Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 3 martie 2010

Dacă ar fi vreodată să scriu, o carte către fiul meu, precis nu ar fi de genul cărţii domnului Liiceanu – Scrisori către fiul meu – , un soi de pastişă a „învăţăturilor lui Nea’ Goe Basarab,  către fiul său, Teodosie ”. Nici vorbă ! N-ar fi nici măcar o destăinuire completă a unor habitudini de a le mele, ca să pot demonstra că în afară de faptul ca eu fac parte dintre ‚cei aleşi’ , sînt un biet om ca oricare altul. Repet, nici vorbă de aşa ceva. Aş începe prin a-i spune baiatului meu, că am partea mea de vină, pentru că el trăieşte în afara ţării. Aş continua cu faptul că aşa am crezut eu de cuviinţă sa-l protejez, ca să nu mai treacă prin umilinţa prin care au trecut, tata, mama, unchii şi mătuşile mele, care au fost siliţi să abjure tot sistemul de valori în care credeau. Nu. Am să îi spun  simplu : băiatule, eşti cred eu, iubit de bunul Dumnezeu, dacă ai reuşit să scapi din infernul acesta … Să nu îndrăzneşti să te gîndeşti să te întorci. Lasă viitorilor tăi fii, nostalgia întoarcerii pe meleagurile strămoşeşti. Tu, acum, trebuie să îţi vezi de viaţa ta.

Read Full Post »

„Am ales să public aceste pagini în chip de sine stătător, şi nu să le prind într-un volum de eseuri, cu speranţa că, avînd în continuare o regretabilă actualitate, ele vor reuşi poate mai bine, în izolarea lor, să atragă atenţia asupra situaţiei îngrijorătoare în care se află poporul român : aceea de a nu putea să se organizeze la nivelul moralei de a doua instanţă, pentru a crea o clasă politică şi un nou principe capabili să ne scape – potrivit expresiei lui Machiavelli – de corupţia în stadiul ei ultim. Voi vorbi despre minciună nu în sensul ei privat, ci în cel public, aşadar voi vorbi despre minciuna colectivă, în care unul sau mai mulţi îi mint pe mulţi care la rîndul lor sunt fie minţiţi, fie mint in corpore, trăind împreună cu cei care îi mint, într-un vast scenariu al minciunii” (Gabriel Liiceanu). În afară de autor, cartea a mai fost prezentată de Emil Hurezeanu, Valeriu Stoica şi de Andrei Cornea, la Bookfest 2006 şi cuprinde un text prezentat în cadrul conferinţelor Microsoft în 15 decembrie 2004 la Timişoara şi a doua zi, la Oradea. Ultimul capitol al cărţii, se numeşte „Minciuna şi România”, iar din acest capitol voi selecta cîteva fragmente care ilustrează perfect ceea ce trăim noi, chiar şi astăzi (după părerea mea).

„Cînd sistemul bazat pe minciuna de tip comunist s-a surpat (în urma unui război rece …) în România s-a petrecut cea de a doua nenorociree postbelică, pe care, pe urmele unui istoric englez (Tom Gallagher), am putea-o numi, „revoluţia furată”… Revoluţia, atîta cîtă a fost şi de puţinii de care a fost facută (Timişoara, Bucureşti, Braşov, Sibiu, Cluj …) s-a soldat, în termenii lui Machiavelli, cu omorîrea tiranului … Numai că acest proces, odată început, nu a continuat şi nu s-a consumat … Ura nu a putut fi evacuată în aceste condiţii, consensul nu a putut fi obţinut …  Frica tuturor securiştilor (şi activiştilor) fugiţi care-ncotro, în primele luni ale lui 1990, dovedeşte că în cazul răufăcătorilor există o aşteptare a pedepsei cuvenite … (dar) dacă frica de pedeapsă dispare, dacă răul poate fi comis fără ca el să poată fi pedepsit, atunci orice mijloc de a-l îngrădi, dispare şi el. Prăbuşirea unui regim corupt deschide în acest caz, apariţia unei corupţii şi mai mari … Corupţia pe care noi o trăim astăzi în România nu poate fi stîrpită nicicum, în condiţiile date, pentru că … în clipa de faţă, România este condusă de copiii (paricizi) ieşiţi din burta lui Ceauşescu … Minciuna în care trăim noi astăzi, este legată de acest furt al revoluţiei, de această deposedare istorică ; e absurd ca România să fi scăpat de Ceauşescu pentru a cădea în mîna activiştilor, a securiştilor (şi a urmaşilor lor) … Astăzi minciuna a devenit tehnică, astăzi ea poate fi amplificată … În scenariul lui Machiavelli, vine momentul în care corupţia devine extremă … (iar) în momentul acela, un popor trebuie să aibă o sansă nemaipomenită pentru a găsi un cetăţean care să întrupeze scenariul machiavelic al binelui ce compune cu răul, fără să se lase corupt de el … Şi nu uitaţi : dacă un asemenea om există, el trebuie să apară cînd un popor este copt pentru el. Nici mai devreme, nici mai tîrziu”.

ps. Astăzi, Ion iliescu îşi serbează ziua SA de naştere. Despre Mircea Vulcănescu, prea puţini îşi mai amintesc.  Este şi ziua SA de naştere. A murit în 1952, la vîrsta de 48 de ani, lasînd în urma sa, un îndemn : să NU ne răzbunaţi … A murit în urma tratamentului la care a fost supus, în temniţa în care a fost trimis, de comunişti.

Read Full Post »