Mulţumesc, Jeeves – continuare

Ieşit la hoinăreală pe străzile Londrei, Wooster are norocul de a-l întîlni pe un prieten din copilărie, care deşi era cam lefter, deţine un conac imens, pe care doreşte cu disperare să-l închirieze. Nu lui Wooster fireşte, acesta căuta o locuinţă modestă, dar vor deveni vecini. Auzind că Wooster se despărţise de Jeeves, Chuffy îl angajează pe loc. La conac, locuia matuşa lui Chuffy, Mirtle, împreună cu băiatul său, o puşlama de vreo 12 ani, iar in vizită se afla un milionar american, domnul Stoker, împreună cu fata sa, Pauline. Numai scrupulele îl împiedică pe Chuffy să îi ceară fetei mîna, deşi ea nu dădea doi bani pe faptul că el era cam sărăcuţ. Toată problema s-ar fi rezolvat, dacă matuşa s-ar fi căsătorit cu un psihiatru cam nebun, Glossop, iar Chuffy ar fi reuşit să vîndă conacul. Încercînd să-şi ajute prietenul, Wooster plănuieşte să o sărute pe fată, cu care fusese chiar logodit mai demult pentru vreo două zile, provocîndu-i gelozia.” – Mi se pare atît de al naibii de ciudat că te-a lăsat să o săruţi ! – Am luat-o prin surprindere. – Ar fi trebuit să te miruiască peste urechi. – De ce ? Fireşte, a presupus că îmbrăţişarea a fost frăţească. – Frăţească, hă ? – Întru totul frăţească. – Ai o soră Bertie ? – Nu. – Dacă ai avea, ai săruta-o ? – Frecvent … – Păi, hm, bine , dar, uf, să zicem că este în regulă. Dar dacă mai ai chef de sărutat surori, caută şi tu prin altă parte! – Oh, desigur, cum să nu!”Rămas singur, după ce i-a dat noului valet liber pentru că cinase în oraş, Bertie se întoarce acasă. Unde are prilejul să constate că „de la stînga la dreapta, conţinutul patului meu se compunea din Pauline Stoker în pijamaua mea mov, cu vechea ei dungă aurie”. Nu cumva să vă faceţi gînduri necurate ! Înţelegînd toată dandanaua pe dos, tatăl fetei o sechestrase pe iaht, de unde ea evadase înot, ca să poată merge la Chuffyy, dar venise aici, ca să împrumute nişte haine. În astfel de cazuri, normal, se declanşează o nebunie pe cinste. Fata intrase în casă spărgînd un geam, poliţia intră pe fir să cerceteze, tatăl fetei intrat la banuială vine şi el în căutare înarmat cu un puşcoi cît toate zilele, samd. Wooster scapă cumva de aceştia, dar cînd vine însuşi prietenul său, iar începe să explice :” – Într-o situaţie ca asta, bătrîne Chuffy, trebuie să ai încredere… Poetul Tennyson zice … – Tacă-ţi fleanca! Nu vreau să aud nimic de la tine. După o scurtă clipă de tăcere, Pauline exclamă – Aha ! Deci asta îţi închipui tu ? – Ba nu ! – Ba da ! – Ba nu! Ştiu că Bertie s-a culcat afară, în şopron”. Prea tîrziu. Pauline, ultragiată, îi strigă în faţă bietului Chuffy : – „Te urăsc. Cred că eşti mai porc decît toţi porcii pe care îi ai acasă. – N-am ştiut că ai porci Chuffy, zise Bertie Wooster. – Rasa Black Berkshire, a zis el distrat”.

Cred că aveţi tot dreptul să mă întrebaţi, pe unde naiba se tot învîrte în tot acest răstimp, Jeeves. Fiţi pe pace. El este factotumul, el înoadă şi desnoadă, fără voia sa nu mişcă nimic, numai că de, valet de clasă şi de casă mare, este discreţia în persoană, îi lasă pe toţi să credă că tot ce fac, fac exclusiv ca urmare a inteligenţei care le prisoseşte tuturor, personajelor acestei savuroase comedii !