articole apărute între anii 2000-2001 în revista Observator cultural . Volumul, cuprinde 44 de articole fiecare dedicat unui termen sau a mai multora, cu rădăcinile lor etimologice, mereu surprinzatoare atît pentru specialist, dar mai ales pentru omul obişnuit. Voi alege cîteva exemple, cred eu grăitoare.

CUVÎNTUL.La început a fost cuvîntul”. Apoi a urmat greşeala. Textul grec originar al evanghelistului Ioan, are într-adevăr, cuvîntul logos. Sfîntul Ieronim a tradus acest cuvînt prin verbum = cuvînt (vorbă). Or logos înseamnă aproape orice, numai cuvînt (substantiv, verb, adjective …), NU ( adică, discurs articulat, sens, raţionament, regulă, definiţie, concept, esenţa, teză, etc). Eroarea a fost menţinută din motive teologice, dar nu insist.

 CIBERNETICĂ. E vreo legatură între ‘cibernetică’ şi chiverniseală’? Sigur că da, spune A. Cornea : cuvîntul vechi kybernis, care înseamnă ‘cîrmă’. De aici kybernao – a cîrmi nava, kybernetes – cîrmaciul, iar kybernesis – arta cîrmaciului. Ciberneticianul trebuie să ‘navigheze’ printre erori. Dar chiverniseală ? Ei bine, tîrgoveţii, negustorii, trebuiau să ‘navigheze’ printre biruri şi concurenţă pentru a se îmbogăţi. Tot din kybernao, tradus în latineşte gubernare, a început să capete şi semnificatia de ‘a cîrmui’- treburile statului de data aceasta, deci de aici provin noţiunile de guvernămînt, guvernamental, gubernie.

MINISTRU. Cînd Horaţiu se referea la minister Falerni, se referea la ‘cei care slujeau la masă, pentru că acesta era sensul : slugă, sclav, în opoziţie cu magister – stăpînul, cel servit ! Cum a ajuns sluga de atunci stăpînul de acum ? Simplu : important era cui slujeai, adică dacă slujeau pe Stăpînul cel Mare, erai însărcinat cu primirea ambasadorilor, descoaserea lor şi apoi cu sfătuirea Principelui. Astăzi, cel puţin la noi, din ‘slugile statului’ miniştrii au ajuns stăpîni !

 MAGISTER. Dacă în latină, acest cuvînt avea sensul de ‘stăpîn’, dar şi dascal, profesor, cuvîntul acesta a evoluat în : meşter – cel care îţi repară ceva prin casă, ori maistru, cel care îi învaţă pe ucenici meserie, sau maestro – cel care este un artist, dă reprezentaţii şi merită aplauze, sau magistrul – cel care predă musai de la o catedră universitară învăţătura sa, sau magistratul – cel care ar trebui să aplice legea, ori, magistra – femeia atît în legea matrimonială, dar şi dincolo de ea – metresa.

Nu-i aşa că este captivant ? Iată cum au ajuns slugile stăpîni, cu soţiile sau cu amantele lor cu tot : prin cuvintele cu care ameţesc plebea, pentru a ajunge să ne guverneze. Aferim bre !

Read Full Post »