Obiceiuri de Mucenici

Ziua de 9 martie, cînd Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe cei 40 de Mucenici ucişi în Sevastia, are pentru spiritualitatea populară o conotaţie aparte. În ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat, momentul fiind marcat de respectarea unor interdicţii sau de oficierea unor practici cu caracter simbolic.După ce, în luna februarie (luna lui Faur), plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era reparat, curăţat şi purificat iar între plugari se încheiau înţelegeri pentru întovărăşire la arat, în dimineaţa acestei zile plugul era scos în faţa casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presărat cu numeroase obiceiuri.În cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, femeia din casă era principalul protagonist în desfăşurarea practicilor. După aducerea plugului în faţa casei, plugarii, de obicei doi la număr, stăteau cu capetele descoperite înaintea boilor sau a cailor, după caz, iar femeia ieşea din casă avînd într-o mînă traista pentru plugari iar în cealaltă ţinînd un vas cu apă sfinţită, tămîie şi un şomoiog de busuioc. Femeia se apropia de plug şi de carul în care se afla restul atelajelor specifice acestei lucrări agricole, le înconjura de trei ori, stropindu-le cu agheasmă şi afumîndu-le cu tămîie. În timpul celor trei rotaţii executate în sensul mişcării aparente a soarelui, femeia rostea, într-o solemnitate deplină, următoarele: „Cît de curată este tămîia şi agheasma, aşa de curaţi să fiţi şi voi / Şi să umblaţi nedespărţiţi la arat / Şi nici cînd să nu daţi peste vre-un strigoi sau moroi care să vă facă rău”. În faţa animalelor de muncă se aşeza un ou, în credinţa că dacă acesta va rămîne întreg după pornirea carului, atunci şi plugarilor le va merge bine pe toată durata plugăritului. Plugarii primeau traista cu mîncare, după care femeia vărsa agheasma rămasă în cofă la picioarele animalelor. Se obişnuia ca în coarnele plugului să se pună acum şi un colac împletit în opt, numit Creciun, păstrat în casă de la Crăciunul trecut, ca simbol al fertilităţii. Semnificatia oului aruncat este de sorginte precreştină, oul fiind considerat măsura tuturor lucrurilor de început (ab ovo), el avand aici rol augural şi protector în desfăşurarea aratului.După acest moment plin de solemnitate, desfăşurat în curtea casei, plugarii porneau plugul către cîmp sau către grădina din apropiere, unde marcau o brazdă simbolică, de pocinog (început) după care dezjugau şi hrăneau animalele iar ei se ospătau în mod ritual pe brazdă. În unele sate era obiceiul ca în această zi toate plugurile din sat să fie adunate pe islazul sătesc unde, în faţa mulţimii adunate, era chemat preotul care făcea o slujbă de sfinţire a apei şi de stropire a fiecărui plug în parte, după care plugarii se îndreptau catre ogorul propriu pentru marcarea brazdei de început.În tradiţia populară se considera că în ziua de 9 martie sfinţii mucenici se adună pentru a participa la un sobor de dezgheţare a pămîntului şi de slobozire a căldurii, ei bătînd, în acest scop, cu ciomegele în pămîntul îngheţat. Această practică a fost uzitată şi de către sătenii din comunităţile bucovinene, care băteau cu bîtele în pămînt zicînd: „Intră frig şi ieşi căldură, / Să ne fie vreme bună / Pentru plug şi arătură”. Ziua mucenicilor era şi un prilej de prognozare a vremii. Se considera că dacă ploua în această zi, va ploua şi de Paşti; dacă tuna, vara va fi prielnică tuturor culturilor; dacă îngheaţă în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă iar ştiuleţii de porumb vor urui spre coşare precum roţile de la căruţa în trecere peste pămîntul îngheţat. Obiceiurile şi practicile descrise mai sus puteau fi întîlnite în satele Bucovinei – în special în Corocăieşti, Dumbrăveni, Calafindeşti, Bilca, Vicov, Solea, Stulpicani, Capu Codrului – pînă în preajma celui de-al doilea război mondial. Odată cu instalarea comunismului, ele au dispărut din obişnuinţa sătenilor, în special după ce aratul a început să fie executat cu tractorul pe pămîntul devenit proprietate colectivă.Astăzi, dintre toate practicile străvechi, mai persistă obiceiul ca femeile să coacă în ziua de 9 martie, 40 de figurine din aluat, numite „sfinţişori” sau „mucenici”, reminiscenţe ale idolilor neolitici ai fertilităţii, iar bărbaţii să bea cîte 40 sau 44 de pahare de rachiu. „Sfinţişorii” sunt făcuţi din aluat dospit şi au forma antropomorfă a cifrei opt, cifra echilibrului cosmic. Proaspăt scoşi din cuptor, ei se ung cu miere de albine şi se presară cu nucă măcinată, după care se împart, pentru sufletul morţilor, mai ales copiilor din vecini.

Sursa: CrestinOrtodox.ro