Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 15 aprilie 2010

Următoarele fotografii, sunt o suită de jaloane care marchează destinele personajelor care populează această carte. Fotografia a patra, arată conacul în care fusese evacuată Rosamond în vremea războiului, locul întîlnirii dintre ea şi Beatrix.

Fotografia a cincea, fixează un cadru cu o importanţă simbolică, un parc în care cele două prietene, îşi plimbau cîinele, pe Beethoven, un cîine cam tembel dar plin de energie. Deşi de obicei acest cîine, atunci cînd era eliberat din lesă, alerga în cercuri în jurul celor două fetiţe, de data asta, odată scăpat din strînsoarea lesei, a zbughit-o şi dus a fost. Pentru totdeauna. Simbolic, reprezintă momentul în care cele două prietene, îşi vor alege fiecare, o cale proprie, un drum de eliberare din chingile regulilor sociale.

Beatrix, pentru a scăpa de familia sa se căsătoreşte ( fiind cumva obligată şi de faptul că rămăsese gravidă înainte de a împlini 18 ani), iar pentru Rosamond, o cu totul altă cale. Rosamond, la nunta prietenei sale, simte pentru prima dată gelozie; nu putea să conceapă că un bărbat se va interpune între ea şi prietena, mentoarea şi sora sa de cruce. Cu greu, Rosamond obţine de la părinţii săi încuviinţarea de a locui împreună cu tînăra pereche. 

A şaptea fotografie, arată o micuţă bucătărie, din care alimentele nu lipseau – lucru rar pe atunci – bucătărie ocupată aproape în întregime, de un landou de modă veche, masiv şi greoi, dar în care apare pentru  prima dată, Theo, o pruncă de nici măcar un an, viitoarea mamă a lui Imogen. Fiind din ce în ce mai evident că între cei doi soţi nu exista altă legatură decît atracţia fizică şi copilul acela nedorit de nimeni, fiecare îşi vede de viaţa sa. Roger, mănîncă la cîrciumă, pentru că Beatrix habar nu avea să gătească, iar Beatrix, de plictiseală, se înscrie la diverse cluburi şi urmează cursuri de actorie.

Fotografia numarul opt iar are o valoare simbolică. Reprezintă o căruţă ţigănească de nomad, cu coviltir. Vă mai amintiţi rulota ? Întîmplarea face ca în acea mică localitate, să înceapă turnarea unui film, în care mare parte dintre localnici, capătă diverse roluri. Tîmplarul trupei de cineaşti, este Jack, cel care construise căruţa, un tînar amabil şi cumsecade, care ceruse drept plată pentru munca sa, chiar  acea căruţă, cu care, fire de aventurier, plănuia să viziteze Irlanda. Dorul de libertate al lui Beatrix îşi spune iar, cuvîntul. Se hotărăşte să fugă de acasă  împreună cu Jack, într-o  scurtă escapadă, dar care se va desfăşura pe parcursul a trei ani. Întors acasă, Roger vede cu uşurare că nu mai trebuie să poarte de grijă nici soţiei sale, nici fetiţei lor, Theo, viitoarea mamă a lui Imogen. Numai că Beatrix   Rosamond, (rectific la observatia lui Creanga) iar se simte ultragiată. Iar este părăsită de prietena sa, Beatrix,  pentru un bărbat ?

Urmează la rînd, o ilustrată din Irlanda, singura de altfel pe care Beatrix i-a trimis-o, cu un scurt text, din nou, simbolic : “Dragă Ros. Trăiască libertatea ! Drum întins şi cer senin. În sfîrşit am descoperit cum să trăiesc. Cu dragoste. Bea.”

A zecea fotografie, reprezintă un trio : Rebecca, Rosamond, Maurice. Nefiind (prea) interesată de bărbaţi şi crezînd că nici aceştia nu sunt interesaţi de ea, Rosamond este atît de măgulită, că se logodeşte cu Maurice, primul mascul care i-a acordat ceva atenţie. Rebecca, prima sa iubire, îi va deschide ochii. După îndelungi tatonări, cele două devin amante fiind şi colege de facultate şi împărţind aceeaşi cameră. Sosind o dată pe neaşteptate, Maurice le descoperă pe cele două în pat, dezbrăcate. Înţelege instantaneu şi fără o vorbă, întoarce spatele şi pleacă. Rosamond, îl regretă puţin, era un tip  cumsecade şi era sigură că în timp, va deveni un respectabil tată de familie. Dar, asta nu este ceea ce doreşte ea. Vremea trece şi la un moment dat, la uşa lor apare Beatrix, împreună cu Thea. Fire nestatornică, Beatrix îl cam înşela pe Jack cu un alt bărbat, pe cale de a pleca în Canada. Sigur ca este extrem de fericită cînd Rosamond, se oferă să aibă grijă de Theo. Măcar pentru cîteva săptămîni. Dar vor trece mai mult de doi ani.

“ – Fir-ar să fie! exclamă Gill, uitîndu-se la ceasul de la mînă. Eu zic să ne oprim aici … – Tu ştiai lucrurile acestea, mamă?, întreabă Catharine. – Nu, răspunse Gill. Abia acum le aflu şi eu. – Dar ai văzut aceste fotografii. – Unele dintre ele, da ”.

Read Full Post »