Fulger în plină vară / P.G. Wodehouse

Lordul Emsworth, complet lipsit de ambiţii politice, are o singură preocupare majoră în jurul căreia şi-a orînduit întreaga viaţă : Impărăteasa, purceaua cu care cîştigase anul trecut medalia de argint la concursul de porci uriaşi ai regiunii. Este fericit cînd purceaua mănîncă aşa cum se cuvine, doarme cum şi cît trebuie, iar întreg omenetul se împarte în două categorii : iubitorii de porci şi ceilalţi, complet neinteresanţi, dacă nu cumva chiar antipatici; poate chiar şi mai rău. Persoana de care se fereşte cît poate de tare, este sora sa, lady Constance, care veşnic ticluieşte cîte o blestemăţie : ba să il bage pe gît din nou pe fostul său secretar, Baxter, care nu îi dădea o clipă de tihnă cu eficienţa de care daduse dovadă, ba să-l antreneze în descurajarea fratelui lor onorabilul Galahad, să-şi mai scrie blestematele sale memorii defăimătoare la adresa tuturor prietenilor lor, ba să se amestece în problemele amoroase ale nepotului său Ronnie, căruia el îi era tutore, ba să-l oblige să se îmbrace cum se cuvine cînd venea ora de masă, în fine, orice plictiseală care ar fi reuşit să-l scoată pe el din calmul său englezesc. Nepotul său, Ronnie, un tembel bun de nimic, îi trage clopotele unei dansatoare din Londra, Sue Brown, care fusese încurcată mai de mult, cu prietenul său, Hugo Carmody, cam la fel de tembel şi care îi trage clopotele lui Millicent, verişoara lui Ronnie, cu care lady Constance plănuia să-l căsătorească, bineînţeles fără ca Milli şi Ronnie să dorească aşa ceva. Pentru ca nebunia să fie completă, Ronnie o prezentase cîndva pe Sue ca fiind o americancă bogată pe nume Schoonmaker, care urma să vină în vizită la Castelul Blandings, proprietatea lordului Emsworth iar un fost jurnalist al unei gazete de scandal, pe nume Pilbeam, actual detectiv particular şi care vroia să cumpere drepturile de autor pentru  povestirile deocheate ale lui Galahad, era şi el interesat de nurii lui Sue Brown. În disperare de cauză, pentru a putea grăbi căsătoria cu Sue, Ronnie ticluieşte o stratagemă : fură Împărăteasa, cu gîndul că după ce îl va fierbe cîteva zile pe bunul său unchi, să apară cu purceaua în chip de salvator, iar recompensa ar fi fost pe măsură, adică unchiul i-ar fi dat banii pe care îi avea în grijă, înainte de majorat. Numai că unchiul îl bănuieşte pe rivalul său, lordul Parsloe, care îi ademenise şi porcarul vechi şi care era la fel de interesat de cîştigarea concursului de porci. Hugo, trimis de lord să-l caute pe detectivul care ar fi reuşit să recupereze purceaua, din plictiseală se întîlneşte cu Sue, care nu rezistă tentaţiei de a dansa. Ronnie, pornit pe urmele sale ca să-l împiedice pe detectiv să vină la castel, o vede pe Sue în compania detectivului şi nu crede că aceasta venise la bar împreună cu prietenul său, Hugo. Millicent află şi ea trădarea, jurămintele se retrag, logodnele se desfac, lacrimile încep să curgă şiroaie, pare că lucrurile au luat-o razna definitiv. Dar nu  este chiar aşa. Pînă la urmă, totul se rezolvă cu bine, fiecare amorez îşi găseşte perechea potrivită, purceaua este găsită, iar onorabilul Galahad nu-şi va mai publica memoriile, în schimbul promisiunii că lordul Emsworth, va îngădui căsătoria lui Ronnie cu Sue. Motivul onorabilului Galahad ? A descoperit ca mama fetei, fusese iubita sa din tinereţe, de care familia îl despărţise, trimiţîndu-l în misiune departe de casă, iar de atunci şi pînă acum, îşi tot căinase iubirea pierdută. Si totuşi, de ce  această carte se numeşte aşa ? Dacă nu ştiţi, este limpede că nu a-ţi crescut niciodată un porc la fel de impozant ca Împărăteasa, ca să ştiţi ce fulger v-ar străbate inima dacă v-ar fi cumva, furată !