Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 12 aprilie 2010

După ce o perioadă destul de îndelungată, preşedintele României şi al românilor a tăcut, a ieşit astăzi pe postul B1 să mai vorbească despre ce se întîmplă prin minunata noastră ţărişoară. Exact acest moment, a fost ales de înlocuitorii lui Dumnezeu pe pamîntul acesta, despre care papa Ioan Paul al doilea a  spus că este ‘grădina Maicii Domnului’, respectiv completul de nouă judecători de la ÎCCJ să îi elibereze din starea de reţinere, NU de arest, pe soţul preşedintei de onoare! HA! a organismului complet indemn condus de şi cu dezonoare de o pivnicereasă trufaşă, şi pe doi prădători postdecembrişti : un rege al asfaltului care asfalt nu există nicăieri, şi un aşa zis om de afaceri, care cere de un timp încoace, protecţia curelei de transmisie voiniciană dintre infractori şi sistemul ticăloşit. Mesajul celor nouă judecători, este cumplit de simplu : domnule pirat şi voi susţinătorii săi, trebuie să înţelegeţi, că lupta anticorupţie ajunge pînă la urmă, la judecata noastră ! Noi suntem infailibilii care stabilesc ce este corupţia şi cine sunt corupţii. NOI, colegii judecătorului încătuşat – veritabilă tortură!, către care generalul acela rotofei, transmitea parte din bunăstarea suptă de la ugerul bugetului de stat, de prădătorii născuţi în laboratoarele iliesciene. Preşedintele Băsescu, a primit cu calm vestea eliberării acelor ticăloşi . A dat dezinvolt, din umeri. Dar a spus un lucru important : ‘sistemul’ a început să fie nesigur; a început să se teamă. Iar acest lucru, pare a fi de bun augur! Sper că pînă la urmă, România chiar să devină Gradina Maicii Domnului, eliberată din strînsoarea ticăloşiei generalizate. Tărîm pe care cei plecaţi spre alte zări, tineri sau mai puţin tineri, poate că încă mai doreasc să revină. Au de ce să mai revină ?

Read Full Post »

     Presupun că cei care au aproximativ 40 de ani sau ceva mai multişor, îşi amintesc de un caz celebru de corupţie din perioada antedecembristă : vinul lui Gheorghe Ştefănescu. Este adevărat că pe vremea aceea, presa nu relata decît măreţele izbînzi ale socialismului triumfător, iar la capitolul infracţiuni şi infractori, erau menţionaţi şi înfieraţi cu mînie proletară, numai tarabagiii care furau la cîntar.

     Numai că acel caz, a atins proporţii prea mari încît să mai poată fi muşamalizat. Reţeaua lui Ştefănescu, un cîrciumar devenit celebru pentru vinul său, cuprindea inclusiv un prim-secretar de partid, care păstorea un judeţ întreg, echivalentul de astăzi al unui prefect. Vinul lui Ştefănescu, foarte bun după părerea consumatorilor săi, era în întregime contrafăcut, reţeta lui Ştefănescu cuprinzînd apă din belşug, coloranţi şi alcool pur, plus arome şi diverse chestii care îi dădeau gust. Aproximativ aditivii de astăzi, sau E-urile incriminate. De ce amintesc acest caz acum ? Simplu : pentru că trebuie puse lucrurile în ordinea lor firească şi anume, trebuie să se înţeleagă că încă de pe vremea aceea existau reţele care traficau absolut tot ce lipsea din magazine.

     Săpunul Fa, ţigările Kent, sau Vikend, sau BT, sprayuri, ciorapi, blugi, vegeta, conserve, etcetera. Cine păstorea acele reţele ? Ei cine ! Securiştii, desigur! Au dispărut aceste reţele după 1990 ? Ha, Ha! Cum să dispară ? De afacerile Ţigareta vă mai amintiţi? Ce se întîmplă acum cu “lotul Voicu” este un bun prilej de a ne reaminti că ‘sistemul’ lucrează şi acum, după aceeaşi reţetă, iar dacă un individ devine prea imprudent sau prea lacom, sau începe să ştie prea multe şi devine periculos, este eliminat.

    Pe vremea lui Ştefănescu apăruse la radio-şant,o zicală celebră : la început ‘băieţii’ îl băteau să spună ce ştie, mai apoi l-au snopit în bătaie să tacă, pentru că se ajunsese prea SUS. De altfel, Stefănescu a fost condamnat în 1980, la moarte, iar un an mai tîrziu, i s-a închis gura definitiv, fiind executat. Cătălin Voicu, a început prin a le spune colegilor săi, să se gîndească bine ce fac înainte de a-l da pradă justiţiei, că “se sparge ţeava” şi pot să urmeze şi alţii.     

     Acum, aminteşte cui vrea să-l asculte, despre jurnaliştii răpiţi de terorişti, despre implicarea în diverse chestii murdare a unor înalţi demnitari, etcetera. Despre ‘afacerea Ştefănescu’, a fost realizat un film foarte bun,  Secretul lui Bachus, cu extraordinarul actor Ştefan Mihăilescu – Brăila, în rol principal. Acum, despre ‘afacerea Voicu’, se joacă non-stop un film prost, la televeceurile mogulizate, în care diverse personaje de meserie şparlamentari, duc subiectul în derizoriu, încercînd să explice publicului naiv, că Voicu nu este decît un laudăros, fără credibilitate, Voicu însuşi afirmînd sus şi tare, că celebrele stenograme au fost contra-făcute la comandă, prin contrafacerea vocii sale, cu ajutorul unor echipamente sofisticate. Cum la comanda cui! La comanda tiranului Băsescu, desigur. NU ?  

     ps. Cine vrea să afle mai multe, despre cum funcţionau acele reţele semi-clandestine, în acele vremuri, are la dispoziţie o carte excelentă : Confesiunile unui cafegiu / Gheorghe Florescu / Humanitas. Merită citită!

#

Read Full Post »