Normalitate

De luat aminte : există în Africa – şi nu numai acolo -,  oameni care dacă au o bucăţică de pînză în jurul şalelor, sunt fericiţi şi se simt bogaţi, pe cînd în Europa – şi nu numai aici – există oameni care au case încăpătoare, automobile de top, dar se simt profund nefericiţi şi săraci. Presupun cu tristeţe, de fapt constat, că încă mai există în ţara noastră, prea mulţi oameni care se simt suficient de multumiţi, să fie în continuare tributari, bucăţelei de pînză care le acoperă şalele : pomenile de stat. De stat. Adică de stat pur şi simplu. Cetăţeni care aşteaptă ciclurile electorale, ca pe o mană cerească, adică ce ! e puţin lucru –  zic ei – ca la fiecare trei-patru ani, să mai primească o sacoşă cu ceva mălai? La polul opus, sunt nesimţiţii care derobîndu-se de condiţia umană, nu se mai mulţumesc să tot înghită pe nemestecate, orice : prăduitorii. Aceştia sunt noii cretini, gunoaiele tranziţiei petriciene de tip iliescian concretizată în indivizi ca păturiciu – de exemplu – , care cred că în conturile lor bancare, se ascunde ameninţătoare, pecetea cu care vor sigila definitiv, speranţa. Ei bine, şi pomanagii şi nesimţiţii, se înşeală profund. De luat  aminte : în România, există din ce în ce mai mulţi oameni normali, care nu acceptă nici pomenile, nici posibilitatea unui cont bancar dubios, pentru că aceşti oameni, nu pot şi nu vor să creadă, că pomenile sau un cont bancar, indiferent cît de gras e, poate să înlocuiască o viaţă, sau calitatea de OM.