Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 9 aprilie 2010

La spital, birjar !

Spitalul puşcăriei de la Jilava, a devenit se pare, neîncăpător. Prea mulţi dintre potentaţi vor sa fie internaţi acolo, după ce ÎCCJ a declarat că aceştia , trebuie să fie internaţi în sistemul penitenciar. Măi să fie, chiar aşa ? Am mai spus o data : opriţi-mă din rîs, mă doare burta ! Pariem că nu există atîtea boli pe lumea aceasta, ca să exprime în mod limpede, suferinţele acestor bieţi ţapi ispaşitori, ai corupţiei generalizate din România ? Să ne înţelegem. Nu le doresc nici celor mai aprigi duşmani ai mei, nici măcar o zi de puşcărie. Pierderea demnităţii supreme a unui om, respectiv pierderea libertăţii, este un lucru inimaginabil. Dar. Dacă aceşti oameni, au crezut că prezumţia de nevinovăţie, poate fi înlocuită fără rest, cu prezumţia de impunitate, îşi merită soarta. Tare mă tem însă, că aceşti indivizi, nu sunt decît vîrful aisbergului, biete bucăţele de gheaţă, destinate unui soare necruţător, respectiv soarele sub care va începe în sfîrşit ?, curăţirea ‘sistemului’ de UNELE elemente impure. Tare mă tem că şi de această dată, sunt daţi pradă opiniei publice româneşti şi instituţiilor internaţionale, cîţiva pioni. Caii, nebunii, turnurile şi regina, rămîn în continuare pe poziţii, ca  întotdeauna, să-l apere pe regele sărac şi cinstit. Omerta, funcţionează. Credeţi altceva ? Vă doresc un weekend plăcut şi însorit, dragilor. Urmează recursul. Luni.

Read Full Post »

Înapoi la carte

Aduc în atenţia dumneavoastră, încă un autor – contemporan –  şi una dintre cărţile sale. Autorul, este Jonathan Coe. Cartea despre care voi spune cîte ceva, este “Ploaia înainte să cadă”. Despre autor sunt multe lucruri de spus. Mă voi mărgini să citez de pe pagina de gardă a cărţii despre care voi scrie cîte ceva, carte apărută la Polirom anul trecut (2009), cîteva date reprezentative. Născut în 1961 în Birmingham, “a studiat la Trinity College, Cambridge, luîndu-şi apoi doctoratul la Warwick University. Înainte de a se dedica scrisului, a predat poezie engleză la  Warwick University şi a compus muzică de jazz … Din cărţile sale transpare o veselie debordantă, dincolo de care mocnesc însă tristeţi grele şi un  cinism cum numai Albionul ştie să producă. Romanul care l-a propulsat pe J.C. în topul celor mai importanţi romancieri britanici este “ Ce hăcuială!” ( What a Carve Up!) – 1994 – o satiră plină de spirit atît la adresa politicii duse de Margaret Thatcher în anii 1980, cît şi a societăţii de consum, ( carte pentru care a primit prestigioase premii – nu le mai enumăr) … “.

În viziunea domnului Bogdan-Alexandru Stănescu, (coordonatorul acestei colecţii) acest roman descrie “destinul unor femei din aceeaşi familie, unite nu doar prin legăturile de sînge, ci şi prin întorsăturile unui destin aspru, care pare să urmeze un model prestabilit. Înainte de a muri, bătrina Rosamond îşi înregistrează tulburatoarea poveste pe patru casete audio ( vi le mai amintiţi ? – n.m. – tibi) destinate lui Imogen, nepoata verişoarei sale, oarbă din fragedă copilărie. Relatată într-un mod inedit, cu ajutorul a douăzeci de fotografii evocatoare, înşirate în ordine cronologică, povestea lui Rosamond dezvăluie un lanţ de evenimente tragice, în care iubirea şi ura se împart în mod egal între mame şi fiice”.

Nu am nici-un motiv să îl contrazic pe domnul Bogdan-Alexandru Stănescu. Cred totuşi, că acest conflict se situează la nivelul diferenţei de viziune între generaţii; fiecare generaţie adoptîndu-şi propriile sale valori. Fundalul acestei cărţi se situează la începutul anilor ’20 ai secolului trecut, se desfăşoară inclusiv la nivelul anilor 1980, iar diferenţele de mentalitate sunt puse în valoare cu destul talent, de autor. Mie mi se pare că însăşi Imogen, o ruda prin alianţă a familiei, oarbă fiind, este de fapt un simbol. Cele douăzeci de fotografii evocate, sunt nimic mai mult, decît etape ale vieţii lui Rosamond. Etape descrise de autor, pentru cititor. Să mă explic : de cîte ori un autor povesteşte întîmplări, petrecute într-un spaţiu inaccesibil cititorului, nu încearcă să explice acele lucruri ca unui nevăzător ? Poate un cititor care nu a hălăduit niciodată, pe tărîmurile nevizitate nicicînd, descrise de indiferent ce autor, să şi le închipuie altfel, decît cu ochii minţii ? Din acest punct de vedere, cititorul nu este ORB ? Despre carte, voi scrie în curînd.

Read Full Post »

Pe cele două talgere ale justiţiei române, se află zilele acestea, cel puţin în atenţia presei, două cauze. Pe un talger a fost aşezată cauza bătăuşului  devenit criminal, pe celălalt talger a fost aşezată cauza ‘conspiraţiei’ în care se află un senator, un judecător şi doi ‘importanţi oameni de afaceri’(citeşte două păsări de pradă). Talgerul pe care a fost aşezat bătăuşul, s-a înclinat cel puţin momentan, în jos : derbedeul acela a fost reţinut pentru 29 de zile pentru ‘tulburarea liniştii publice’, dar nu si pentru LCM. Talgerul pe care este aşezată cealaltă cauză, a început să zboare diafan, către judecarea celor implicaţi în stare de libertate. Minunat ! Justiţia chiar lucrează ! Lucrează mai aprig decît poetul devenit între timp un portofel doldora, care la loviluţie scria de zor proclamaţii, la îndemnul unui simpatic actor de anvergură, interpret inclusiv al celebrului personaj shakesperian, căruia i se atribuie faimoasa sintagmă : “A fi sau a nu fi”. Ce va fi vom vedea IAR, cu toţii : nimic ! Rămîne cum a fost, este si va fi. Ferice de cei care deşi nu văd – nimic concret – pot să mai creadă.

Up date ; am postat aceste rînduri la vremea prînzului, cînd începuseră să expire ordonanţele de reţinere pentru cei în cauză. Nu am mai urmărit la tele ce se întîmplă; stiţi de ce ?

Read Full Post »