Sigur că este destul de greu să scrii despre scriitura unui savant eminent, care mai este şi un romancier de mare succes, aşa cum este Umberto Eco. M-am mai încumetat de cîteva ori, nu ştiu dacă am făcut bine sau nu, un prieten foarte bun mi-a spus ‘că sînt în echipă şi joc bine’; probabil că el a fost politicos , dar am de gînd să continuu.
Toată lumea ştie cite ceva, despre cartea lui Eco, “Numele Trandafirului”. Grea şi afurisită carte. Roman poliţist nu e, tratat despre schisma unor direcţii din creştinism nu e, roman istoric nu e, tratat despre inchiziţie nu e, dar dacă nu mă înşel prea tare, este romanul cu care, Umberto Eco a debutat ca scriitor de literatură, în 1980; adică la un an după ce a apărut cartea lui Italo Calvino, “Dacă într-o noapte un călător”, carte despre care am scris anterior, cîteva postări.
Pe scurt, cred că esenţa acestei cărţi este cuprinsă într-o idée a lui Eco, şi citez, din această carte, un fragment (pag 488), un dialog imaginat în această carte, de Eco : „””- Este greu să te obişnuieşti cu ideea că nu poate să existe o rînduială în univers, pentru că ar supăra libera voinţă a lui Dumnezeu şi atotputernicia Lui. Aşa că libertatea Lui Dumnezeu ,este osînda voastră, sau cel puţin, osînda mîndriei voastre. – Dar cum poate să existe o fiinţă necesară cu totul alcătuită din posibilitate ? Ce diferenţă mai e atunci între Dumnezeu şi haosul începuturilor ? A afirma deplina atotputernicie a lui Dumnezeu şi deplina lui libertate faţă de propriile sale alegeri, nu este totuna cu a demonstra că Dumnezeu nu există ?”””
Subtilă trimitere către “ Id quo maius cogitare nequit”.
Buna dimineata si buna sa va fie inima!
😆
buna dimineata draga maya ! 😆
Vine, vine primavara!!!
😆 😆 😆
Vineeeeeeee primavara!
Soarele e agatat de cer
Cu drag, un zimbet va ofer!
😆 🙂 😆
Pe aici, soarele este inca timid, dar miroase frumos a primavara, vremea s-a incalzit destul de bine si chiar trebuie sa zimbim ! 😆
Neatza. Ce inseamna, mai exact, „deplina lui libertate faţă de propriile sale alegeri”?
buna dimineata
Tare mult as vrea eu sa descifrez fara rest ce spune Eco in scrierile sale; din cite stiu, exista doua teorii mari, una care spune ca lumea este predestinata, deci se misca in sensul imprimat inca de la Facere de Dumnezeu, iar cealalta care afirma ca lumea inca nu are o directie clara, Dumnezeu este cel care hotaraste incotro si de ce. Aici este problema pusa de Eco : daca Dumnezeu a avut un plan initial, sau NU, pentru ca in acest caz, lumea se misca ori la intimplare ori potrivit unor toane de moment, ceea ce nu se poate imagina, iar in caz contrar, daca Dumnezeu isi ajusteaza planul odata cu trecerea vremii, se pune problema invocata de Eco.
Teoria „ortodoxa” e ca Dumnezeu a facut legi, legile naturii, legile fizicii si ale chimiei, dupa care functioneaza lumea. Cu omul lucrurile stau altfel. Omul are si o parte care functioneaza dupa legi, dar in genere, k spirit, e liber. Functioneaza dupa cum il taie capul.
Eu nu sint un om educat in spirit religios, dar am asa un soi de certitudine ca lumea asta nu poate fi doar rodul unei intimplari, sigur ca lumea este guvernata de o entitate superioara, de esenta Divina, greu accesibila intelegerii umane, iar omul, mai mult se iluzioneaza ca este liber in spirit. Daca ne gindim bine, inca din copilarie suntem supusi unui sistem educational care ne formateaza potrivit nevoilor societatii, care ne accepta numai in masura in care corespundem standardelor sale; stim bine cum sunt priviti rebelii, nonconformistii, cei care chiar vor sa traiasca dupa cum ii taie capul pe ei, NU ? 🙂
Da, dar una e sa spui ca sintem conditionati de lumea in care traim – a vorbit mult Heidegger despre asta – si alta e sa spui ca sintem conditionati de Dumnezeu. Pe de alta parte, nu inteleg de ce vorbim despre „entitatea” Divina, „fiinta superioara”, etc, de parca am scrie literatura SF sau am vorbi despre extraterestri. LA capitolul asta, insa, sint multe de discutat si un comment pe blog ar fi total nepotrivit. Prefer sa discut despre astea in tihna si fata in fata. Subiectul e prea serios ca sa-l expediez in cateva randuri insailate la repezeala.Plus ca, sintem oameni in toata firea. Nu ne permitem sa vorbim despre dumnezeu ca niste liceeni puberi care l-au descoperit pe Nietzsche sau pe Cioran si se iau la tranta cu…Entitatea Divina.
