Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 aprilie 2010

Este cumplită tragedia petrecută astăzi, tragedie în care într-un accident aviatic şi-au pierdut viaţa mai mulţi demnitari ai statului polonez. Pe mine mă oripilează pierderea brutală a vieţilor indiferent dacă acest lucru se petrece prin căderea ‘păsărilor de fier’ , sau prin deraierea ‘teleguţelor pe cale ferată’ , sau prin ciocnirea involuntară – sper !- a unor bolizi avan motorizaţi, conduşi pe şosele de indivizi conştienţi sau mai puţin. Această tragedie este o tragedie ca atît de multe alte tragedii. Sper să nu cădem în părerea conspiraţionismului. Nu pot să cred că cineva a gîndit această TRAGEDIE ÎN MOD CINIC, premeditat. Ar fi prea grav acest lucru încît să-mi permit sa-i dau crezare. Este desigur, o coincidenţă nefericită că această tragedie, s-a petrecut pe fondul unei acţiuni de comemorare a victimelor de la Katyn. Dar atîta tot. SPER. Am zburat şi eu în urmă cu mai mulţi ani, cu un TU-154. Credeam că aceste veritabile sicrie zburătoare, nu mai sunt în uz. Condoleanţe sincere, familiilor victimelor.

Read Full Post »

În orice familie există secrete. Secrete facile, secrete dificile, secrete cumplite sau pur şi simplu secrete benigne, dar de nemărturisit. Despre unele secrete, aflăm. Despre altele, nu aflăm şi nu vom afla niciodată, nimic., Mai ales dacă deţinătorii acestor secrete, decid să ducă aceste secrete, în mormîntul tăcerii definitive, odată cu dispariţia lor de pe acest pămînt. Dar.

Dacă unii dintre deţinătorii acestor secrete, vor neapărat să le destăinuie, fără să fie capabili sa-i înfrunte pe destinatarii lor în timpul vieţii, o fac destăinuindu-se “ÎN ORB” , prin mărturii scrise sau înregistrate magnetic, fără să ştie la înde-mîna sau la urechea cui, aceste lucruri vor ajunge, sau cînd. De ce aleg aceştia această cale, rămîne în continuare, un subiect deschis. (păreri ?).

La prima vedere, eroina principală a acestui roman, este Gill, care primeşte vestea morţii mătuşii sale Rosamond, în cel mai banal mod cu putinţă, telefonic, în momentul în care împreună cu soţul său Stephen, îşi plivea grădina de buruieni, dîndu-le foc. Interesant moment ! După cum bine se ştie, ‘lipsa veştilor înseamnă de obicei, veşti bune’ , iar acel telefon putea să însemne orice altceva, ca de exemplu, o veste rea referitoare la cele două fete ale lor, trăitoare la Londra. (atentatele noii plăgi a omenirii, terorismul fundamentalist). Dar, nu. De data asta, vestea cea rea, se referea la moartea unei mătuşi. Mătuşa Rosamond, sora mamei sale, Sylvia. O femeie care nu dăduse socoteală de viaţa sa, nimănui, niciodată. Viaţă pe care în ultimii zeci de ani, o trăise alături de Ruth, prietena sa, moartă şi ea, de cîţiva ani buni.

 Moartea întotdeauna vine pe neaşteptate. Pentru oricine. Pentru că moartea se întîmplă întotdeauna, altora, nu nouă sau apropiaţilor noştri, nu ? [ Nu mai ştiu în ce carte am citit o chestie – relativ – amuzantă : un personaj dubios, un soi de ‘păcălici’ se distra copios jucîndu-le rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor săi, diverse farse. Murind, trînteste un ultim hohot de rîs afirmînd : le-am lăsat în urmă un leş, un corp lipsit de orice fărîmă de viaţă, iar eu, am plecat într-un loc inaccesibil lor.]

Testamentul mătuşii Rosamond, stipula clar, că averea sa trebuia împărţită între Gill, fratele lui Gill, David şi o persoană relativ necunoscută, Imogen. Cine este Imogen ? Vom afla treptat, pe măsură ce intrăm în substanţa acestei cărţi, că de exemplu Imogen era o verişoară de gradul doi cu Gill. De la medical curant al mătuşii Rosamond, Philippa May, Gill aflase că nu existau motive de suspiciune, moartea survenind în timp ce Rosamond(73 de ani) stătea comod aşezată pe un fotoliu, privindu-şi grădina, cu un magnetofon la îndemînă, ascultînd muzică. De fapt, Rosamond înregistra nişte casete, destinate lui Imogen, iar aceasta este în mare parte, substanţa acestei cărţi : destănuirile lui Rosamond către Imogen.

Cu greu, Gill îşi aminteşte ca pe Imogen, o întîlnise o singură dată, la aniversarea a 50 de ani, a mătuşii Rosamond, în urmă cu aproape douăzeci şi ceva de ani, cînd ea, Gill, era însărcinată cu prima sa fetiţă, Catharine, iar Imogen avea aproximativ şapte, opt anişori. Curios lucru, deşi era OARBĂ, venise singură la petrecere, familia sa nedorind să participe la aniversarea Rosamondei!

După ceremonia de înmormîntare, Gill face cuvenita ordine în casa şi lucrurile Rosamondei. Prilej cu care descoperă cele patru casete înregistrate şi nişte fotografii. Şi un billet : “Gill, acestea sunt pentru Imogen. Dacă nu o găseşti, asculta-le tu.” După căutări infructuoase, Gil hotărăşte să asculte casetele împreună cu fiicele sale, Catharine şi Elisabeth. Fiecare casetă era ilustrată de fotografiile deja amintite. De aici, începe propriu-zis, această carte.

 Vor mai urma cîteva postări despre această carte, dar nu este interesant faptul că, pe măsură ce am început această relatare, a început ploaia ?

Read Full Post »