Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 19 aprilie 2010

1966. Crăciun în familie la Warden Farm. În jurul mesei, 11 persoane. Rosamond împreună cu părinţii săi. Apoi Ivy, Owen şi băiatul lor cel mic, Digby şi soţia sa, Marjorie.  Beatrix şi familia sa, mai puţin Thea, care este aici, este în Canada. Rosamond continuă enumerarea, amintind de Sylvia sora sa, împreună cu copiii săi, Gill şi David în vîrstă de nouă, şi respectiv şapte ani. Tatăl copiilor, Thomas este cel care fotografiază. Ce face o familie în ziua de Crăciun ? Mănîncă, bea, povesteşte, joacă jocuri de societate, apoi merge la biserică. Rosamond şi Thea nu merg. Ele sunt atee. Ciudată întîmplare, Rosamond împarte cu Thea, aceeaşi cămăruţă pe care o împărţise cu Beatrix în copilărie. Beatrix, devenise din ce în ce mai isterică, ţipind permanent la toată lumea şi împroşcînd-o cu cele mai grave acuze, pe Thea. Despre Rosamond nu mai pomenea nimic, niciodată.

Următoarea fotografie, cam din 1970, arată locuinţa din Canada a lui Beatrix. Care crezînd că în acest mod îşi poate şterge trecutul, îşi schimbase numele în Annie. Şi o expulzase din familie pe Thea.

 Următoarea fotografie, este făcută într-un parc de rulote. Din nou, o rulotă. Locuinţa lui Martin, partenerul Theei, un muzicant ratat şi beţiv, dar despre care Thea era încredinţată că este genial, şi într-o bună zi, va revărsa asupra sa,  cornul abundenţei. Cumplite iluzii îşi mai fac cîte unii. De dragul lui Martin, pe care îl copleşea cu întreaga sa atenţie, Thea îşi neglija complet fiica, nou născuta Imogen, despre care a fost vorba de la început în această carte. Accesele de furie ale Beatricei, pe care le moştenise de la mama sa, Ivy, trecuseră la Thea, care le revărsa asupra bietului prunc neştiutor. În urma unui astfel de acces, în urma loviturilor primite, Imogen îşi pierde vederea.

Relatarea devine din ce în ce mai încîlcită, pentru că în timp ce înregistra casetele, Rosamond golise o jumătate de sticlă de Wiskey, iar cursivitatea relatării devine şovăielnică. Tribunalul o găsise pe Thea vinovată şi o condamnase la un an închisoare, Martin disparuse bineînţeles ca orice ratat veritabil şi laş, iar Rosamond începe lupta cu autorităţile pentru custodia fetiţei, a lui Imogen. Birocraţia şi mai ales mentalităţile, îi stau în cale. Imogen va fi încredinţată altei familii, care nu îi permite să aibă legaturi cu Imogen. Cu excepţia acelei dăţi în care i se permisese să participe la ziua de naştere a Rosamondei.

 Următoarea relatare este despre un portret. Portret făcut de Ruth, noua tovarăşă de viaţă a Rosamondei, o pictoriţă de oarecare succes. Un portret foarte realist, care era cumva sinteza unei familii intregi, a cărei urmaşă fusese Imogen. Gîndurile Rosamondei aleargă printre amintiri triste. Modul cum i-a fost adus la cunoştinţă că după închisoare, Beatrix se încurcase cu un sectant. Cum îl părăsise. Cum murise apoi prin 1991. Cum citise prin ziare, că fosta sa mare iubire, Rebecca, murise şi ea, lăsînd în urmă un soţ! şi doi copii!

Nici ea nu mai avea mult, pentru că tocmai înghiţise un flacon cu somnifere.

 “ Deci, am făcut-o. – Fără să mă răzgîndesc – ah, muzica asta ! Cum se aude vocea ei … cum scaldă totul în lumină … ca o cortina care se da la o parte. – Acum o să închid ochii şi o sa-l vad. – Nu e întuneric. Nu aici. Soare. Albastru. Cer. – Of, mă duc. Mult mai repede decît credeam. Parcă plutesc, parcă gonesc pe un nor. – Cineva mă trage. – Iubit-o … – Acum te văd. – Lacul … – Şi o fetiţă! Ştiam că aşa va fi. – Of … – Imogen ? Tu eşti ?”

Nu, nu este Imogen. Ajunsă la vîrsta de 18 ani, Imogen avea o familie ocrotitoare, un prieten care o iubea şi un cîine credincios, care o adora. Într-o zi, cîinele s-a smuls din lesă şi a fugit în mijlocul străzii. Imogen a fugit dupa el, iar o maşină nu a mai putut să o evite. Cîinele în schimb a fugit. Pentru totdeauna.

Oare povestea acestor nefericiri ale acestei familii, se vor termina aici ? Gill aşa speră. Pentru că înţelesese un gînd transmis de Rosamond într-una dintre casete : “Viaţa începe să aibă sens, abia atunci cînd îţi dai seama, că uneori – adesea tot timpul – două idei complet contradictorii, pot fi adevărate”. Aşa să fie oare ?

