Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 25 aprilie 2010

Simt nevoia de a relua o precizare făcută în postarea de debut despre acest autor :  această carte, este structurată în trei mari capitole, respectiv Actul I – Oraşul Blestemaţilor, Actul II – Lux Aeterna şi Actul III – Jocul Îngerului, capitol care dă şi titlul întregii cărţi. Plus un  Epilog scurtissim : 1945.

Este foarte posibil ca ceea ce oamenii iau îndeobşte drept  viaţă magică, să nu se dovedească a fi decît o înşiruire de întîmplări imunde. În capitolul II al acestei cărţi, Carlos Ruiz Zafon dezvoltă acest subiect pe un număr nepermis de mare de pagini, după părerea mea. Spuneam că acest roman, este de fapt o trilogie. Asta cred şi acum. Practic, romanul acesta este alcătuit din trei cărţi distincte, dar avînd legătură una cu cealaltă. Prima, este întruchiparea faptului că de prea multe ori realitatea glisează la marginea oniricului. Este viaţa un vis ? Cine ştie ? Acest capitol este cred eu, cartea lui Martin, Paşii cerului.

Al doilea capitol este de fapt, un roman poliţist la limita dintre foarte bun şi foarte prost. Un şir de întîmplări halucinante îl poartă pe eroul principal prin situaţii incredibile pentru oricine ar sta să-l asculte. Autorul are talentul de a amîna deznodămîntul pîna aproape de a-l exaspera pe cititor. Este cartea lui Vidal.

Al treilea capitol, este de fapt o îmbinare a primelor două capitole-cărţi. Este deznodămîntul întregului roman. Păstrînd atmosfera de mister ocult, autorul îl sileşte pe Martin David să plonjeze în realitatea aproape disperată a propriei sale vieţi, subsumată unei curiozităţi  infantile : vizita la El Ensueno, unde o cunoscuse pe Chloe. Misterul de atunci se risipeste. De fapt, el căzuse în mijlocul unei conspiraţii pentru bani şi pentru putere, în care el urma să joace rolul de ţap ispăşitor al tenebrelor din mintea malefică a unor personaje infecte, cum de prea multe ori există în viaţă la modul real, dar mintea noastră relativ normală, refuză sistematic să le perceapă ca atare.

Read Full Post »