Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 4 aprilie 2010

Tocmai

Tocmai am vorbit cu băiatul meu, emigrat în Canada la începutul acestui an. Radia de fericire. Luase primul său salariu în ţara sa de adopţie. Acest salariu, vine la capătul unui efort pre-emigrare de aproximativ un an, a unui efort de acomodare de circa două luni de zile şi de fapt, este rezultanta muncii sale din ultimele două săptămîni. În afara mizerabilei ‘alocaţii pentru copii’ , acordată mai mult în virtutea ? obişnuinţei de minunatul staff de stat !!! care guvernează această mirifică ţară, denumită pe scurt România, acest băiat, îşi cîştigase primii săi bani, tot de la statul Român, printr-o ‘bursă de merit’ , o sumă absolut derizorie, dar căreia noi, i-am dat o valoare de simbol = erau primii săi bani cîştigaţi prin efortul său propriu, prin strădania sa, prin sîrguinţa sa. Era în vremea în care acest băiat, urma cursurile liceului. A intrat apoi, la Universitate. A obţinut şi acolo, bursă de merit. Nu pun în discuţie sumele obţinute cu titlul de ‘bursă’ pentru că eu cred că nu are rost. Aceste sume erau şi probabil încă mai sunt, de domeniul derizoriului, după cum cred că bine ştie aproape oricine. Importantă mi s-a părut mie, ‘simbolistica’, faptul că acest băiat, în competiţie cu alţi copii, ulterior tineri, a fost între ‘cei dintîi’.
 Primul său salariu, pe două săptămîni, luat în ţara sa de adopţie, depăşeste tot simbolistic vorbind, întreaga sumă încasată de el pentru meritele sale la învăţătură, din ţara noastră mirifică, denumită iar, pe scurt, România. Cine mai are puterea să se mire, de ce ne pleacă tinerii, spre alte zări, nu are decît să o facă. Cine mai are puterea să creadă, că ne putem reconstrui ţara cu beizadelele rămase în ţară ca urmaşe de drept ! ale îmbogăţiţilor de după 89, nu are decît să o facă. Din partea mea, le urez visare plăcută. Măcar pe termen luuuung; pe termen scurt, cu părere de rău, eu, spun = nici-o şansă. Punct !
 
 

 

Read Full Post »