De ziua lor, a tuturor femeilor

Este cum nu se poate mai limpede, că indiferent cît de temătoare şi de sfioasă este Primăvara în acest an, tot va izbucni pînă la urmă în zîmbetele optimismului renaşterii inevitabile. Degeaba Baba Dochia îşi tot scutură cojoacele sale neguroase peste vremelnicia timpului vrăşmaş. Degeaba. Soarele de-abia aşteaptă să renască strălucitor în inimile noastre, peste negurile iernii care se apropie de sfîrşit. Degeaba fulguie. Degeaba lapoviţa încearcă să se transforme în ninsoare aşezată. Fulgi diafani, se-ndreapt-alene spre pămînt, şi se topesc şi pier. Fulguiala nu se mai transformă în troiene. Nici viscol nu mai e. A revenit vremea iubirii, a revenit la viaţă, viaţa, întreaga fire îşi va reveni în fire. Copacii-şi plimbă sevele prin ramuri, care curînd, iară vor ţine mîndre în lumină, bobocii florilor ce vor veni. E vremea să-ndreptăm gîndurile noastre cele mai bune, către bunicile noastre, către mamele noastre, către soţiile noastre, către surorile, fiicele şi verişoarele noastre, către colegele şi înspre prietenele noastre, către toate femeile noastre dragi, care ne fac viaţa frumoasă. LA MULŢI ANI ! tuturor femeilor de pe acest pămînt, şi gînd pios celor ce nu mai sunt. A sosit primăvara ! Vedeţi ? Este  opt martie ! E ziua lor, ziua femeilor care ne dau viaţă, e ziua lor în care celebrăm putinţa noastră de a fi. E ziua primăverii care va renaşte cu fiecare nou copil dăruit lumii, e ziua lor, a tuturor femeilor ! E ziua lor ! Iubiţi-le, cinstiţi-le şi dăruiţi-le. Căci ele, vă iubesc, măi moşilor şi tinereilor, chiar dacă încă nu prea ştiţi …  LA MULŢI ANI ! IUBITELOR !