Gill şi cele două fete ale sale, Catharine şi Elisabeth, îşi reiau şirul activităţilor cotidiene. Merg la biserică, la un concert, plănuiesc unde să-şi petreacă viitoarele concedii, “ – Mi-ar placea să vizitez Warden Farm , spuse Elizabeth, cum era ? – Era exact cum îl descrie ea.” Despre vizită nu mai putea fi vorba; locul căzuse cu timpul în paragină. După concert merg la un bar, dar nu se pot sustrage curiozităţii. Deşi este tîrziu, aproape de miezul nopţii, se reîntorc la fotografii şi la destăinuirile înregistrate pe casete de Rosamond.
Numarul 11. Preferata Rosamondei. Pe fundalul unor piscuri semeţe ale munţilor din depărtare, în armonie cu verdele brazilor şi cu albastrul cerului senin, pe malul unui lac, o tînără de vreo 25 de ani şi o fetiţă de şase-şapte. Femeia este Rebecca, fetiţa este Thea, iar poza este făcută bineînţeles, de Rosamond. Cele trei locuiau împreună, alcătuind o familie destul de fericită, iar acum, erau în vacanţă, în Franţa. “- Ia priviţi la norii aceia, a spus Rebecca, or să aducă furtuna dacă vin încoace … – De-asta eşti tristă ? a întrebat Thea. – Tristă ? a spus Rebecca, Mie îmi place ploaia de vară. E preferata mea. – Atunci mie îmi place ploaia INAINTE să cadă, a spus Thea. – Dar scumpa mea, am spus (Rosamond), dacă e înainte să cadă, atunci nu mai e ploaie. – Atunci ce e ? – E doar umezeală. Umezeală în nori . Nu există ploaie înainte să cadă. Trebuie să cadă, altfel nu mai e ploaie”. Thea cade pe gînduri. Şi din căpşorul său de copiliţă, iese la lumină o idee superbă : “ – Bineînţeles, că nu există. De-aia este preferata mea. Un lucru poate să te facă fericită, chiar dacă nu există în realitate, nu-i aşa ?” Da. Aşa este. Un lucru poate să te facă fericit / fericită, chiar dacă nu există decît în imaginaţia noastră. Nu asta este esenţa visării ? Numai că Rebecca a înţeles din norul acela şi din ploaia care nu a venit, că tot ce împart cele trei, este de fapt iluzoriu, că nu le aparţine cu adevărat, norul acela o reprezenta de fapt pe Beatrix, care putea să vină şi să o ceară pe Thea înapoi, oricînd., Chiar relaţia sa cu Rosamond era o iluzie. Este momentul în care cele două se despart. Nu după multă vreme, Beatrix chiar anunţă printr-o scrisoare, că se reîntoarce din Canada cu soţul său Charles, şi cu primul lor baieţel, Joseph. Iar după ce o ia pe Thea, pleacă. Aşadar, Rebecca avusese dreptate : totul fusese o iluzie.
Apoi, povestea începe să se precipite. O altă poză le arată pe Beatrix şi pe Rosamond, pe o bancă într-un spital. Beatrix suferise un accident de automobil, în timp ce mergea să o ia pe Thea de la şcoală. Charles, un om corect, acorda totuşi mai multă atenţie propriilor săi copii. Cine ar putea să-l condamne ? Beatrix începe să aibă momente de rătăcire. Îi revine cu putere, obsesia cîinelui care fugise. – “Mă tot gîndesc. Mă gîndesc într-una. Nu înţeleg. Ce i-am făcut ?” Ce să raspunzi ?
Altă fotografie arată o căsuţă, în faţa căreia sunt cinci persoane. Beatrix, Rosamond, Joseph si Alice – fraţii lui Thea şi Thea însăşi la 14 ani. Era anul 1962. Rosamond, venise să locuiască împreună cu Beatrix şi cu familia sa, vrînd să dea o mînă de ajutor, dar mai mult să se ocupe de Thea. Beatrix are din ce în ce mai multe izbucniri violente. Cele mai multe dintre ele, se îndreaptă către Thea, pe care începuse să o socotească vinovată de tot : de viaţa ei cu primul soţ, de accident, samd. Se repetau cumva, scenele dintre Beatrix şi mama sa, Ivy. După o ceartă violentă, iscată pentru ca Thea pătase o bluziţă albă, cu sirop de vişine, se petrece o scena oribilă. “ – Cred că felul în care te purtai Cu Thea, impune nişte explicaţii. – Ce ciudat ! Şi eu voiam să spun acelaşi lucru. – Ai atacat-o pe Thea cu cuţitul. – Am atacat uşa cu cuţitul; pe Thea niciodată nu am atins-o. – Voiai să-i faci rău. – Repet, eu nu am atins-o niciodată. – Beatrix, am strigat, ce naiba vrei să spui ? – Te ştiu eu pe tine Rosamond. Ştiu eu ce eşti. Să nu crezi că Thea nu mi-a spus ce făceai tu cu femeia aia”.
Va rog sa ma scuzati… Uneori sint iute, necontrolat, darimator… Astazi este prima oara cind pasesc in Interiorul d-voastra…si am simtit nevoia sa-mi cer scuze… scuzele cele mai sincere…
Cu sinceritate,
Andrei D.MITUCA
Am impresia ca ne asemanam : si eu sunt ca o ploaie de vara. Ma minii repede, dar imi trece si mai repede si nu tin supararea decit extrem de rar. Nu este cazul dumneavoastra. Si eu va datorez scuze; va multumesc si va mai astept. O seara placuta va urez, la rindul meu. Cu stima si respect, tibi
…am sa ma reintorc…cit de curind…
O seara placuta…
acelasi,
Andrei D.MITUCA
Salutare!
Ooo, repede te-ai conformat
Ploaia ai luat de la cap
Poza unspe de la munte
Tunetul stau sa-l asculte
Vine ploia bine-mi pare
O sa fie iar racoare
Thea spune ca ii place
Pan’ ce ploia se face
De nu cade, e umezeala
Un vis ce-ncet se strecoara
Mie-mi place la sfarsit
Curcubeu de a iesit
Norul Bea a venit
De Thea s-a despartit
Iluzia s-a terminat
Ploia gandul a udat
Ajungem si la spital
Doar un accident banal
Bea o ia cam rara
Cainele o sa apara?
Peste ani, la o casuta
Unde Thea-i in bluzita
A patat, bataie a luat
Mama ei… s-a razbunat
Rosa priveste neputincioasa
Te rog, te rog! o mai lasa
Hai sa taci ca stiu prea bine
Cu Rebecca erai de rusine
Salut Creanga !