Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 martie 2010

Eco

 

Sigur că este destul de greu să scrii despre scriitura unui savant eminent, care mai este şi un romancier de mare succes, aşa cum este Umberto Eco. M-am mai încumetat de cîteva ori, nu ştiu dacă am făcut bine sau nu, un prieten foarte bun mi-a spus ‘că sînt în echipă şi joc bine’; probabil că el a fost politicos , dar am de gînd să continuu.

 Toată lumea ştie cite ceva, despre cartea lui Eco, “Numele Trandafirului”. Grea şi afurisită carte. Roman poliţist nu e, tratat despre schisma unor direcţii din creştinism nu e, roman istoric nu e, tratat despre inchiziţie nu e, dar dacă nu mă înşel prea tare, este romanul cu care, Umberto Eco a debutat ca scriitor de literatură, în 1980; adică la un an după ce a apărut cartea lui Italo  Calvino, “Dacă într-o noapte un călător”, carte despre care am scris anterior, cîteva postări.

Pe scurt, cred că esenţa acestei cărţi este cuprinsă într-o idée a lui Eco, şi citez, din  această carte, un fragment (pag 488), un dialog imaginat în această carte, de Eco : „””- Este greu să te obişnuieşti cu ideea că nu poate să existe o rînduială în univers, pentru  că  ar supăra libera voinţă a lui Dumnezeu şi atotputernicia Lui. Aşa că libertatea  Lui Dumnezeu ,este osînda voastră, sau cel puţin, osînda mîndriei voastre. – Dar cum poate să existe o fiinţă necesară cu totul alcătuită din posibilitate ? Ce diferenţă mai e atunci între  Dumnezeu şi haosul începuturilor ?  A afirma deplina atotputernicie a lui Dumnezeu şi deplina lui libertate faţă de propriile sale alegeri, nu este totuna cu a demonstra că Dumnezeu nu există ?”””

Subtilă trimitere către “ Id quo maius cogitare nequit”.

Read Full Post »