La o cafea…:D
De acord, numai ca tema postarii mele vine dintr-un roman, care trateaza aceasta problema dpdv literar, toti marii savanti au apelat la aceasta modalitate de exprimare cind au vehiculat teorii greu demonstrabile academic, NU ? 🙂
ps. Tata, a fost greco-catolic, mama ortodoxa, eu sint botezat ortodox dar merg de multe ori la biserica romano-catolica pentru ca imi place sa ascult orga la nebunie. Cred ca exista un singur Dumnezeu pe care fiecare om il percepe asa cum poate. De aceea imi place mie sa-l denumesc „Entitate Divina” , pentru ca nimeni nu stie care este numele Sau adevarat !
Iar daca a inceput sa se practice spovbedania prin intermediul internetului, de ce nu se poate discuta despre acest subiect pe blog ? 🙄
AAA, eu nu am zis ca nu se poate discuta pe blog, am spus doar ca EU nu fac asta sau ca prefer sa nu o fac. OK, daca scriitorii vehiculeaza teorii atunci cand fac literatura, atunci ceea ce fac e literatura si ceea ce scriu ei trebuie interpretat literar, adica estetic, si nu filozofico-teologico-etc., nu?
Fiecare percepe entitatea divina asa cum poate….stranie idee. O sa ai de furca cu Biserica 😛
Glumesc
De ce este stranie ? Am o carte „Numele lui Dumnezeu in Coran si in Biblie” / Monica Brosteanu / Polirom in care problema este tratata in aproape trei sute de pagini. 😀
Si cu biserica ma descurc onorabil, preotul care vine cu sfestania la mine in casa, ma simpatizeaza, imi primeste obolul si nu cred ca imi baga strimbe la „Sefu’. 🙂
CUVINTE ŞI FLUTURI
Neatza. Ce inseamna, mai exact, “deplina lui libertate faţă de propriile sale alegeri”?
……….adica mi se pare potrivita aceasta intrebare ,
care este si a mea, desi nu am si fluturi .
astept cuminte raspunsul.
Daca ai aruncat provocarea , Tibi, trebuie sa ai si raspunsurile la indemana.
servus luminita
Este destul de simplu : intregul citat reprodus ce mine, ii apartine in totalitate lui Eco, iar acesta scrie intotdeauna cu dublu sens, fara sa ofere solutii niciodata, lasind interpretarea textelor lor sale pe seama fiecarui cititor in parte. In acest citat, Eco lanseaza de fapt o provocare, in sensul ca aparent pune la indoiala existenta lui Dumnezeu.
Intreaga sa carte este o lunga alegorie despre diversele moduri de a interpreta scripturile, lupta dintre diversele secte, lupta dintre puterea laica (imparat) si puterea eclesiatica(Papa), cum au aparut ereziile si cum au fost eliminate chiar daca nu total.
Solutia mea, am redat-o chiar in postare, iar traducerea acelui citat ( care ii apartine Sfintului Anselm, in incercarea de a demonstra existenta lui Dumnezeu) din latina este : „acela despre care nu se poate gindi nimic mai mult” adica Dumnezeu insusi.
tibi,
din nou fascinanta postare.Numele trandafirului stiu ca l-am citit dintr-o suflare,ceea ce nu spun ca a fost bine. consideram ca este un fel de „roman politist” sau filosofic sau teologic.Nu mi-am batut capul prea mult cu incadrarea intr-un gen literar,…eposul ma fascina,situatiile inedite,enigma.
Sigur ca este greu sa te obisnuiesti cu ideea ca nu poate exista o randuiala in univers….pentru ca exista….asa cum dincolo de periferia existentei si a gandirii noastre exista infinitul si un Dumnezeu transcendent si mereu prezent.,intruchipand ordinea cosmica,binele,perfectiunea si iubirea insasi.
Sf.Anselm in demonstratia sa considera ca „e tot una a fi cu a gandi”,pt.ca gandirea despre o fiinta perfecta inseamna existenta ei…..nu poti gandi la nimic ce poate fi mai perfect decat creatorul cu vointa si libera sa alegere.
Iar noi creati dupa „chipul si asemanarea sa”ar trebui sa dobandim calitatile sale ,dar este la libera noastra alegere.
dora,
Aceasta postare este numai o punere in tema. Am de gind sa povestesc intreaga carte in citeva postari; probabil ca mai intii, am sa scriu ceva despre o carte superba, „Sfintul Anselm si conceptul ierarhiei” / Alexander Baumgarten / Polirom.
Am mai scris cite ceva pe aceasta tema, mai demult. 🙂
Eco este profund, greu de surprins in toate detaliile mintii sale de stralucit semiotician, intre cartile sale exista legaturi subtile, si ma refer la toate cartile sale, nu doar la romanele sale.
Sigur, avem ‘liberul arbitru’ , de aceea creatura nu poate ajunge la perfectiunea Creatorului. Subiectul acesta, este fascinant.
https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2009/10/18/religie-si-putere/
tibi,
io fac acum naveta.
Stii ce-mi pare rau?Ca mi-a disparut cartea lui U.Eco.Atata m-am laudat cu ea colegilor ca mi-au cerut-o si a circulat din mana-n mana pana a facut picioare de tot.
Este interesanta intreaga teorie anselmiana si am citit candva despre ea.Astept „serialul”.
vad ca ai dat un link.Maine ma delectez cu el.
Acum stii ce fac….nu repet.
Gute Nacht! 😆
noapte buna draga dora ! 😆
Voi incerca sa scriu despre aceste subiecte grele, cu modestele mele puteri.