Read Full Post »

Gill şi cele două fete ale sale, Catharine şi Elisabeth, îşi reiau şirul activităţilor cotidiene. Merg la biserică, la un concert, plănuiesc unde să-şi petreacă viitoarele concedii, “ – Mi-ar placea să vizitez Warden Farm , spuse Elizabeth, cum era ? – Era exact cum îl descrie ea.” Despre vizită nu mai putea fi vorba; locul căzuse cu timpul în paragină. După concert merg la un bar, dar nu se pot sustrage curiozităţii. Deşi este tîrziu, aproape de miezul nopţii, se reîntorc la fotografii şi la destăinuirile înregistrate pe casete de Rosamond.

Numarul 11. Preferata Rosamondei. Pe fundalul unor piscuri semeţe ale munţilor din depărtare, în armonie cu verdele brazilor şi cu albastrul cerului senin, pe malul unui lac, o tînără de vreo 25 de ani şi o fetiţă de şase-şapte. Femeia este Rebecca, fetiţa este Thea, iar poza este făcută bineînţeles, de Rosamond. Cele trei locuiau împreună, alcătuind o familie destul de fericită, iar acum, erau în vacanţă, în Franţa. “- Ia priviţi la norii aceia, a spus Rebecca, or să aducă furtuna dacă vin încoace … – De-asta eşti tristă ? a întrebat Thea. – Tristă ? a spus Rebecca, Mie îmi place ploaia de vară. E preferata mea. – Atunci mie îmi place ploaia INAINTE să cadă, a spus Thea. – Dar scumpa mea, am spus (Rosamond), dacă e înainte să cadă, atunci nu mai e ploaie. – Atunci ce e ? – E doar umezeală. Umezeală în nori . Nu există ploaie înainte să cadă. Trebuie să cadă, altfel nu mai e ploaie”. Thea cade pe gînduri. Şi din căpşorul său de copiliţă, iese la lumină o idee superbă : “ – Bineînţeles, că nu există. De-aia este preferata mea. Un lucru poate să te facă fericită, chiar dacă nu există în realitate, nu-i aşa ?” Da. Aşa este. Un lucru poate să te facă fericit / fericită, chiar dacă nu există decît în imaginaţia noastră. Nu asta este esenţa visării ? Numai că Rebecca a înţeles din norul acela şi din ploaia care nu a venit, că tot ce împart cele trei, este de fapt iluzoriu, că nu le aparţine cu adevărat, norul acela o reprezenta de fapt pe Beatrix, care putea să vină şi să o ceară pe Thea înapoi, oricînd., Chiar relaţia sa cu Rosamond era o iluzie. Este momentul în care cele două se despart. Nu după multă vreme, Beatrix chiar anunţă printr-o scrisoare, că se reîntoarce din Canada cu soţul său Charles, şi cu primul lor baieţel, Joseph. Iar după ce o ia pe Thea, pleacă. Aşadar, Rebecca avusese dreptate : totul fusese o iluzie.

 Apoi, povestea începe să se precipite. O altă poză le arată pe Beatrix şi pe Rosamond, pe o bancă într-un spital. Beatrix suferise un accident de automobil, în timp ce mergea să o ia pe Thea de la şcoală. Charles, un om corect, acorda totuşi mai multă atenţie propriilor săi copii. Cine ar putea să-l condamne ? Beatrix începe să aibă momente de rătăcire. Îi revine cu putere, obsesia cîinelui care fugise. – “Mă tot gîndesc. Mă gîndesc într-una. Nu înţeleg. Ce i-am făcut ?” Ce să raspunzi ?

Altă fotografie arată o căsuţă, în faţa căreia sunt cinci persoane. Beatrix, Rosamond, Joseph si Alice – fraţii lui Thea şi Thea însăşi la 14 ani. Era anul 1962. Rosamond, venise să locuiască împreună cu Beatrix şi cu familia sa, vrînd să dea o mînă de ajutor, dar mai mult să se ocupe de Thea. Beatrix are din ce în ce mai multe izbucniri violente. Cele mai multe dintre ele, se îndreaptă către Thea, pe care începuse să o socotească vinovată de tot : de viaţa ei cu primul soţ, de accident, samd. Se repetau cumva, scenele dintre Beatrix şi mama sa, Ivy. După o ceartă violentă, iscată pentru ca Thea pătase o bluziţă albă, cu sirop de vişine, se petrece o scena oribilă. “ – Cred că felul în care te purtai Cu Thea, impune nişte explicaţii. – Ce ciudat ! Şi eu voiam să spun acelaşi lucru. – Ai atacat-o pe Thea cu cuţitul. – Am atacat uşa cu cuţitul; pe Thea niciodată nu am atins-o. – Voiai să-i faci rău. – Repet, eu nu am atins-o niciodată. – Beatrix, am strigat, ce naiba vrei să spui ? – Te ştiu eu pe tine Rosamond. Ştiu eu ce eşti. Să nu crezi că Thea nu mi-a spus ce făceai tu cu femeia aia”.

Read Full Post »