Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 2 aprilie 2010

Ziua învierii. Capitolul 20. În interpretarea părintelui Scrima, acest capitol din Evanghelia după Ioan, are o structură internă desfăşurată pe etape distincte.
 
– 1. În zori : mormîntul gol (20; 1-10).
– 2. Dimineaţa : Iisus se arată Mariei şi i se face cunoscut (20; 11-18).
– 3. Seara : arătările lui Iisus în faţa ucenicilor. Prima comunicare a Duhului (20; 19 – 23).
– 4. Pecetea zilei a opta : experienţa lui Toma (20; 20 – 29).
– Concluzie (20; 30 – 31) : figura lui Iisus şi finalitatea Evangheliei.
 
„Această primă zi a Săptămînii deschide un timp cu totul altul, acel timp am putea spune, în care tot ceea ce a fost săvîrşit pînă acum se revelează ca noutate a vieţii, ca noutate a lumii. Iar fiinţa care, după Sfintul Ioan, ne va face, prima, să avem acces la aceasta noutate e Maria din Magdala” – spune părintele Andre Scrima.
 
 Maria Magdalena este prima care vine la mormînt şi vede lespedea ridicată. Aceasta aleargă la cei doi ucenici, Simon-Petru şi Ioan şi-i anunţă : „L-au luat pe Domnul din mormînt şi nu ştiu unde L-au pus” (20;2). Cei doi, aleargă la mormînt. Primul care soseşte, este Ioan, dar îl aşteaptă pe Simon-Petru care intrînd, „vede giulgiurile puse pe jos”. Dar Ioan este cel care, intrînd după Petru, este primul care „a văzut şi a crezut„. Cei doi, merg la ceilalţi ucenici ca să le ducă vestea. Şi îi revine tot Mariei, să-L vadă şi să-L recunoască; ” … aceea I-a zis evreieste : Rabbuni (adică Învăţătorule)! ” (20; 16). Diferenţa dintre apelativele Rabbi şi Rabbuni, este faptul că primul termen semnifică învăţător în general, iar cel de-al doilea termen în ebraică, era deseori rezervat lui Dumnezeu. Maria vrea să i se arunce la picioare, dar Iisus, îi spune : „Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu …(20; 17)”. Maria este cea căruia Iisus, îi spune ” … ci mergi la fraţii Mei şi le spune : Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru (20; 17).” Acestea s-au petrecut în zori şi dimineaţa. Seara, ucenicii stăteau feriţi „fiindcă mînia care dusese la crucificarea Învăţătorului lor bîntuia încă în preajmă şi nu ştiau la ce să se aştepte”, comentează părintele Scrima. Între ei, „a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis : „Pace vouă!” (20;19). „Şi zicînd acestea, le-a arătat mîinile şi coasta Sa” (20; 20). Apoi, Iisus „a suflat asupra lor şi le-a zis : luaţi Duh Sfînt. Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute (20; 22-23). În interpretarea părintelui Scrima, acum ucenicii primesc misiunea „să discearnă între cei care au cunoaşterea lui Iisus, şi cei cărora le lipseşte această cunoaştere…”. Dintre ucenici, lipsise iniţial Toma, care îşi păstrase mintea cea de toate zilele ( adică nu era pătruns încă, de importanţa şi semnificaţia acestui moment; nm, tibi), care spune : „… dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede”(20; 25). { Acest pasaj este cel care a generat faimoasa sintagmă – falsă – „Crede şi nu cerceta”;nm, tibi}. Deznodămîntul are loc în cea de a opta zi, cînd după ce Iisus îl invită pe Toma să-i pipăie rănile, acesta a exclamat : „… Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (20; 28). ” Iisus I-a zis : pentru că M-ai vazut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut !” (20; 29). Acest capitol se încheie cu :
 
„Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, fiul lui Dumnezeu, şi, crezînd, să aveţi viaţă în numele Lui.”(20; 31).
 
Sărbători Pascale Fericite, vă urez tuturor !
 
 

 

Read Full Post »

Ultima vineri din Postul Mare este numită în Bucovina (şi nu numai) Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine, este ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoşesc. Din această cauză Vinerea Mare este zi de post negru.

În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Există credinţa că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat iar coptura nu este mîncată nici măcar de peşti.

În Vinerea Mare, dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezînd că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Seara însă, întreaga suflare a satului bucovinean mergea la biserică pentru a participa la slujba de scoatere a aerului şi pentru a trece pe sub acesta. în scopuri terapeutice.

Sîmbăta Mare, este ultima zi de pregătire a Paştilor, cînd femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mîncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşti. De obicei, în Sîmbata Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mîncări tradiţionale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptura şi borşul de miel.

Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se pregătesc prea multe feluri de mîncare, de unde şi zicerea: „Crăciunul este sătul iar Paştele este fudul”. Principala grijă a oamenilor, înaintea Paştilor, este aceea de a-şi primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămaşă nouă, cusută în mod special, iar bărbaţii măcar o pălărie nouă.

Sîmbătă seară, fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserică, pentru sfinţire.

În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumînare albă, apoi oua roşii, pasc şi cozonac, ouă încondeiate, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salata de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, cîţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, un fir-două de breabăn (numit brebanoc sau barbanoc), cîrnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială etc.

Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodina, semn de preţuire a sărbătorii pascale dar şi de mîndrie personală.

Sursa : creştin ortodox.

Read Full Post »

1. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus şi L-a biciuit.

2. Şi ostaşii, împletind cunună din spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie.

 3. Şi veneau către El şi ziceau: Bucură-te, regele iudeilor! Şi-I dădeau palme.

4. Şi Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis: Iată vi-L aduc pe El afară, ca să ştiţi că nu găsesc în El nici o vină.

 5. Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Şi le-a zis Pilat: Iată Omul!

6. Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină.

7. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.

 8. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut.

9. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns.

10. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc?

 11. Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are.

12. Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.

 13. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata.

14. Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru.

15. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul.

16. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie răstignit.

 17. Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice Golgota.

 18. Unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus.

19. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor!

20. Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte.

 21. Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci că Acela a zis: Eu sunt Împăratul iudeilor.

 22. Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.

23. După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime.

24. Deci au zis unii către alţii: Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: „Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii”. Aşadar ostaşii acestea au făcut.

 25. Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău!

 27. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.

28. După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete.

29. Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui.

30. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul.

 31. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice.

 32. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el.

33. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.

 34. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.

35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.

36. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: „Nu I se va zdrobi nici un os”.

 37. Şi iarăşi altă Scriptură zice: „Vor privi la Acela pe care L-au împuns”.

38. După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.

39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.

 40. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.

41. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat.

42.Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape.

Read Full Post »